x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Chira Chiralina mi-a redat lumea copilăriei

0
Autor: Monica Andronescu 26 Ian 2010 - 00:00
Chira Chiralina mi-a redat lumea copilăriei Arhiva personală Dragoş Buhagiar/
Spectacolele ei au darul şi harul de a deschide spărturi în timp, în spaţiu, de a reinventa lumea. În urmă cu vreo 15 ani, a avut curajul de a aduce pe scenă poveştile lui Panait Istrati şi a plecat apoi cu ele într-un turneu fabulos prin porturile Mediteranei. Şi toată lumea nebună a "Chirei Chiralina" a trăit pe scenă... Despre povestea acelui spectacol şi despre Panait Istrati am stat de vorbă cu regizoarea Cătălina Buzoianu.

 

Jurnalul Naţional: Cum arată lumea lui Panait Istrati?

Cătălina Buzoianu: Lumea lui Panait Istrati arată pentru mine ca Brăila, oraşul în care m-am născut, ca Dunărea, ca un drum spre Mediterana, ca Mediterana, ca Marsillia, unde a coborât, ca sudul Franţei şi, mai ales, ca toată lumea arabă... ca oraşele care l-au fascinat pe el.

 

Mitologia Brăilei
Când l-aţi descoperit dumneavoastră pe Panait Istrati?

L-am descoperit demult... în copilărie. Cărţile lui erau legate cu sfoară şi aduse teancuri acasă de părinţii mei, dar nu mai apucau să ajungă în bibliotecă.

Atunci le-am citit, atunci am "cunoscut-o" pe Chira Chiralina şi toată familia ei. Eu consider că romanele astea ale lui legate de Dunăre, de apă în special, de drumul care duce de la fluviu către mare, fac parte din mitologia locului. Brăila e unul din puţinele locuri care au o mitologie. Şi Panait Istrati i-a dezvăluit-o.

 

Cum a început povestea spectacolului "Chira Chiralina"?

Fratele meu, înainte de a muri - el e înmormântat la Brăila -, m-a rugat să fac Chira Chiralina acolo. Pe urmă, m-am dus o dată în oraş şi m-am întâlnit pe stradă cu directorul teatrului care m-a oprit şi m-a rugat să fac spectacolul. Atunci m-am gândit, nu ştiu cum mi-a sunat aşa, în gând, rugămintea fratelui meu şi am zis: "Bine, am să fac." Am scris dramatizarea şi a urmat spectacolul. Nu m-a interesat doar romanul "Chira Chiralina". Am pornit de la el să parcurg acest drum pe Dunăre spre Mediterana... pentru că era de fapt un destin al oraşului, o nostalgie a locuitorilor lui să ajungă pe Mediterana.

 

Romantic şi desuet

Poveştile lui Istrati seamănă mai degrabă cu lumea Şeherezadei. Ce vi s-a părut dumneavoastră teatral sau teatralizabil în ele?

Am avut o scenografie de excepţie, realizată de Dragoş Buhagiar şi Irina Solomon, care au avut o idee extraordinară. Nu numai că au preluat în "Chira Chiralina" chioşcul din grădina mare a oraşului, dar au găsit o idee minunată de material pentru costume. Au cumpărat foarte multe fuste indiene, le-au tăiat fâşii şi pe urmă le-au revopsit. Şi a ieşit un material fabulos, ceva ca la curţile orientale...

Din materialul ăla au făcut totul, costumele, turbanele, era foarte spectaculos şi neobişnuit. Era şi puţin romantic, şi puţin desuet, iar spectatorii au aderat la tipul ăsta de romantism, de retro, cum spunea Buhagiar. Iar eu într-un fel mi-am redescoperit copilăria, care a fost nu numai în oraş, ci şi la bunicii mei pe Dunăre, într-un sat. Toată lumea din Chira Chiralina mi-a redat copilăria într-un moment când poate că aveam foarte mare nevoie de ea, de o lume care se pierduse...

