x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astazi e ziua ta... Brandusa Casandra Mircea

0
Autor: Violeta Cristea Ramona Vintila 27 Feb 2007 - 00:00
A jucat in numeroase productii ale scenei Teatrului National, dar rolul care i-a adus o mare implinire a fost cel al Laurei Wingfield din piesa "Menajeria de sticla". Considera ca Maica Tereza de Calcutta si Kant, Virginia Woolf si Mozart sunt persoanele care i-au marcat destinul. Astazi, actrita Brandusa Casandra Mircea implineste 35 de ani.

"Nu pierdem decat ceea ce e de pierdut"

"In prezent lucrez in cadrul workshopului pe teme shakespeariene, condus la Teatrul National de regizorul Radu Penciulescu, iar in cursul lunii martie astept finalizarea proiectului independent de teatru experimental «Voci interioare», in regia autoarei Ilinca Bernea, la Schiller Kulturhaus. Anul 2006 mi-a adus, dupa patru ani de obstacole, premiera cu «Menajeria de sticla» de Tennessee Williams, in care mi s-a incredintat rolul Laurei Wingfield - o reala provocare artistica, o bucurie atat de asteptata, o implinire perceputa in fata fiecarei sali pline, onoarea de a juca in regia doamnei Catalina Buzoianu, alaturi de doamna Valeria Seciu la Teatrul National din Bucuresti. Am crescut in teatru, tatal meu, Mircea Dumitru, fiind actor la Giulesti/Odeon, asa ca el a fost cel care m-a orientat catre aceasta meserie. Ceea ce uneori am pierdut s-a datorat unui context pe care l-as numi mai curand nefavorabil, si nu posibilitatilor mele la momentul respectiv, nici celor de reactie, nici celor de decizie.

Nu pierdem de fapt decat ceea ce e de pierdut, nu castigam decat ceea ce are sens sa castigam, iar sensul poate fi intotdeauna ascendent daca perceptia ramane deschisa si fertila. Intr-un fel, o luam de la capat in fiecare zi prin gestul de a continua pe singurul drum care ne apartine fiecaruia. Calea e intotdeauna proprie, unica si in curs de dezvaluire. Arta e o forma de cunoastere, Teatrul - un nesfarsit laborator de cercetare in care experimentatorul isi este lui insusi, la modul cel mai concret cu putinta, si primul ingredient vital. Iar substanta cea mai prietenoasa pentru mine a fost si va ramane Cuvantul, in expresie teatrala sau in scris. Consider ca cea mai mare realizare a mea de pana acum este integritatea. Faptul ca am reusit sa fiu si sa raman in armonie cu mine insami fara sa uit ca Adevarul se confunda intotdeauna cu Binele si Frumosul, atunci cand imperativul este Iubirea. Aceasta este credinta mea.

Nu pot sa spun cum ma vad peste 20 de ani, dar stiu sigur cum voi fi peste 50 de ani... o batrana artista, inteleapta si o bunica iubita si fericita. Ce imi doresc cel mai mult? Imi doresc pe scena catharsis si poesis (un bun exemplu este Shakespeare), sa fac din nou film si sa imi pot explora mai mult resursele cinematografice. Imi doresc sa calatoresc cat mai mult si, bineinteles, sanatate, forta interioara si un strop de magie."
Citeşte mai multe despre:   calendar

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de