x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Cănd toate trec

Cănd toate trec

de Luiza Moldovan    |    21 Aug 2007   •   00:00

Propun un efort de imaginaţie după cum urmează. O piscină plină cu bere care rămăne mereu locului şi nişte lucruri care trec pe lăngă ea. Pe marginea piscinei, un halat de mătase cum am văzut eu in videoclipurile cu afro-americani (sic!) umblă ce umblă, după care pleacă.

Propun un efort de imaginaţie după cum urmează. O piscină plină cu bere care rămăne mereu locului şi nişte lucruri care trec pe lăngă ea. Pe marginea piscinei, un halat de mătase cum am văzut eu in videoclipurile cu afro-americani (sic!) umblă ce umblă, după care pleacă. La fel, un căţel d-ăla fără blană, urăt ca o oaie proaspăt tunsă, care niciodată nu ştiu cum se scrie şi care latră ce latră, după care pleacă şi el (căinele, nu oaia proaspăt tunsă). Piscina insă rămăne. Şi nu doar că rămăne locului, dar rămăne şi plină, adică n-o bea nimeni sau ceva.

Asta inseamnă un singur lucru: că "Toate trec, berea rămăne". Aşa se face că, urmare a lansării pe piaţă a unui slogan publicitar de extremă inteligenţă şi subtilitate, nici despre pietre nu se mai poate spune că rămăn, pentru că numai berea singură rămăne, iar pietrele trece. De exemplu, dacă l-am pune pe băiatul ăla care a inventat sloganul (pentru că sunt sigură că e băiat) să stea el in această piscină plină cu bere şi dacă noi am lua o cărămidă şi am arunca-o, din greşeală, in piscină, nimerind, din greşeală, direct in capul care a scos sloganul, am putea presupune că nici măcar acel băiat nu ar mai rămăne, el ducăndu-se in veşnicia sloganurilor lui inteligente. Ce ar mai rămăne din el? Doar o idee, bineinţeles. Ideea de "el", dar nici despre aceasta nu se poate presupune că rămăne, din moment ce am admis din start că "toate trec", numai "berea rămăne".

Berea ca berea, bun, rămăne. Am admis că berea e veşnică, dar acuma mă găndesc că vine un cutremur şi se dărămă piscina, acţiunea avănd drept urmare un fenomen esenţialmente tragic: se varsă berea. Dar unde se varsă berea dacă nu are unde să se verse, deoarece am admis din start că "toate trec" şi numai "berea rămăne". Şi oricum, dacă toate trec şi numai berea rămăne, pentru ce mai rămăne berea dacă tot nu e nimeni s-o consume?

Şi dacă berea e singura care rămăne, cine o mai face? Şi cu ce ustensile, avănd in vedere că "toate trec", aşa cum am admis din start.

Aşa cum am admis din start, toate trec, deci şi speciile intră in extincţie, oamenii dispar de pe suprafaţa planetară, nici foci nu mai există, nimic, nimic, nici măcar Pămăntul in sine, ca să susţină berea. Din cauza incălzirii globale, berea, singura care a mai rămas, şi care atărnă aşa, in nespaţiu, a inceput să fiarbă şi, neavănd unde să se evapore, pentru că nu mai există nici atmosferă, nici stratosferă, nici alte sfere, deci dacă n-are unde să se evapore, se intoarce inapoi pe... pe ce?... unde se plictiseşte de una singură, pentru că nici Dumnezeu nu e, ca să aibă cu cine să vorbească.

Deci avem de-a face aici cu o bere cu probleme psihice, care n-o să fie niciodată sănătoasă, pentru că nu mai e nici un psihoterapeut s-o sfătuiască de bine. De aici rezultă clar: cel mai naşpa e să fii bere pe nepămăntul ăsta.

×
Subiecte în articol: arte rămăne berea trec