x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cella Serghi sau o viaţă ca un roman

0
Autor: Daniela Titire 13 Apr 2009 - 00:00

Ideea unui interviu cu Cella Serghi i-a venit Cleopatrei Lorinţiu tocmai din cauza unghiului de umbră în care era plasată. Unele dintre cărţile publicate de ea după 1945 erau considerate nu numai minore, dar şi concesii făcute regimului, din nevoia de a supravieţui.



Soarta scriitorilor care au prins - ca să zic aşa - cele două regimuri, cel dinainte de război şi cel de după, nu a fost uşoară! Acum e uşor să judeci şi să pui etichete, dar atunci, în context, alta era situaţia.
"Cum de altfel am descris un pic în prefaţa cărţii, am cunoscut-o pe Cella Serghi în perioada în care făceam unele interviuri şi cronici pentru Suplimentul de cultură creat şi dirijat de Ion Cristoiu, mai exact în 1984.

Era o publicaţie într-un fel unică, nonconformistă în multe, pe atunci mult mai vioaie şi mai deschisă decât alte publicaţii, o revistă în care s-au format realmente autori ade­văraţi. De altfel, şi cei care ziceau că nu o citesc de fapt o citeau în ascuns, "Mi-aduc aminte că eram la Casa Scriitorilor, îndată după apariţia semnalelor, adică într-o vineri seara, şi aveam la mine mai multe exemplare. Şi acum văd în faţa ochilor gestul domnului Alexandru Paleologu, care a luat bucuros şi iute gazeta şi a vârât-o de­licat sub palton. De ce această «împărţire» a lumii literare e, vorba lui Creangă, o altă gâscă într-altă traistă."

RESPECT PENTRU CUVÂNTUL SCRIS
Poeta Cleopatra Lorinţiu îşi aminteşte că Cella Serghi a acceptat cu uşurinţă interviul, iar întâlnirea nu a fost una de istorie literară, ci una amicală, în care s-a creat o simpatie reciprocă. "Cred că m-a simpatizat şi ne-am pus pe vorbă, adică pe lucru, într-un fel destul de bizar, aş zice, pentru că auzea destul de greu şi nici nu voia să înregistrez cu casetofonul meu dialogul nostru.

Avea o scrupulozitate teribilă faţă de cuvântul scris, aşternut pe hârtie, îl sucea şi îl răsucea nesfârşit, ca la final el să pară foarte spontan, necăutat şi simplu! Până la urmă, am căzut de acord asupra manierei de lucru. Eu i-am scris întrebările, care rezultaseră ca fireşti după lungile noastre convorbiri, apoi i le-am lăsat câteva zile, apoi ne-am întâlnit şi dumneaei mi-a dat nişte pagini scrise, cu enorm de multe corecturi, greu inteligibile, le-am redactilografiat la maşina mea de scris, apoi i le-am mai lăsat câteva zile, după alte dialoguri lămuritoare, le-a corectat cu minuţiozitate şi  am trecut să le iau. În fine, am predat interviul, i-am dus apoi şpalturile, le-a corectat, am revenit la redacţie şi... în sfârşit, interviul a apărut (la 10 iunie 1984).

O să ziceţi că e o mică nebunie să lucrezi aşa, dar mie mi se părea normal, lucrurile nu decurgeau niciodată foarte uşor cu scriitorii, erau foarte scrupuloşi cu textele lor. După aceea, veneau alţi ochi care priveau textele, dar, cum noi fuseserăm foarte cuminţi în text, nu am avut probleme... Doamna Cella pusese ea însăşi un «final luminos» interviului nostru... din proprie iniţiativă, pomenind ceva despre bucuria de a avea cititori tineri  care îi scriu şi o iubesc."

Interviul scris există, a rămas, şi este martorul întâlnirii dintre Cleopatra Lorinţiu, jurnalist, şi Cella Serghi, scriitoare. Ulterior a fost republicat în cartea "O lumină suplimentară", în 2002.
LITERATURA? MUNCĂ TAINICĂ, ÎNDRĂCITĂ
De făcut vreo fotografie... nici nu încăpea vorbă! Era bine ştiut că ea voia să rămână în istoria literară prin poza ei de tinereţe şi prin portretul făcut de Magdalena Rădulescu (1902-1983), "Portret Cella Serghi" - ulei pe pânză, pe care multă lume îl foloseşte şi îl reproduce ignorând numele pictoriţei, de parcă poza Cellei Serghi ar fi de la sine înţeles... un tablou!

Şi dorinţa asta era de respectat, făcea parte dintr-o deontologie obli­gatorie.  "Sincer, mă aşteptam la o persoană mult mai spontană, mai puţin premeditată. Manifesta o atenţie maximă în privinţa fiecărui cuvânt scris, cele rostite nu erau realmente esenţiale. Pe urmă, nu uitaţi, prototipul Dianei Slavu era o fată tânără, preadolescentă şi adolescentă, iar eu întâlneam o bătrână doamnă chinuită de boli şi care într-un fel trăia exclusiv în trecut.

