x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Stendhal şi ciobanul de pe vârful Ineului

0
Autor: Iulia Gorneanu 23 Mai 2010 - 00:00
Stendhal şi ciobanul de pe vârful Ineului Iulia Gorneanu/
Vezi galeria foto


"Ţăranul e ultimul om pe care toţi calcă să se ridice ei"... Pe badea Grigore Găina l-am văzut într-o duminică, ieşise de la biserică şi se oprise de vorbă cu nişte vecini. Îmbrăcat româneşte cu cămaşă albă de cânepă, cioareci negri, pieptar înfundat şi suman, era mai frumos decât biserica din Feldru şi mai mândru decât prima duminică însorită de început de primăvară.

Erau mulţi săteni în port năsăudean, însă personajul meu respira distincţie, rafinament, fast. L-am urmat pe poteca îngustă pe badea Grigore, recunoscătoare că s-a învoit să stea de vorbă cu mine, să mă primească preţ de câteva ceasuri în lumea lui, atât de diferită de a mea. Citesc pe una dintre casele pe lângă care trecem "Aici a locuit învăţătorul Vasile Nascu (1816-1867), cel mai mare şi mai harnic apărător al fondurilor şi averilor grănicereşti, pentru care în 17 ani de cinci ori a fost la Împăratul din Viena cerând dreptate pentru grăniceri".

Badea Grigore îmi spune că pe aici a trecut frontiera şi că ţinutului Năsăudului i se spunea "ţara cătanelor negre". De pe atunci are sumanul. Îmi povesteşte că a făcut şcoala primară şi doi ani de liceu, după care a fost exmatriculat. Fiu de chiabur, pericol mare. "Ne-au luat tot. Seceram şi veneam de la batoză cu paiele. Apoi ne-au luat şi paiele."

Strămoşii lui fuseseră ţărani harnici de pe Someş, înstăriţi şi de omenie. Toţi autodidacţi. "Nu duşmănim pe nime", mi-a spus soţia lui, Maria, înainte să aflu că badea Grigore trecuse şi pe la Gherla vreo şapte ani, aşa, să se înveţe minte să nu mai iubească atâta sufletul neamului, să nu mai citească, să nu mai gândească, să nu mai fie aşa de mândru şi de neclintit. M-a dus apoi în camera cu biblioteca şi a scos cu grijă o carte dintr-un raft.

"Domnului Al. Găină, în amintirea clipelor când ne-am întâlnit pe culmile înalte ale Ineului şi a bucuriei că amândoi am rămas pe câte o culme." Semnează acad. prof. Eugen Pora.

MÂNDRU
Povestea prieteniei dintre ei a început pe la jumătatea anilor '30. Academicianul Pora împreună cu un scriitor rătăciseră cărarea şi fuseseră nevoiţi să înnopteze la o stână din Munţii Rodnei, undeva pe vârful Ineu. După ce au fost omeniţi aşa cum cuvine, cei doi au început o discuţie destul de aprinsă despre romanul "Roşu şi Negru".

Se contraziceau, analizau, ajungeau de unde au plecat şi, aşa cum se întâmplă adesea între intelectuali, fiecare îşi susţinea teoria, reformulându-şi la infinit disertaţia. Ciobanul din ţara Cătanelor Negre îi asculta cu atenţie şi, la un moment dat, timid, dar sigur pe fiecare cuvânt rostit, a început să vorbească despre Stendhal, despre roman, despre psihologia personajelor, despre ce înseamnă pentru el literatura, cartea.

Anii au trecut, acad. Eugen Pora în urma unei expediţii scrie cartea "Cinci luni în Oceanul Indian", carte trimisă ciobanului rămas pe culmile Ineului, "domnului Al. Găină", carte păstrată acum cu sfinţenie de fiul său, badea Grigore, ultima "cătană neagră" din ţinutul Năsăudului, ţăranul care se îmbracă la fiecare sărbătoare româneşte, mai frumos decât biserica din Feldru şi mai mândru decât toate duminicile însorite de început de primăvară.

Citeşte mai multe despre:   lada de zestre

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie
Serviciul de email marketing furnizat de