Nestemate străvechi, pe acorduri aproape uitate

Cea de-a patra ediţie a Festivalului "Tarafuri şi Fan­fa­re", organizat de Jurnalul Naţional şi de Comple­xul Muzeal Bucovina, s-a desfăşurat la Suceava.

Sâmbătă, 26 iunie, şi duminică, 27 iunie, pe cea mai importantă scenă din urbea bucovineană şi-au etalat măiestria muzicanţi adevăraţi, care trăiesc prin muzică şi pentru muzică. Au venit aşa cum umblă prin satele lor în zi de sărbătoare, care îmbrăcaţi ţărăneşte, care în haine nemţeşti, reinventând prin muzică, preţ de două zile, lumea de odinioară a satului românesc.

N-a fost nimic regizat, nimic artificial, nimic nefiresc. Au intrat pe scenă cu toţii, alături de amfitrionul ma­nifestării, Grigore Leşe, şi au cântat peste cinci ore de dor, de dragoste, de ascultare, de joc. Sonorităţi stranii, străvechi, aduse din toate zonele ţării, dar în acelaşi timp unitare, făcând parte din aceeaşi poveste.

Se ştie că Bucovina excelează prin muzica de fanfară, aceasta fiind nelipsită de la nunţi, înmormântări, hramuri, bâlciuri sau serbări prilejuite de Anul Nou. Fanfara preia repertoriul tarafului, îmbogăţindu-l cu marşuri, cântece de promenadă, de cătănie, de nuntă şi înmormântare, iar taraful rămâne undeva, în plan secund, e considerat mai puţin spectaculos, deci mai neinteresant. În fiecare an înainte de festival, când prof. Ioan Ilişescu stabilea ce fanfare din Bucovina vor participa, ne povestea  despre bătrânii scripcari din Buco­vina şi tarafurile ţărăneşti din zonă, despre cât de specială şi aproape necunoscută e muzica lor. Anul acesta, la "Tarafuri şi Fanfare" am avut norocul să-i ascultăm. Muzicanţi din Forăşti, din Buneşti, din Bilca au zis din scripcă, tobă, cobză şi fluier. Veterani au fost scripcarii Pamfil Dascălu din Forăşti, de 80 de ani, Dorin Cocârţă din Fundu Moldovei şi Vasile Mucea din Bilca. Când au zis din scripcă, preţ de câteva minute parcă au oprit timpul şi l-au întors în vremi, undeva înainte de primul război mondial.

Îndemnaţi de Grigore Leşe să se poarte aşa cum simt, să uite de scenă şi să-şi imagineze jocul satului, câţiva muzicanţi şi-au lăsat instrumentele şi au făcut adevărate demonstraţii de ritm într-o coregrafie numai de ei ştiută. Sâmbătă, vedeta a fost Abel Gheţi din Soporu de Câmpie, care dintr-o singură mişcare şi-a scos acordeonul şi a încins o uluitoare Cingărică, într-un ritm drăcesc, în aplauzele publicului.

A doua zi, muzicanţii tarafului din Gălăuţaş - Harghita împreună cu Florina Matei au impresionat atât prin muzică, cât şi prin frumuseţea şi spontaneitatea jocului în ritm asimetric. Nici publicul nu a mai rezistat să stea pe scaune. La îndemnul lui Leşe şi stârniţi de acordurile bucovinene ale Fanfarei din Sf. Ilie, scena s-a umplut de dansatori. Fiecare pereche căuta să iasă în evidenţă prin dans şi strigături. Nici Grigore Leşe nu a scăpat şi a fost luat la joc de o moldoveancă straşnică. A făcut faţă cu brio şi la sârbă şi la bătuta moldovenească.

După fanfară, taraful din Sângeorz-Băi a adus o neaşteptată surpriză creând ad-hoc un moment de mare emoţie împreună cu Grigore Leşe. Au cântat fără amplificare, aproape de public şi împreună cu el "Cântecul pentru Bucovina". Un alt moment special, de data aceasta previzibil, a fost apariţia Fanfarei din Dârvari alias Mambo Siria. Imprevizibil a fost dialogul lui nea Mărin cu Grigore Leşe. "Cântam cu contract la CAP. Ne dădeau o mie de kile de porumb şi o mie de kile de grâu. Acum cin' să ne mai cheme, dacă CAP-ul s-a dus dracu', (...). Cântăm la înmormântări, când ajungem zicem Dumnezeu să-l ierte şi după aia îi facem deşteptarea ca să-l sculăm. Cântăm din trompetă aşa: ta, ta, ta, ta!, da' nu-l mai scoală nici dracu". Şi, ca publicul să nu-l uite, nea Mărin Şchiopu a dat cu maximă demnitate tonul piesei de final. "Am îmbătrânit şi nu mai pot/ Nu mai ia pistolu' foc/ Şi-am să-l dau la o vecină/ Să-l cureţe de rugină... Aşa, ca să nu ziceţi că sunt zgârcit!"