x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Când ,,Calea Victoriei" e lipsită de glorie…

0
Autor: Clara Margineanu 23 Noi 2009 - 00:00
Când ,,Calea Victoriei Arhiva şcolii din Hodora/
Bucureştiul interbelic pulveriza seducţie prin parfum, acorduri, eleganţă, contraste. Viaţa respira în tâmplele trecătorilor, invitându-i să muşte din ea. Cezar Petrescu avea un temperament tumultuos, parcă în pandant cu agitaţia, zgomotul şi risipirea oraşului, de care a căutat adesea să se îndepărteze pentru a putea scrie.

Bucureştiul de atunci însemna caleşti, limuzine, tramvaie, flaşnetari, grădini de vară, cafenele, viaţă de noapte. Dar şi întâlniri, solicitări, prieteni, telefoane, termene scadente.

Într-un interviu acordat lui Felix Aderca, în revista Rampa din anul 1930, Cezar Petrescu spune: "Eu îmi organizez chiar şi timpul pierdut. Îţi şoptesc aceasta la ureche, numai pentru dumneata: chiar viciile. O noapte de petrecere până la ziuă şi o săptămână de hoinăreală fără nici un scop nu înseamnă timp pierdut. Automat, ochiul înregistrează, iar cugetul, inconştient, prelucrează materialul înmagazinat. O carte se organizează semiconştient, lent, în decurs de doi-trei ani şi paralel cu alte cărţi".

Combustia sa interioară intensă, pulsul turmentat de aerul tare al vieţii, tânjirea către solitudinea pe care o spulbera, recăsătorindu-se, deşi se declara celibatar convins întredeschid posibilitatea ca tocmai acest fel de a exista să îi fi fost prielnic scrisului. Nestăvilirea ca vitamină sau mistuirea continuă ca normalitate.

Cezar Petrescu era bibliofil, citea enorm, scria enorm (alăturându-i-se, pentru orice eventualitate şi termenul ,,grafoman"), fuma şi bea cafea în exces. În muzeul din Buşteni care îi poartă numele poate fi văzută biblioteca sa, însumând peste 10.000 de volume, inventariate cu ochi de profesionist.

Personalitate complexă, romancier, nuvelist şi traducător, Cezar Petrescu a fost unul dintre gazetarii de primă mărime din prima jumătate a secolului trecut.

DRAMATISMUL VIEŢII, GERMINAT ÎN LITERATURĂ...
În 1912 îl găsim student în anul al doilea la Facultatea Juridică din Iaşi, an în care se şi afirmă ca gazetar şi publicist, prin articole semnate în "Facla" lui N.D. Cocea sau "Cronica" lui Tudor Arghezi. Anul următor o cunoaşte pe Marcella Petrea, o tânără care i-a devenit soţie şi i-a dăruit o fetiţă. Cezar Petrescu trăieşte groaza şi neputinţa. Se sting din viaţă, pe rând, copila şi soţia. A trăit acut boala singurătăţii, până a alunecat în patima jocului de cărţi, iar la una dintre partide pierde o sumă consistentă de bani.

Încearcă să îşi pună capăt zilelor, devitalizat de sentimentul dezonoarei. Până la urmă, tot ce trăieşte cumplit şi dramatic între anii 1912 şi 1918, când îndură pustiul unui destin ieşit din comun, se va regăsi în forţa scrisului său de mai târziu.

"Transcriu pe hârtie ceea ce a germinat şi a crescut în mine, dar în afară de voinţa mea. Dacă n-aş scrie aceste cărţi, viaţa m-ar înăbuşi. E un debit care se cere consumat şi nimic mai mult. Fiindcă am trăit şi trăiesc viaţa intens şi divers, împrospătându-mi cu o scandaloasă neîmpăcare toate curiozităţile intelectuale şi toate poftele celelalte, nu m-a speriat în literatură nici un fel de subiect.