Atunci mi-am amintit de oameni pe care-i cunoscusem. De căpitanul de vapor de cursă lungă care stătea cu noi în curte când eram copil, de doamnele bătrâne, surorile lui... de tot felul de oameni din oraş din vremea copilăriei mele. Pe urmă s-a întâmplat ceva care pe mine m-a zguduit foarte tare. Am dat un anunţ într-un ziar, pentru ca oamenii din oraş să aducă obiecte vechi. Să caute în poduri... şi au adus tot felul de obiecte pe care le-am şi folosit în spectacol.

Ţin minte că profesoara mea de franceză care murise a stat undeva într-o casă foarte frumoasă, unde mergeam cu mama. Cei care au moştenit-o au venit şi au adus lăzi cu rochiile ei... Şi am simţit că obiectele incluse în spectacol recreează şi material, nu numai spiritual, viaţa lor. Mi se părea că obiectele prind viaţă şi refac destinul oraşului. Am fost o echipă acolo. Buhagiar e din Brăila, Alifantis, care a făcut muzica, la fel...

Mama lui Alifantis stătea chiar pe malul Dunării, undeva pe o stradă, pe unde se afla casa mamei Chirei. Cât am lucrat la spectacolul ăla s-a recreat aşa, ca o istorie a oraşului, o istorie secretă, o mitologie chiar. Puţine oraşe au o mitologie aparte...

 

Cât de greu a fost să aduceţi pe scenă amestecul acela de păcat şi curăţenie, de lumini şi de umbre?

Actorii erau din zonă. Din locuri legate tot de apă şi tot de drumul pe apă. Pentru ei a fost simplu. Fetele erau frumoase şi nebune ca şi eroinele lui Istrati, băieţii aveau o energie specială pe care o au oamenii de acolo.
Spectacolul s-a făcut aproape singur.
Şi am luat mai mulţi copii de la liceu. Toţi băieţii erau copii de şcoală. Atunci când lucram mi se părea că nu e un spectacol, că sunt oamenii, copiii, tinerii din oraş care recreează ei înşişi o viaţă dispărută.

 

Cât mai seamănă Brăila de azi cu cea a lui Istrati?

Nu mai seamănă deloc. Toate au devenit clişee. Dacă te plimbi aşa pe malul Dunării şi pe faleză poţi să simţi tu ceva, ca într-un dialog cu spaţiul, cu natura, dar totul e foarte schimbat. Blocuri ca peste tot... Dacă nu era Dunărea, locul putea fi mutat în orice oraş. Eu stăteam pe o stradă destul de veche, care era aproape de cimitir. Avea un farmec anume dacă-l căutai, dar trebuia să-l ştii şi să ţi se întâmple ceva în oraşul acela ca să descoperi dramatismul locului.

Pentru că nu era numai romantism acolo, era şi foarte mult dramatism, şi foarte multă mizerie, era şi frumos... Dar în acelaşi timp simţeai că undeva, în spate, e foarte multă mizerie, exact ca-n romanele lui Istrati, cu bordelurile, cu toate cârciumile...

 

De ce credeţi că a fost cumva respins, neglijat Panait Istrati în literatura noastră? E mai degrabă iubit în Occident decât la noi...

În Occident a fost iubit destul de clişeistic, pe tipul Pierre Loti. O lume romantică, orientală... Nu ştiu dacă ei au priceput tot subtextul dramatic al lui. La noi era şocant să vorbeşti despre ce vorbea el. Nu ştiu dacă ăsta e motivul şi nu mă interesează, pentru că eu mi-am recreat propria mea istorie, poveste... Pentru mine Chira Chiralina e un fel de Rusalcă... şi ea, şi casa mamei ei, care e fascinantă, şi concepţia lor de viaţă care e extrem de libertină, şi copilul care trăieşte între femeile astea nebune şi foarte sexuale... Şi lumea lor dublată de ceva foarte dramatic.