Cum se vede freamătul indicibil al iubirii, frisonul acela de nespus al îndrăgostirii de la o senectute rezumată la viaţa de apartament şi la evocarea aceloraşi triumfuri ale unei tinereţi imberbe? Ce-i aducea prezentul? Ţin minte că era preocupată de micile cadouri pe care o stewardesă urma să i le aducă într-o vreme în care bunăstarea se măsura în cafea şi portocale. Pe anumite segmente, retrăiam atmosfera privaţiunilor la care fusese supusă fami­lia eroinei din roman...

Însă acea scrupulozitate fantastică asupra fiecărui cuvinţel m-a fermecat la Cella Serghi, datorită acestei sincerităţi a ei am priceput că dezinvoltura în proză e departe de a fi flux şi superficialitate, viteză, ci muncă obstinată, tainică, îndrăcită, tăcută, neştiută, refacere şi iar refacere, regândire şi construcţie. Adevărul e că numai văzând cu ochii manuscrisele unor scriitori, variantele, adnotările, ştersăturile, poţi înţelege tensiunea, densitatea acelei munci."

Cella Serghi a avut o viaţă tumultuoasă, plină de evenimente mai mult sau mai puţin cunoscute. Atenţia cu care-şi drămuia cuvintele te îndemna să fii reţinut la secretele din viaţa ei, iar un bun jurnalist e acela care nu e interesat de comentariile de alcov. "Cred că fiecare scriitor trebuie lăsat să spună ce vrea şi cât vrea din viaţa lui. Punct.

Dar ceea ce e şi mai greu de evocat acum este farmecul întâlnirii cu Cella Serghi, căci era de o parte  curiozitatea mea, ştiindu-i biografia, ştiind cum a scris romanul etichetat de unii la vremea aceea drept  «autobiografic», şi, pe de altă parte, un soi de dare înapoi, o reticenţă, zic eu, de foarte bun-gust, în etalarea sau evocarea amănuntelor vieţii personale. Ştiam că «Pânza de păianjen» a trebuit să învingă, la vremea aceea, multe prejudecăţi, cu riscuri personale pe care le-a şi evocat.

Vă citez din interviu: «În ce mă priveşte, dacă n-aş fi sacrificat viaţa personală pentru cărţile pe care le-am scris, şi mă refer în primul rând la «Pânza de păianjen», n-aş fi ajuns scriitoare. Pe când scriam cartea eram măritată. Ştiam că soţul meu nu va accepta să public un roman în care elementele autobiografice erau evidente, iar rolul lui, ingrat. El era totuşi singurul meu sprijin material şi social. Şi cât de greu ajunsesem să am acest sprijin! Riscul despărţirii, inevitabil. L-am acceptat. Cu prejudecăţile m-am luptat ca un boxer de categorie muscă cu unul de categorie grea. Eu eram musca. Dar dacă ar fi trebuit să aleg între o călătorie în jurul lumii pe un superb vas şi cartea mea, aş fi ales cartea, cu toate incertitudinile legate de apariţia ei. Nu m-am schimbat»".

Aceasta era Cella Serghi, pornind de la un feminism plăpând, fără să se detaşeze de epocă şi fără să braveze, scriitoarea re­cu­noştea dificultăţile legate de o atitudine faţă de femeie în general, nu era un feminism de frondă în ceea ce spunea, nu neapărat o pornire de sufragetă, ci re­cu­noaşterea simplă a unor dificultăţi care reieşeau din calitatea ei de scriitoare, pâ­nă la urmă! "De altfel, nu citeam un articol, o pagină de critică sau evocare legată de Cella Serghi fără să dau peste ine­vi­tabila influenţă camilpetresciană", îşi aminteşte Cleopatra Lorinţiu. "Asta începuse să mă enerveze, cu atât mai mult cu cât cred că nu e nici urmă de influenţă... Dar nu puteam să ratez această întrebare, iar răspunsul a fost prompt."
CAMIL VEDEA IDEI, EU VEDEAM FAPTE
"Ca un tablou care nu trebuie privit prea de aproape, eu n-am avut distanţa necesară ca să înţeleg opera lui Camil.

M-a fascinat personalitatea lui, fiind mai curând refractară scrierilor lui. Andrei Pietraru, Ioana Boiu nu-mi erau simpa­tici, Ladima mă indigna. O influenţă a existat, desigur, dar nu ştiu cât era o influenţă directă a lui Camil sau a timpului în care erau atât de discutate operele lui Proust, ale lui Gide, confesiunile la persoana întâi. Cartea lui Panait Istrati, «Trecut şi viitor», mi-a dat curajul confesiunii. E ciudat şi de neiertat că acei care au scris despre influenţa lui Camil asupra literaturii mele n-au observat deosebirile esenţiale. În opera lui Camil, nici un cuvânt despre copilărie şi adolescenţă.

