Doamneloooor & domniloooooor! Nimic senzational! Am fost prin anticariatele Bucurestilor si stiti ceva? Doamnelor & domnilor, oamenii cumpara carti vechi si, desi oferta include reviste porno si carti de duzina, ei bine, NU LE CUMPARA NIMENI!
Un scurt periplu mi-a fost suficient ca sa am una dintre cele mai mari deziluzii din ultimele saptamani: exista realmente oameni interesati de vechituri misto.LUIZA LUPU
Amatorii de senzatii tari sa faca bine sa nu citeasca acest scurt si plictisitor reportajel. N-au ce citi. N-au cu ce-si hrani imaginatia lor bolnava. In anticariatul din Pasajul Universitatii, ala mai-marele, atmosfera calma.
VAND CARTE CU EFECT RACORITOR. Fata de la casierie povesteste ca acuma, vara, oamenii cumpara carti mai usoare. Fara sa vreau, fac comparatii tampite: cartea e ca haina - o cumperi in functie de sezon. Deci, iti cumperi carti exact asa cum iti cumperi fuste. Vara le iei mai usoare, vaporoase, iarna - mai groase, mai grele, sa-ti tina de cald, "sa nu racesti la ovale", cum mi-a zis odata o batranica simpatica.
In extenso, iti iei carti ca sa-ti tina de cald sau, dimpotriva, sa te racoreasca. Ma intreb ce tip carte racoreste. Trag cu ochiul peste umarul unui barbos cu ochelari mici si rotunzi, gen "adolescentul miop" din romanul cu acelasi nume. Un Kafka. I-ha! Deci Kafka are efect racoritor! Supercool! In conditiile astea, abia astept sa vina iarna ca sa vad ce carte incalzeste. Nici nu vreau sa stiu! Daca "Procesul" racoreste, ma intreb sincer ce-ar putea sa incalzeasca. "Amintiri din copilarie"? "Alba ca Zapada"? "Craiasa Zapezii"? Nu stiu, o sa vad la iarna.
Daca te intrebi de criteriile dupa care se stabilesc preturile, n-ai cum sa afli prea multe. Baiatul simpatic si prea putin volubil, politicos altfel, mai zice ca depinde de fluxul cartii, de pregnanta autorului, de multe (V-am zis doar ca nu veti citi aici nimic senzational!).
Daâ cum fac rost de carti. Ei cum?! Pur si simplu ba vin oamenii la ei, ba se duc ei la oameni. Ba bine ca nu! Ca doar nu vin cartile de capuâ lor, cu troleibuzul pana la Universitate si de-acolo pas-pas, pas-pas, pana-n pasaj! Ptiu, ca proasta mai sunt!
Este foarte adevarat, pentru aparitiile recente trebuie sa mai astepti putin sa se invecheasca. Asta e! Poate-l fraieresti pe vreunuâ sa ti-o imprumute si te faci ca uiti sa i-o mai dai inapoi. Este ceea ce se numeste "circuitul cartii in natura".
"INCHIS". Mergem la Curtea Veche. E vara, vara, e cald afara. Curg apele pe noi. Ne simtim cumva ca intr-o experienta initiatica. Pe la Biserica Sf. Anton puradeii sprijina gardul. Daca voiam, ziceam ca asfaltul e desertul, iar noi suntem in cautarea propriei noastre personalitati. Ca-n "Alchimistul".
Ce naspa! La Curtea Veche e-nchis. S-a dus dracuâ toata experienta noastra initiatica. De fapt, nu era decat un amarat de mers prin soarele torid. Asfaltul era pur si simplu un asfalt in care-ti intrau calcaiele de moale ce era! Ce ne apuca sa calarim strazile in plina vara dupa anticariate, nu stiu! Cred ca suntem excentrici.
UNDE SUNT VINILURILE DE ALTA DATA
Apropo de vechituri! Exista in magazinul Muzica un stand unde mai poti cumpara viniluri. Un nene care vinde acolo zice ca, dupa stiinta lui, asta e singurul magazin de profil din tara. Oficial. Un disc cu Aurelian Andreescu. Incredibil! Te incearca nostalgia. "Copacul dreeeeeeeeeeeeept se-nalta in gradiiiiina mea"... Ce vremuri! John Lenon. "Imegin ol da pipaaal, liviiiing laif in piiiiiiiis, iu-hu-uuuuu". Ce vremuri!O suta de mii de disc. Cel mai scump - trei sute de mii. Are si un patefon cocotat pe undeva. Daca e de vanzare. Da, e de vanzare. Aviz amatorilor! Va zic io cat costa, sa nu mai bateti drumuâ: trei milioane. Daca se mai fac discuri de vinil. O sa va surprinda: da! Cine le cumpara? V-am mai zis: amatorii de vechituri misto. Cica pe disc acuratetea sunetului e mai mare. "Hai nu mai spuneti!"
"Da! CD-urile sunt naspa. Au sunetul ala metalic, digital, nefiresc." Brrr! Jos cu noua tehnologie! Jos cu MP3-urile! Jos cu CD-urile! Sus vinilul! Hai pa!