 

Ca o apă care curge

Credeţi că s-ar fi regăsit Istrati în montarea dumneavoastră?

Nu m-am gândit la asta, dar cred că i-ar fi plăcut. Poate că i-ar fi plăcut să fie mai dură... Dar eu nu-i puteam pune pe copii exact în situaţiile descrise de el. Şi eu eram un copil care a trăit pe străzile alea, şi fratele meu, şi toţi prietenii din copilărie, unii greci, alţii de alte etnii, lipoveni...

Casa noastră era foarte frumoasă, foarte romantică, era casa unui arhitect şi avea mansardă, subsol, demisol, o curte mare cu regina nopţii şi cu flori de gheaţă şi era, aşa, o casă în care te puteai ascunde, cu multe cotloane, cu pomi în care ne urcam şi intram în casă pe geam. Podul tot, care era plin de reviste, de cărţi vechi de la mătuşile mele, tot felul de lăzi cu obiecte vechi. Aşa am făcut spectacolul, gândindu-mă la locurile astea... la o bucată de pod, o bucată de mansardă, de subsol...

 

Dacă ar fi să alegeţi o imagine din tot ce înseamnă Panait Istrati...

Pentru mine e ca o apă care curge. Şi imaginile se înlănţuie. A rămas emblematic chioşcul din grădina mare. Când eram elevă fugeam de la şcoală şi mergeam acolo, se vedea şi Dunărea bine... Iar Mediterana... Pentru mine Mediterana e aşa, ca un lac, iar Dunărea o cale către el. Aşa trebuie să fi simţit şi Panait Istrati...

Citeşte mai multe despre:   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

„Un prim pas spre Rai’’

„Un prim pas spre Rai’’
Galerie Foto Licitația de Artă Postbelică și Contemporană, inclusiv o secțiune caritabilă dedicată Hospice Marți, 19 noiembrie 2019, ora 19:00 Athénée Palace Hilton București Cea mai importantă operă de Horia ...

Andreea Chirică, solo show la creart Gallery

Andreea Chirică, solo show la creart Gallery
Vernisajul expoziției are loc în data e 6 noiembrie 2019, ora 19:00 - 21:00, la creart Gallery (Piața Alexandru Lahovari nr. 7, București). Deschis zilnic între orele 10:00 - 19:00. Intrarea liberă. Curator:...

Concert extraordinar „Vioara lui Enescu” la Braşov susţinut de Gabriel Croitoru şi Horia Mihail pe 15 noiembrie la Sala Patria

Concert extraordinar „Vioara lui Enescu” la Braşov susţinut de Gabriel Croitoru şi Horia Mihail pe 15 noiembrie la Sala Patria
Galerie Foto Turneul Vioara lui Enescu a revenit în această toamnă pe scenele din România, un concert extraordinar susţinut de Gabriel Croitoru şi Horia Mihail fiind programat pe 15 noiembrie 2019 la Sala Patria din...

„Memoria arhivelor”: întâlnirile 3 și 4

„Memoria arhivelor”: întâlnirile 3 și 4
Galerie Foto Vă invităm luni, 11 noiembrie, și marți, 12 noiembrie, la ultimele două întâlniri din acest sezon din cadrul proiectului „Memoria arhivelor”. După Ivana Mladenovic, Ana Szel și Raluca Durbacă, Radu Jude...

