Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CuLTURA/MASS-MEDIA
Am pornit de la un spectacol superb: "Badaranii" lui Carlo Goldoni, de la Studioul Casandra, jucat de studentii anului IV UNATC. A iesit un interviu despre ei, cu profesorul lor, actorul, regizorul si barbatul de 50 de ani, Adrian Pintea.
CLAUDIA DABOVEANU
Da, ei sunt. Si au venit deja invatati de-acasa sa faca asta. Ceea ce am facut eu a fost sa le-ntretin aceasta idee buna in lumea asta lipsita de directie si de repere valorice autentice. Cu statutul asta don quijotesc pe care-l au, traind in afara timpului lor - timp bezmetic - citind multe carti, care nu-s numai informatie, ei nu tind sa devina mari actori doar ca sa-i recunoasca lumea pe strada si s-apara in nestire prin ziare si reviste. Intr-o lume viitoare nu prea indepartata, ei vor fi valorile autentice pe care se va cladi o noua etapa in cultura romaneasca. Au trecut 14 ani de cand ceea ce se-ntampla in teatru era de o extrem de buna calitate. Pauza asta nu e de ajuns ca sa se ajunga iarasi la valoare. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa lasam loc liber experimentelor oricarui tip de intamplare, dar trebuie sa avem tot timpul in minte greutatea valorii.
Sunt ab-so-lut de acord. E de neconceput existenta fenomenului teatral romanesc fara teatrul alternativ, comparabil cu - sa nu-l numim teatrul clasic, ci institutionalizat.
Cred ca o alta lege a teatrului, decat cea care li se pregateste acum. Ar trebui sa-si faca meseria si sa fie profesionisti intr-o societate normala, care are nevoie reala de cultura, de teatru si care sa fie dispusa sa intretina fenomenul, din punct de vedere financiar si moral. Din pacare, ordinea acestor doua repere asta este: intai financiar. O societate ca a noastra, daca vrea sa-si boiasca putin obrazul, fata de Europa macar, trebuie sa nu confunde latura culturala serioasa cu balurile dansante de prost gust ale "baroniadelor stilate" - va rog sa puneti niste ghilimele mari.
Rolul artistului roman nu e acela de a "rupe" publicul, ci de a-i aduce in dar o energie pusa la punct cu tot ceea ce e european la ora asta. Noi trebuie sa intram in Europa cu spiritul nostru teatral care, credeti-ma, nu-i de colo. E o combinatie fascinanta, o alchimie balcanica a unui spirit latin in stare pura si nu-i vina noastra ca suntem priviti ca niste exotici. La nivel cultural nu-i un defect, e o calitate.
Am mare incredere in ei. Sunt niste copii care mi-au adus bucurii fara margini. Eu i-am sfatuit sa evite - in masura posibiulului - compromisurile de orice fel. Pentru ca ei, chiar daca-s obisnuiti sa joace Cehov, Strindberg si Shakespeare, pot sa cedeze tentatiei de a face reclame. I-am invatat ca va trebui sa faca si reclame, dar nu pentru asta s-au pregatit. Am vrut sa nu plece din aceasta scoala de teatru intr-o stare de confuzie, ci cu o mare bucurie.
Se joaca pana la sfarsitul stagiunii, aproximativ jumatatea lui iunie. Si sper din tot sufletul sa gasesc intelegere in stanga si-n dreapta - cu asta ma ocup acum - sa incerc sa ofer acest spectacol unui teatru, sa se mai joace inca un an, din stagiunea viitoare. Timp in care fiecare isi va gasi directia sa.
Ca e foarte important pentru cine faci ce faci. Ca singurul lucru care poate aduce bucurie si multumire e sa faci pentru altcineva ceea ce are el nevoie si tu sa simti placere. Atunci e perfect. Eu asta am incercat sa fac o viata-ntreaga. Altfel, nu vad nici un rost.
Tocmai a avut o mica victorie. Mi-am transferat spectacolul "Barrymore", pe care-l jucam la Clubul Prometeu, pe scena tineretii si sufletului meu, sala "Toma Caragiu" a Teatrului "L. S. Bulandra".