Nu m-am simţit strein de nici o experienţă, dar nici eu n-am fugit de nici un fel de experienţă. Eu cred că aceasta e cea mai mare bogăţie la care poate râvni un scriitor", îi spune Cezar Petrescu, într-un interviu, lui Felix Aderca (revista Rampa, 1930)

SENTIMENTUL PLENAR AL PREDESTINĂRII
S-a mutat la Bucureşti la 1 decembrie 1918, unde scoate împreună cu Pamfil Şeicaru o revistă polemică, Hiena. Din 1919 este secretar de redacţie, alături de Gib Mihăescu, la revista Ţară nouă, oficiosul Partidului Ţărănesc al lui Ion Mihalache. Scria zilnic câteva articole, edita o revistă, trăia intens, la potenţialul temperamentului său dinamic, o viaţă la fel de plină de contradicţii ca şi oraşul Bucureşti, care, de altfel, îl fascina.




Trăirile mistuitoare şi imaginaţia inepuizabilă complementare talentului său fac din Cezar Petrescu una dintre figurile reprezentative ale literaturii noastre interbelice. Avea o capacitate plurivalentă de trăire interioară, se regăsea în real, în fantastic, dar şi în universul neîntinat al copilăriei, dacă ne gândim doar la "Fram, ursul polar" sau "Neghiniţă". "Sunt singurul scrib care în loc să alerg după ciolane de ros am ţicneala să mă culc ori să mă scol la trei noaptea, să-mi impun benevol un regim mai strict decât cel de lagăr, pentru a îndruga cai verzi pe pereţi literari." ("Corespondenţa lui Cezar Petrescu", Ed. Dacia, 1986).

Într-o altă scrisoare, publicată în aceeaşi carte, notează: "Plecăm spre Geneva, Avignon şi Paris, într-o combinaţie care are singurul avantaj că nu mă costă nici un ban. Dar aş fi fost mai bucuros să-mi dea banii şi să mă lase acasă, căci m-a rupt de la lucru şi mi-a dezechilibrat tot programul.(...) Cu egoism mi-am salvat posibilitatea de a lucra, căci mai mult decât pentru orice trăiesc pentru scrisul meu".

A acceptat să fie secretar general al Ministerului Cultelor şi Artelor, dar numai temporar, prin delegaţie, şi a refuzat postul de director al Teatrului Naţional. Este limpede că a avut din plin sentimentul predestinării pentru literatură.

"CALEA VICTORIEI", MIRAJUL CAPITALEI...
Roman al Bucureştiului interbelic, "Calea Victoriei", apărut în 1933, vorbeşte despre prăbuşirile interioare şi înfrângerile pe care le poate aduce în destinul unor oameni mirajul Capitalei. Totul începe cu intrarea unui tren în gară, în Gara de Nord.

Povestea are două intrigi paralele: cea a familiei magistratului Constantin Lipan şi cea a lui Mihai Ozun, tânăr aspirant la literatură. Primul este un jurist dintr-un umil târg de provincie, promovat procuror în capitală, cel de-al doilea, un tânăr care îşi caută gloria. "Dormim la otel? N-am stat niciodată la otel. Pot spune aşa, că mi se împlineşte astă seară unul din idealurile mele. Dacă are să fie mai ales o cameră cu fereastra la Calea Victoriei, n-am să dorm toată noaptea", freamătă Sabina Lipan, "puiul de lebădă al acestei familii de raţe".

Pentru sora ei, domnişoara Annie, Capitala era închipuirea unui decor "în sfârşit vrednic de făptura ei, înaltă, rece, aristocratică şi ţâfnoasă". Fratele Nellu plăsmuia Capitala "ca un fabulos garaj de unde nu lipseşte nici o marcă de automobile din cele mai rarisime", iar pentru fratele Costea, Capitala era scena conferinţelor şi a Bibliotecii Academiei. Oraşul era transfigurat după chipul, asemănarea şi năzuinţele fiecăruia. "Căci pentru toţi patru copiii, cu toată deosebirea de vârstă şi fire, capitala era necunoscutul miraculos, cetatea mirajelor, vrăjita turbincă unde va afla tot ce-i pofteşte inima şi tot ce i-a urzit, himeric, închipuirea." Copiii reuşesc să se adapteze ritmului şi rigorilor metropolei, dar Calea Victoriei este pentru ei, în final, lipsită de glorie.