Abundance, de Juhos Sandor, la Estopia Art Gallery București

Abundance, de Juhos Sandor, la Estopia Art Gallery București
Joi, 14 noiembrie, de la ora 18.00, Galeria Estopia vă invită la o întâlnire cu un... marțian: Juhos Sándor, și cu ultima lui serie de lucrări, care, dacă nu ar fi evidente referințele contemporane, ar putea p

Performance digital, artă figurativă şi abstractă, prezentată de artişti români la MILL, în Belgia

Performance digital, artă figurativă şi abstractă, prezentată de artişti români la MILL, în Belgia
Galerie Foto     Vernisajul expoziţiei „Rethinking the Image of the World: Projects and Sketches” a avut loc vineri, 8 noiembrie, în Complexul Muzeal Idel Ianchelevici (MILL), din oraşul belgian La Louviére,

Scurt-metrajul finlandez "Două corpuri pe o plajă" a câștigat Marele Premiu al Festivalului Alter Native 27

Scurt-metrajul finlandez "Două corpuri pe o plajă" a câștigat Marele Premiu al Festivalului Alter Native 27
Un film despre două femei trecute de prima tinereţe, care încearcă să capteze atenţia bărbaţilor adoptând atitudini nonconformiste, "Două corpuri pe o plajă", regizat de Anna Paavilainen din Finlanda, este...

La mulți ani, Mariana Mihuț!

La mulți ani, Mariana Mihuț!
Galerie Foto Mariana Mihuț este la de frumoasă și astăzi, ca ieri. Nu știu care este secretul magnetismului său irezistibil. În lacrimile ei se amestecă suferința lumii, iar în râsul său inepuizabil se ascunde dragostea d...

A început One World Romania la Brașov

A început One World Romania la Brașov
Galerie Foto Prima ediție a festivalului de film documentar „One World Romania la Brașov” a debutat pe 7 noiembrie  și propune pe parcursul a patru zile, la Centrul Cultural Reduta, la Cinemateca Patria și în alte trei...

Scriitorul american Ernest J. Gaines a murit în somn. Avea 86 de ani

Scriitorul american Ernest J. Gaines a murit în somn. Avea 86 de ani
Romancierul afro-american Ernest J. Gaines a decedat marţi, la vârsta de 86 de ani, în urma unui infarct, a anunţat astăzi editura responsabilă cu publicarea operelor sale în Franţa. Scriitorul este...

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu caută voluntari

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu caută voluntari
Organizatorii Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS) caută peste 500 de voluntari din România, pentru ediţia care va avea loc în perioada 12 - 21 iunie 2020. "Au început deja înscrierile la...

Premieră absolută pe scenele din România: primul concert în care, alături de muzicieni consacrați, va performa o entitate de inteligență artificială (IA)

Premieră absolută pe scenele din România: primul concert în care, alături de muzicieni consacrați, va performa o entitate de inteligență artificială (IA)
Galerie Foto În ultima zi a celei de a XI-a ediții a Festivalului Timișoara Jazz (eveniment care are loc între 10 - 12 noiembrie, la Timișoara) Petre Ionuțescu & Daniel Dorobanțu vor improviza, în zona de fuziune dintre...

Matei Vișniec, despre anecdotă: „Am traversat povestea propriilor noastre diferenţe dintre Est şi Vest“

Matei Vișniec, despre anecdotă: „Am traversat povestea propriilor noastre diferenţe dintre Est şi Vest“
Galerie Foto Dezbaterea despre „Anecdota în contextul istoriei europene comune“, moderată, miercuri seară, de Jacques De Decker, secretar permanent al Academiei Regale de Limbă şi Literatură Franceză din...

Călătorii europene” care transformă Brăila și Galați în Citadele muzicale

Călătorii europene” care transformă Brăila și Galați în Citadele muzicale
Sâmbătă 16 noiembrie și duminică 17 noiembrie 2019, serate muzicale deosebite se vor desfășura la Palatul Lyra din Brăila, respectiv la Palatul Episcopal din Galați.   Sub...

Revenirea unei comedii de cursă lungă: REVIZORUL

Revenirea unei comedii de cursă lungă: REVIZORUL
Vineri 8 noiembrie, ora 19.00, revine pe scenă un spectacol antologic, într-o nouă variantă de distribuție: REVIZORUL de N.V. Gogol, regia Horațiu Mălăele. De această dată, rolul Revizorului este interpretat de...
Serviciul de email marketing furnizat de