Eroii lui Camil apar deodată maturi. Copilăria, în toate cărţile mele, are o importanţă esenţială. «Mon credo en art, l'enfance», spunea Alain Fournier. Şi la fel ca în «Le Grand Meaulnes», adolescenţa se mişcă între vis şi realitate. Şi apoi, Camil vedea idei. Eu vedeam fapte. «Există o atmosferă anume a acestor cărţi, mai blândă oarecum, mai romanţioasă, poate mai caldă, mai impregnată de emoţiile mici, dar nuanţate, o atmosferă de influenţă mai mult franceză, foarte aproape de o strună subţire a sufletului. Întrebată fiind dacă «Medelenii» au influenţat-o, Cella Serghi a răspuns că nu, dar a fost îndrăgostită de carte ca «toate fetele tinere». «Copilăria sumbră, trăită în condiţiile unei familii de refugiaţi, în plină sărăcie, în panică, spaimă şi incertitudinea zilei de mâine, ca şi adolescenţa sunt la antipodul fermecătorului climat trăit şi descris de Teodoreanu», spunea ea şi completează: «În literatura lui Ionel Teodoreanu iubeam visul pe care realitatea mi l-a refuzat cu atâta brutalitate»."

"Sigur că această întâlnire m-a impresionat, dat fiind faptul că între mine şi Cella Serghi, la acel moment, era o dife­renţă de vârstă de aproximativ 50 de ani, dar n-aş vrea să fiu excesivă în apreciere. Fiecare interviu, adică fiecare întâlnire cu o personalitate, era într-un fel un moment interesant, arunca o rază asupra vieţii literare. Cred că e important să nu pierdem interesul faţă de scriitorii români, plasându-i în context şi păstrându-le vie amintirea, de aceea publicarea cărţii de către dumneavoastră mă bucură. Şi mă mai bucură faptul că rezistă în timp cărţi citite de generaţii succesive. Asta asigură un fel de memorie colectivă, ele sunt un fond de referinţă şi de comunicare dintre generaţia bunicii mele şi generaţia nepoţilor mei. E frumos, nu?", (se) întreabă retoric doamna Lorinţiu.


SCRIEŢI-NE

Îţi place Biblioteca pentru toţi? Care sunt titlurile cărţilor pe care ţi-ai dori să le cumperi o dată cu Jurnalul Naţional? Scrie-ne la adresa de e-mail propune­reamea@bibliotecapentrutoti.ro sau pe adresa redacţiei: Jurnalul Naţional, Piaţa presei Libere nr. 1, corp D, etaj VIII, menţionând pe plic "Propunerea mea"

Citeşte mai multe despre:   scris,   cella,   camil,   serghi,   cella serghi,   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Conferința „București, oraș european”

Conferința „București, oraș european”
Muzeul Național Cotroceni organizează marți, 25 februarie, ora 19.00, conferința „București, oraș european”, susținută de Teodor Frolu, Edmond Niculușcă, Bogdan Suditu și moderată de Matei Martin....

GEORGE MOTOI // SUB  MASCA  ACTORULUI

GEORGE MOTOI // SUB  MASCA  ACTORULUI
4 martie 2020 – Vernisaj Expoziție de Fotografie Ora 18.00, foaier Media (aripa dinspre str. Tudor Arghezi )   Miercuri, 4 martie 2020, de la ora 18.00, va avea loc în foaierul Media (aripa dinspre...

Cel mai nou proiect marca Radu Afrim, la Naționalul ieșean: „Orașul cu fete sărace”

Cel mai nou proiect marca Radu Afrim, la Naționalul ieșean: „Orașul cu fete sărace”
La sfârșitul acestei săptămâni, la Teatrul Național Iași, va avea loc un eveniment de excepție, sub inconfundabila semnătură a regizorului Radu Afrim: premiera spectacolului Orașul cu fete sărace, pe 22 și...

Lumina din întuneric

Lumina din întuneric
,,Lumina din întuneric”. Licitația Caritabilă pentru sprijinirea Casei Memoriale ,,Doina Cornea”   Marți, 24 martie 2020, ora 18:30 Athénée Palace Hilton București Expoziția Licitației...

10 exemple de egouri extreme pe care le întâlnești zilnic despre care vorbește Mike Byers în cartea „Autentic”

10 exemple de egouri extreme pe care le întâlnești zilnic despre care vorbește Mike Byers în cartea „Autentic”
„Adevărata problemă este că oamenii duc vieți care nu se aliniază eului lor autentic, fie pentru că respectă tradițiile de familie în loc să-și croiască propriul drum în viață, fie pentru că urmează ac...