Odată ajuns în Bucureşti, Constantin Lipan îşi legitimează noul statut social, occidentalizându-şi numele. Astfel, dobândeşte o nouă conştiinţă de sine şi devine altcineva, de condiţie superioară, şi anume Const Lippan. În fond este vorba despre cazul tipic, atunci când un om nu îşi înţelege statutul, poziţia reală într-un anumit mediu şi îşi supradimensionează fals şi grotesc limitele. În realitate este un părinte nefericit şi un magistrat înfrânt, care dă adevărul mai încet şi îl acoperă cu o retorică asurzitoare.




În povestea cealaltă, tânărul Ion Ozun reuşeşte să acceadă în diferite redacţii. Respins în mod repetat, făcând foamea o vreme, până la urmă pătrunde la un scriitor important, Teofil Steriu, căruia îi imploră sprijinul. Aşa urcă prima treaptă şi devine scriitor cunoscut în viaţa cafenelelor. Autorul, dezvăluindu-i traseul, ne plimbă prin hoteluri, cercuri selecte, redacţii, ne poartă pe pavajul fierbinte al Capitalei... Până la urmă, Ion Ozun ajunge cronicar de teatru şi gazetar de temut. Asta nu înseamnă şi realizarea sa în plan uman şi moral, iar Ozun e conştient de nefericirea sa.

De fapt, renunţă la visul său de deveni scriitor. Convingerile şi aspiraţiile de cândva au fost făcute ţăndări pe asfaltul Bucureştiului. Capitala i se deschide, dar Calea Victoriei e fără izbânda plenară.

UN ROMAN AL DEZRĂDĂCINĂRII
Aceste personaje triste nu au aflat că poartă în fiinţă coduri, moşteniri, identităţi care, dezrădăcinate, îşi pierd valabilitatea şi forţa. Eroii nu au anticorpii necesari pentru a lupta cu fiara vorace care poate fi Capitala. Dintr-un vis mirobolant se trezesc dezarmaţi. Chiar dacă acţiunea se petrece undeva pe Corso, sub luminile colorate ale Oraşului în care oamenii par fericiţi, luând cu asalt grădinile, cinematografele, cafenelele, teatrele...

Despre romanul "Calea Victoriei", Cezar Petrescu spune: "E fructul experienţei personale într-o mare măsură, dar este mai ales fructul experienţei altora, la care am asistat şi adesea am participat vreme de zece ani. Calitatea mea de gazetar mi-a permis să observ, de la un post privilegiat şi indiscret, toate tainele vieţii bucureştene. Drame intime şi morale, înălţări şi prăbuşiri, triumful ambiţios şi falimentul vanităţilor, tot ceea ce colcăie, abject şi sublim, în acest bâlci care e Calea Victoriei, culminând pe distanţa dintre Capşa şi Palat".

Autorul mărturiseşte că a avut nevoie de perspectiva distanţei pentru a scrie romanul, aşa că a plecat în acea perioadă din Bucureşti. "Am urmărit procesele de disoluţiune spirituală: drama morală a trei sferturi măcar din numărul statistic al trecătorilor de pe Calea Victoriei".

Se ştie, autorul şi-a propus să realizeze "Cronica românească a veacului al XX-lea". A reuşit ca în cele peste cincizeci de volume să realizeze un documentar artistic al societăţii de la începutul secolului al XX-lea. "Anticipând, în viitorul lecturii, opera lui Cezar Petrescu pare privilegiată. Prin distincţie şi specificul operei - adică tocmai prin ceea ce îi reproşau criticii interbelici - pare scriitorul perfect adaptat la opţiunile cititorului din secolul XXI.

