x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mărturisiri prin "obiecte-martiri"

0
Autor: Carmen Anghel-Dobre 10 Oct 2010 - 00:00
Mărturisiri prin /Arhiva de Imagine a Muzeului Ţăranului Român
Vezi galeria foto


Obiecte-martiri într-un muzeu-martir. Muzeul Ţăranului Român a împlinit 20 de ani, atâţia ani cât are ţara cea nouă. Istoria sa este la fel de zbuciumată ca a României. A trecut prin multe încercări, dar astăzi a devenit locul de refugiu pentru cei care vor să se cureţe de cenuşa acelor zile care nu hrănesc sufletul cu nimic frumos. Hai să ne luminăm. Sau hai să ne gândim, aşa cum îndemna  maestrul Horia Bernea, cel plecat, cel care a lăsat în urma sa un muzeu viu, profund, original.

"Hai să ne gândim: un muzeu în care omul viitorului să înţeleagă cât de sărac este în comparaţie cu strămoşii lui... un muzeu din care să lipsească pedagogia minoră, muzeul să fie un traseu viu de iniţiere, ierarhic accesibilă în funcţie de interesul şi pregătirea vizitatorului... Şi trebuie să fie menţinut caracterul experimental, nu experimentul-joacă, ci dorinţa de aprofundare lipsită de autosuficienţa «ştiutului» (ţăranul ştia, dar nu se purta cu suficienţă)... să ne păstrăm privirea proaspătă... să ne asumăm provara tradiţiei, nu povara poncifelor... cât de dificil este să scapi de propriile clişee, clişeele de prezentare, mai ales... în fond, modul de prezentare înseamnă atitudine faţă de obiect... pe care o alegem? Dumnezeu iubeşte ce este fragil, plăpând, fraged... cum poate fi închipuită o muzeologie fragilă... supleţe, eroare şi ha­zard asumate şi încorporate în ipoteza de lucru... unde să te opreşti între definire şi metaforă... un muzeu care mărturiseşte prin obiecte-martiri... un muzeu ca un cântec, ca o respiraţie... un muzeu în care arătarea se face firesc... un muzeu care îşi repune zilnic întrebările."

Muzeul a fost înfiinţat în anul 1906 ca "Muzeu de Etnografie, Artă decorativă şi Artă industrială", apoi primeşte denumirea de "Muzeul de Etnografie şi Artă Naţională" şi "Muzeul de Artă Naţională Carol I". În 1953 se va numi "Muzeul Lenin-Stalin", iar comuniştii îi vor spune "Muzeul Partidului Comunist Român". "Pe 15 februarie 1990 se (re)înfiinţează Muzeul Ţăranului Român ca un gest de recuperare a civilizaţiei tradiţionale româneşti. În anul 1996 i se acordă Premiul EMYA - Muzeul European al Anului pentru ca­litatea excepţională a concepţiei, expunerii muzeale şi a colecţiilor sale, primind astfel recunoaştere inter­na­ţională", se arată în prezentarea superbei mape aniversare, lansată cu ocazia Zilelor Muzeului Ţăra­nului din luna septembrie.

Din această mapă am ales câteva ilustrate pe care vi le prezentăm mai mult ca pe un îndemn de a vizita Muzeul Ţăranului Român, supranumit cu dragoste "Muzeul de la Şosea".
Citeşte mai multe despre:   lada de zestre

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie
Serviciul de email marketing furnizat de