5 dintre cei mai importanți cineaști ai momentului la One World Romania #13

5 dintre cei mai importanți cineaști ai momentului la One World Romania #13
Galerie Foto A 13-a ediție One World Romania, care se va desfășura între 20 și 29 martie în București, propune proiecții ale celor mai recente documentare realizate de câțiva dintre cei mai importanți cineaști ai...

În curând: Sodoma. Anchetă în inima Vaticanului de FRÉDÉRIC MARTEL

În curând: Sodoma. Anchetă în inima Vaticanului de FRÉDÉRIC MARTEL
Editura RAO va publica la începutul lunii martie un volum exploziv. Celibatul preoților catolici, interzicerea de către Biserică a folosirii metodelor de contracepție, mușamalizarea abuzurilor sexuale, demisia p...

Magdalena Popa Buluc în dialog cu Radu Boruzescu: „Pasiunea mea era să mă lupt cu rigoarea, să transform spații”

Magdalena Popa Buluc în dialog cu Radu Boruzescu: „Pasiunea mea era să mă lupt cu rigoarea, să transform spații”
Galerie Foto Teatrul românesc a avut o pleiadă de personalități care au dus oriunde în lume renumele regizorilor români, renumele unor mari scenografi ce au marcat spectacolele de teatru și de operă, regia unor pelicule...

Gala Muntelui 2020: Sportivii anului 2019, premiați la Alpin Film Festival

Gala Muntelui 2020: Sportivii anului 2019, premiați la Alpin Film Festival
Galerie Foto Gala Muntelui, evenimentul anual care celebrează la ALPIN FILM FESTIVAL performanța românească în domeniul sporturilor montane, ajunge anul acesta la cea de-a 5-a ediție. Pe 29 februarie, de la ora 14:00,...

Shonda Rhimes, creatoarea serialului Anatomia lui Grey, scrie o carte despre „Anul lui DA”    

Shonda Rhimes, creatoarea serialului Anatomia lui Grey,  scrie o carte despre „Anul lui DA”     
Este posibil să fii Shonda Rhimes, una dintre cele mai influente producătoare de televiziune de la Hollywood, și viața ta, demnă de invidie pentru ceilalți, să fie aproape de un dezastru...

A treia ediție a conferințelor Despre lumea în care trăim

A treia ediție a conferințelor Despre lumea în care trăim
Conferinţa are loc în perioada 22-26 februarie 2020, la Ateneul Român. Mircea Cărtărescu, Germina Nagâț, Cristian Mureșan, Manfred Spitzer, dr. Alexandra Martin, dr.Yuvraj Kalra, Mihai Netea și Horia-Roman...

Matei Visniec în dialog cu publicul si creatorii italieni

Matei Visniec în dialog cu publicul si creatorii italieni
În data de 26 februarie la ora 18,30, Accademia di Romania in Roma organizează întâlnirea dintre celebrul dramaturg Matei Vișniec și prof. Bruno Mazzoni, cunoscut și apreciat atât ca specialist în literatura...

Scripcarul pe acoperiș în premieră, la Teatrului Maghiar de Stat din Cluj!

Scripcarul pe acoperiș în premieră, la Teatrului Maghiar de Stat din Cluj!
Galerie Foto Vineri, 21 februarie, ora 19:00, în Sala Mare a Teatrului Maghiar de Stat, va avea loc premiera spectacolului Scripcarul pe acoperiș de Joseph Stein, Jerry Bock și Sheldon Harnick, regia László Béres. În...

Anul Internațional BEETHOVEN la Sala Radio: Gabriel Bebeșelea dirijează Simfonia a 2-a

Anul Internațional BEETHOVEN la Sala Radio:  Gabriel Bebeșelea dirijează Simfonia a 2-a
Galerie Foto Miercuri, 26 februarie (19:00), apreciatul dirijor român GABRIEL BEBEȘELEA, aplaudat recent la pupitrul unor importante ansambluri europene în cele mai prestigioase săli de concert ale lumii ca Auditorium-ul din...

Malmkrog, cel mai recent film al regizorului Cristi Puiu, are premiera mondială vineri la Festivalul Internațional de Film de la Berlin

Malmkrog, cel mai recent film al regizorului Cristi Puiu, are premiera mondială vineri la Festivalul Internațional de Film de la Berlin
Galerie Foto O ecranizare de epocă cu un scenariu original după un text rusesc jucat în limba franceză, filmul Malmkrog va fi proiectat în premieră mondială la prestigiosul Festival Internațional de Film de la Berlin vineri,...
Serviciul de email marketing furnizat de