Atunci - dar, structural, acumulările se fac de pe acum - într-o lume dominată de informaţie şi comunicare prin audio-vizual, scriitorul va fi perfect consonant. Inclusiv facilitatea lui narativă de scenarist la Hollywood, care are şansa, ori relevanţa, de a se potrivi cu deja anatemizata superficialitate a cititorului din viitor". (Aureliu Goci, "Romane şi romancieri în secolul XXI", Ed. Fundaţiei Pro, 2000)

Cezar Petrescu vorbeşte despre "Capitala care ucide" şi propune un roman al dezrădăcinării. Capitala poate fi indiferentă la aspiraţiile nou-veniţilor sau poate fi un mediu care devoră şi spulberă iluziile.
În 1930, pe Calea Victoriei era sens unic. Ca şi acum.

"«Calea Victoriei» e fructul experienţei personale într-o mare măsură, dar este mai ales fructul experienţei altora, la care am asistat şi adesea am participat vreme de zece ani. Calitatea mea de gazetar mi-a permis să observ, de la un post privilegiat şi indiscret, toate tainele vieţii bucureştene. Drame intime şi morale, înălţări şi prăbuşiri, triumful ambiţios şi falimentul vanităţilor, tot ceea ce colcăie, abject şi sublim, în acest bâlci care e Calea Victoriei, culminând pe distanţa dintre Capşa şi Palat."
Cezar Petrescu
Citeşte mai multe despre:   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Noul single al Innei, pe coloana sonoră a unui serial produs de Eva Longoria

Noul single al Innei, pe coloana sonoră a unui serial produs de Eva Longoria
Ce au în comun INNA și Eva Longoria? Serialul TV „Grand Hotel” care va debuta pe ABC începând cu 17 iunie 2019. Piesa compusă de INNA, „Tu Manera”, este inclusă pe coloana sonoră a acestui serial, care...

Presa internațională: „La Gomera” -  un film noir cu accente comice și minunate răsturnări de situație

Presa internațională: „La Gomera” -  un film noir cu accente comice și minunate răsturnări de situație
Galerie Foto „La Gomera”, al cincilea lungmetraj regizat de Corneliu Porumboiu, a avut premiera sâmbătă seara la Festivalul de Film de la Cannes, unde participă în competiție. Echipa filmului a fost primită cu aplauze...

Filmul „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă”, proiectat în închiderea Festivalului de Film European de la New York

Filmul „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă”, proiectat în închiderea Festivalului de Film European de la New York
Galerie Foto Filmul „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă" va avea premiera americană, cu sprijinul ICR New York, la cea de-a unsprezecea ediție a Festivalului de Film “Panorama Europe”, care se desfășoară...

Marcel Iureș va primi Premiul de Excelență la TIFF 2019

Marcel Iureș va primi Premiul de Excelență la TIFF 2019
Celebrul actor Marcel iureș va fi celebrat la cea de-a 18-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania. La gala de închidere din 8 iunie, pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca, unde a și...

Noile coordonate ale Festivalului European al Spectacolului Timișoara – Festivalul Dramaturgiei Românești

Noile coordonate ale Festivalului European al Spectacolului Timișoara – Festivalul Dramaturgiei Românești
Galerie Foto Teatrul Național din Timișoara anunță noile coordonate ale ediției a XXIV-a a celui mai important festival dedicat dramaturgiei românești în context european, Festivalul European al Spectacolului Timișoara –...

Amfiteatru TNB. Un teatru în aer liber

Amfiteatru TNB. Un teatru în aer liber
Galerie Foto Amfiteatrul în aer liber este o scenă unică în România, un loc aflat sus pe Național, la 24 metri deasupra Pieței Universității. Pe TNB, din luna mai până în septembrie, cultura și genurile artistice,...

