Biserica Lutherana, gazda lui "Brand"

Cu o distributie prestigioasa, cu sprijinul unei ambasade si cu bunavointa unor fete bisericesti, piesa "Brand" de Henrik Ibsen s-a jucat in Biserica Lutherana. Un spectacol neconventional, de Ilinca Stihi.

GHEORGHE VISU. "Brand este o mare provocare. Incerc sa-l prezint ca pe un personaj care se dezintegreaza"

Sa recapitulam pe unde am vazut spectacole date in spatii neconventionale. Ar fi parcurile, metroul, tramvaiul, muzeele, cluburile. Fiecare spatiu impune configurarea unui stil. Permisive sau restrictive, spatiile neconventionale sparg canoane si arhetipuri. Dar o biserica? Sa vezi un spectacol de teatru cu actori de prima marime intr-un spatiu destinat unui singur tip de ceremonie? Acest lucru s-a intamplat la Biserica Lutherana din Bucuresti.

PENDULARE. Reprezentatia piesei "Brand", de Henrik Ibsen, la Biserica Lutherana, a fost posibila datorita prim-preotului Emil Olteanu, Ambasadei Regale a Norvegiei si prefigureaza Anul International Ibsen. "Dupa "Un tramvai numit Popescu", piesa jucata intr-un tramvai, si "Memorialul Sighet", de la Muzeul Taranului Roman, iata acum "Brand" in biserica. Spectacolul se inscrie in programul redactiei Teatrului National Radiofonic (TNR) de a sparge cusca radioului, de a intra in spatii neconventionale, neutilizate inca", spune regizoarea Catalina Buzoianu, director de onoare al TNR. Spectacolul de la Lutherana e socant. O ora si jumatate, actorii Irina Petrescu, Gheorghe Visu, Ana-Ioana Macaria, Constantin Cojocaru, Adrian Titieni, Ion Siminie, Simina Siminie, Adina Stan si Adrian Vancica au jucat intr-o piesa cutremuratoare, despre un pastor ajuns pastor (ca personaj) dintr-o pura intamplare. Pendularea intre dragoste, ura, viata, moarte, blandete si incrancenare a fost amplificata de efectele speciale... meteorologico-acustice.

EFECTE SPECIALE. In seara reprezentatiei, afara ploua cu galeata, fulgerele "aprindeau" vitraliile reprezentandu-l pe Iisus Christos, iar tunetele bubuiau parca la comanda. Orice soapta si fosnet prindeau alte si alte dimensiuni si intensitati. Catedrala primea si reda generoasa ofranda artistica. Actori si spectatori se tatonau intr-un spatiu alb-negru care, culmea, parca iti oferea surprize dintre cele mai colorate. "Ma simt bine in acest spatiu auster, dar foarte primitor in acelasi timp, pe care nu trebuie sa-l contrazici, nici sa-i fortezi destinatia provizorie, care este, in cazul nostru, providentiala", marturiseste Irina Petrescu. Chiar daca a fost ultima reprezentatie din acest sezon a piesei "Brand" (teatrele incep sa-si cam incheie stagiunile), o asteptam pe regizoarea Ilinca Stihi si cu alte viziuni regizorale. Daca Biserica a fost posibil sa fie nu un decor, ci un actor al piesei, vrem sa credem ca arta teatrului poate patrunde in orice spatiu neconventional. Ilinca e tanara si talentata, iar noi vrem sa vedem alt fel de teatru.