Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au trecut doi ani de cand redactia de la Dilema l-a parasit pe Buzura si a format un nou nume, Dilema Veche. Redactorul-sef al revistei, Mircea Vasilescu, a facut o scurta evaluare a timpului scurs de atunci.
Jurnalul National: Ce anume ati reusit sa realizati in acest timp din ceea ce v-ati propus acum doi, cand ati relansat Dilema Veche?
Mircea Vasilescu: Nu ne-am propus mare lucru, intr-un fel, decat sa scoatem mai departe revista. I-am dat aceasta denumire, aparent noua, Dilema Veche. Am vrut sa publicam revista in conditii de independenta si de autonomie fata de orice si oricine, si asta am si facut. S-au intamplat intre timp si alte lucruri pe care nu ni le-am propus. De pilda, sa devenim atat de capitalisti. Am inceput sa publicam reclama, sa ne tinem socotelile. Am facut mai mult decat sa rezistam. Ne-a mers chiar bine, nici nu speram ca o sa reusim sa stam pe picioarele noastre.
In primul editorial al revistei pe care l-ati scris va doreati cel putin doua lucruri - sa va pastrati cititorii fideli si sa castigati un nou public. S-a intamplat acest lucru?
Cred ca s-a intamplat, pentru ca avem o difuzare foarte buna si am avut si un tiraj mai mare. Acum ne-am stabilizat in jur de 10.000. Au fost perioade cand aveam 15.000, 16.000. Pentru acest tip de revista cred ca este un tiraj notabil. Alte publicatii culturale au intre 5.000 si 7.000. Si inca mai avem resurse de crestere. Cred ca am reusit sa castigam si alti cititori. Imi dau seama si dupa mesajele pe care le primim. Vin multe mesaje de la tineri care au ceva de spus.
Care este punctul forte al revistei, care m-ar determina pe mine, potentialul cititor, sa devin un cititor real?
Cred ca ceea ce i-a atras pe oameni catre revista noastra a fost faptul ca noi ne-am comportat normal, firesc si relaxat. In lumea noastra foarte tensionata de dupa â90 si foarte polarizata, in care toti trebuia sa fim pro sau contra, noi am incercat sa ne pastram capul pe umeri si sa ne pastram umorul. Nu am militat pentru ceva anume. Asta nu inseamna ca nu am avut opinii si ca nu le-am exprimat. Probabil ca asta atrage un anumit public care vrea sa reflecteze inainte de a lua o decizie si care vrea nu doar sa stie de la telejurnal ceea ce se intampla in lume. Cititorii nostri sunt foarte reactivi. Au pareri, ii contrazic pe cei care scriu.
Dar nu aveti un forum, cum cunoasteti feed-back-ul?
Primim sute de mesaje pe mail-uri. Avem un tip de public care vrea mai mult de un forum. Forumul este pentru replici scurte si bine tintite, cum au ziarele. La noi e nevoie si de putina reflectie si de spa-tiu ceva mai mare. Primim scrisori mai lungi, mai argumentate, putin mai elaborate. Daca vom avea un forum, va fi tematizat.
De acord, Dilema este o revista de opinie...
Noi vindem opinii cum altii vand informatiiâ¦
Putem spune ca Andrei Plesu reprezinta la randul sau un punct forte al revistei. Totusi, plecarille si intoarcerile repetate ale lui Andrei Plesu la revista au afectat numarul de cititori?
Sigur ca Andrei Plesu atrage publicul si prezenta sa in revista e imediat remarcata. A plecat de mai multe ori - si cand a fost ministru la Externe, si consilier la Presedintie etc. Nu au fost imediat reactii ale publicului, abandonuri tragice ale cititorilor, scaderi uriase de tiraj, ceea ce e un lucru imbucurator. Inseamna ca am reusit sa pastram spiritul revistei chiar si in absenta directorului fondator.
In cursul anului trecut a circulat informatia ca Dinu Patriciu va cumpara sau va deveni partener cu Mircea Dinescu la revistele acestuia, ceea ce include si Dilema Vecheâ¦
Situatia de fapt e urmatoarea - Mircea Dinescu si Dinu Patriciu au o societate, Satyricon, iar Dilema Veche SRL, care a editat revista Dilema pana anul trecut, are un contract de licenta cu Satyricon. Cu alte cuvinte, societatea administrata de Mircea Dinescu si Dinu Patriciu exploateaza marca Dilema Veche, care e in proprietatea noastra, a redactiei. Asadar, nu s-a schimbat actionariatul, ci avem un contract de management.
Dinu Patriciu a anuntat la vremea respectiva ca un redactor pe cultura va avea un salariu de 30 de milioane de leiâ¦
Inca nu s-a intamplat. Asteptam sa se intample! Dincolo de gluma si de cifre, alta e miza care mi se pare importanta. Presa culturala a fost si este in continuare privita de opinia publica mai degraba cu un fel de intelegere, ca trebuie sa avem si reviste culturale, dar ele trebuie finantate de stat sau sponzorizate de niste oameni generosi. Sunt privite ca un fel de reviste handicapate, care traiesc din mila cuiva sau din bunavointa cuiva. Am vazut si eu ce a declarat Dinu Patriciu. Miza lui este sa arate ca astfel de reviste pot sta pe picioarele lor, fara sa fie nevoie nici de subventii, nici de generozitate, care astazi e, maine nu mai e, pentru ca nimeni nu arunca bani la infinit.
Revista ramane in aceeasi forma sau mai propuneti ceva in 2006 cititorilor dvs.?
Probabil niste suplimente, dar ne mai gandim si nu stiu daca neaparat in acest an.
