Cristina Bazavan: Jurnal de cinefil - Art & Aids

Mai stiti filmul "Philadelphia", povestea avocatului gay, bolnav de SIDA, care e dat afara de la munca si da in judecata compania la care lucra? Cand s-a facut filmul (1993), America avusese in ultimele zece luni 41.920 de morti ca urmare a acestei boli.

Mai stiti filmul "Philadelphia", povestea avocatului gay, bolnav de SIDA, care e dat afara de la munca si da in judecata compania la care lucra? Cand s-a facut filmul (1993), America avusese in ultimele zece luni 41.920 de morti ca urmare a acestei boli. Era nevoie deci de o atentionare in masa asupra bolii si de crearea simpatiei fata de purtatorii virusului (care la vremea respectiva erau mediatizati ca fiind din comunitatea gay), pentru a se ameliora efectul de respingere. Filmul i-a fost dat pe mana lui Jonathan Demme, care a vrut sa nu mai fie doar povestea unui avocat, ci a unui oras, a unei generatii.

Asa ca l-a rugat pe Springsteen sa-i faca un cantec, iar Academia Americana a pus umarul la mediatizare si i-a rasplatit cu doua statuete. Asa s-a facut cel mai mare pas catre a se accepta acest fenomen social. In ace-easi linie, saptamana aceasta, la Bucuresti, se desfasoara ART & AIDS, un eveniment organizat de Romanian Angel Appeal, cea mai eficienta dintre organizatiile care incearca sa explice publicului ce inseamna HIV si cum sa-i faci fata.

Povestile unor purtatori de virus HIV sunt spuse prin fotografii, spoturi publicitare, filme sau concerte. "Ei vad lumea cu alti ochi, dar cum ii vede lumea?", se intreaba in campania de promovare cei de la R.A.A. Nu s-au uitat insa la emisiunea "Fara limite", caci si-ar fi dat raspunsul singuri. La 13 ani de la mediatizarea inteligenta, prin cinema, a fenomenului, noi continuam sa vorbim despre comunitatea despre care avem prejudecata ca are riscul cel mai mare de imbolnavire, facand filmulete penibile.

Filmulete in care luam baieti de prin baruri si-i puem alaturi de preoti incoerenti, in care selectam pentru spectacol personaje cat mai ciudate la infatisare, in loc sa ne straduim sa gasim acei reprezentati ai comunitatii care te-ar face sa spui: "Imi place omul asta, de ce e nevoie sa stiu, imediat dupa ce se prezinta, care e orientarea lui sexuala? Eu spun ca sunt heterosexual(a) cand intind mana la salut?!".

M-a enervat ceea ce am vazut la televizor, am vrut sa-l sun pe liderul ACCEPT si sa-l invat ce sa vorbeasca, cum sa-si aleaga oamenii care sa le fie purtatori de mesaje si, mai ales, cum sa nu mai accepte, de dragul mediatizarii, sa apara in toate porcariile de emisiuni. Asta era discriminatorie, plina de sabloane si era facuta special ca sa socheze; unul dintre purtatorii de mesaje avea un ochi de sticla, altul avea urechile aeroplane si nu facea acorduri corecte, iar altul se bucura ca in Canada a vazut "gay care erau pe bune", nu asa ca el.

Am ales sa-i spun aici istoria din spatele filmului "Philadelphia", ca sa inteleaga cum poate sensibiliza opinia publica. Si-ar trebui sa-i fie rusine ca cineva din afara comunitatii lui ia atitudine, cum ar trebui sa-i fie rusine si televiziunii publice ca difuzeaza asemenea emisiuni "limitate". E si vina lor ca, daca viata n-o sa-i puna pe oameni fata in fata cu cineva din comunitatea respectiva, daca nu vor vedea / simti ca ii despart putine lucruri, nu vor avea nici o alta sansa sa aiba o parere buna despre cei cu alte orientari sexuale decat ale lor. Asa incep discriminarile. Mai incolo cand, Doamne fereste, poate sa apara si SIDA, discriminarea orientarii sexuale va fi "alint".

Si oricat s-ar stradui cei asemeni celor de la Romanian Angel Appeal sa repare lucrurile, ele vor fi fost de mult ingropate in ura si frustrari.

P.S. Astazi la Casa de cultura a studentilor e concert Music & AIDS. Canta Vita de Vie, Omul cu sobolani, Sarmalele Reci, Zob, Simona Radu, Florin Chilian si Byron.