Expoziția „Pons Traiani Drvbeta. Între Hispania și Dacia” la Muzeul de Arheologie din Asturias

Expoziția „Pons Traiani Drvbeta. Între Hispania și Dacia” la Muzeul de Arheologie din Asturias
Ambasada României în Regatul Spaniei, Institutul Cultural Român, Muzeul Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin și Muzeul de Arheologie din Asturias, cu sprijinul Ministerului Educației și Culturii...

Cannes 2019. Aplauze frenetice pentru Vlad Ivanov şi Corneliu Porumboiu

Cannes 2019. Aplauze frenetice pentru Vlad Ivanov şi Corneliu Porumboiu
Galerie Foto Sâmbătă seară, a urcat treptele Palatului Festivalului echipa filmului La Gomera al regizorului român Corneliu Porumboiu, prezentat în premieră mondială la Cannes, fiind primită cu ropote de aplauze. Sala a...

Cannes 72: Hollywood, corupţie, mafie, dragoste şi muzică, femei, femei…           

Cannes 72: Hollywood, corupţie, mafie, dragoste şi muzică, femei, femei…           
Galerie Foto Duminică, celebrul actor Alain Delon, întâmpinat cu ovaţii, a fost distins cu Palme d’Or pentru întrega carieră. „Acest premiu nu este pentru mine, ci  pentru marii regizori cu care am colaborat. Ei...

Luni, 20 mai, Jurnalul îţi aduce un volum nou-nouţ al "Enciclopediei umorului de buzunar". ​​​​​​​Să râdem în hohote LA SERVICIU

Luni, 20 mai, Jurnalul îţi aduce un volum nou-nouţ al "Enciclopediei umorului de buzunar". ​​​​​​​Să râdem în hohote LA SERVICIU
Jurnalul îţi oferă, începând de azi, 20 mai, volumul 6 al "Enciclopediei umorului de buzunar", cea mai bine vândută carte de bancuri din România. "Să râdem LA SERVICIU" este o colecţie impresionantă de...

Eurovision 2019 - Madonna, criticată de ministrul israelian al Culturii

Eurovision 2019 - Madonna, criticată de ministrul israelian al Culturii
Ministrul israelian al Culturii, Miri Regev, a spus duminică că prezenţa steagului palestinian pe spatele dansatorilor care au însoţit-o pe Madonna pe scenă în timpul finalei concursului Eurovision a fost o...

Doliu în lumea muzicii! Cântărețul Nilda Fernández a murit la 61 de ani

Doliu în lumea muzicii! Cântărețul Nilda Fernández a murit la 61 de ani
Doliu în lumea muzicii! Cântărețul francez, cu origini spaniole, Nilda Fernández, a murit duminică din cauza unei insuficiențe cardiace, la vârsta de 61 de ani. Anunțul a fost făcut de familia...

Actorul Antonio Banderas spune că infarctul suferit în urmă cu doi ani l-a ajutat să se reinventeze

Actorul Antonio Banderas spune că infarctul suferit în urmă cu doi ani l-a ajutat să se reinventeze
Actorul Antonio Banderas a spus că infarctul pe care l-a suferit în urmă cu doi ani l-a impulsionat să se preocupe mai mult de sănătate, dar şi să se reinventeze ca actor, inclusiv în perioada în care se...

Celebra companie Béjart Ballet se întoarce la București cu un spectacol în premieră

Celebra companie Béjart Ballet se întoarce la București cu un spectacol în premieră
Galerie Foto Maurice Béjart reprezintă o parte consistentă a istoriei coregrafiei secolului XX iar compania Béjart Ballet Lausanne, condusă de succesorul Gil Roman, este o referință la fel de importantă în lumea baletului...

Green Hours JAZZ Fest-11

Green Hours JAZZ Fest-11
Galerie Foto Când spui ”jazz” în București, te gîndești automat la Green Hours, cel mai vechi club de gen post decembrist.  În al 25-lea an de existență, Green Hours își invită publicul fidel și publicul curios...
Serviciul de email marketing furnizat de