O discutie despre carti
in compania profesorului Mircea Handoca se dovedeste a fi extraordinar de instructiva. Scriitorul,
de al carui nume se leaga cateva zeci de volume avandu-i ca subiecti pe Mircea Eliade sau pe Constantin Noica, a acceptat
sa vorbim despre pasiunea vietii sale: cartile.
 |
CUPRINZATOARE. Scriitorul Mircea Handoca se poate mandri cu o biblioteca de-a dreptul impresionanta: peste 15.000 de volume si manuscrise |
O discutie despre carti
in compania profesorului Mircea Handoca se dovedeste a fi extraordinar de instructiva. Scriitorul,
de al carui nume se leaga cateva zeci de volume avandu-i ca subiecti pe Mircea Eliade sau pe Constantin Noica, a acceptat
sa vorbim despre pasiunea vietii sale: cartile.
De-a lungul timpului, profesorul Handoca a petrecut mii de ore in bibliotecile bucurestene, citind anumiti scriitori sau parcurgand diferite arhive necesare volumelor sale. "Dincolo de obligatiile profesionale, stateam in sala de lectura cel putin trei-patru ore zilnic. In unele zile ma aflam in biblioteca, iar in altele cercetam arhivele. Consider ca nu exista sau n-ar trebui sa existe o anumita norma in ceea ce priveste cititul. Cred ca mai importanta decat orice altceva este continuitatea. Cu alte cuvinte: «Nici o zi fara o pagina citita», care s-ar putea transforma in: «Nici o zi fara o pagina scrisa»", ne-a declarat scriitorul. Despre tanara generatie profesorul spune ca si-a cam pierdut apetitul pentru lectura. Iar internetul reprezinta una dintre cauzele acestui lucru. "Din pacate, cei tineri renunta la lectura si sunt robiti complet de calculator. Totusi, se cunoaste faptul ca pana si petrecerea mai multor ore in fata monitorului dauneaza sanatatii. Este adevarat ca netul reprezinta o adevarata minune, iar utilitatea sa nu poate fi negata, insa, ca orice lucru bun, nu trebuie folosit in exces. Eu insumi am inceput sa folosesc internetul, intrucat este mai facil sa corespondez astfel cu prieteni americani sau canadieni. Marturisesc ca este ceva fantastic sa primesc raspunsul in aceeasi zi in care am trimis scrisoare. Tocmai de aceea am renuntat de ceva timp sa mai folosesc posta normala", ne-a marturisit Mircea Handoca.
PRINTRE AMINTIRI. Biblioteca profesorului poate rivaliza oricand cu una publica dintr-un mic orasel de provincie, cuprinde peste 15.000 de volume si manuscrise, multe dintre acestea avand si autograful autorului pe ele. "Imi este greu sa va spun o cifra exacta, intrucat n-am facut niciodata un inventar complet. Oricum, cred ca am intre 15.000 si 20.000 de carti. Printre cele mai dragi inimii mele se numara cateva volume daruite de Mihail Sebastin lui Mircea Eliade, iar sora scriitorului, doamna Corina Alexandrescu, mi le-a inmanat mie. Daca un volum are si autograf, nu ma refer la cel protocolar, atunci este innobilat, deoarece este intr-un singur exemplar, spre deosebire de c
artea tiparita in sute, mii si zeci de mii de exemplare", a subliniat profesorul. Despre autorul romanului "Maitreyi", Mircea Handoca are foarte multe amintiri. "Pe Eliade l-am cunoscut in 1967, printr-un mare act de curaj din partea mea; am pus mana pe stilou si i-am scris la Universitatea din Chicago. Am gasit cu usurinta un pretext oarecare: in acea perioada ma ocupam de Bogdan Amaru, un dramaturg despre care am aflat, intamplator, ca Eliade scrisese un articol in 1935. I-am trimis piesa de teatru pe care am descoperit-o, cerandu-i sa-mi spuna parerea sa. In felul acesta a inceput o corespondenta care a tinut 20 si ceva de ani. Opera lui Eliade am cunoscut-o ca elev de liceu, eseistica - in studentie - si am avut norocul prin â56-â57 sa cunosc un anticar din Bucuresti, Radu Sterescu, care mi-a procurat cartile lui Mircea Eliade xeroxate: «Tratatul de istorie a religiilor», «Mitul eternei reintoarceri» sau «Samanismul». Le-am citit, iar la un moment dat a inceput sa-mi fie frica auzind despre procesele intentate lui Noica si lui Dinu Pillat. Asa ca am asezat cartile lui Eliade intr-un raft din spatele bibliotecii. Pe vremea aceea nu-l cunosteam inca pe Noica", ne-a zis scriitorul.
CUNOSTINTE. Mircea Handoca isi aminteste cat de greu era sa obtii o carte buna in perioada "epocii de aur": "Spre exemplu, sa poti procura o carte scrisa de Eliade trebuia sa te afli pe o lista speciala. Adica sa fii de la biroul de partid, de la Patriarhie... Cu alte cuvinte, pe aceste liste se regaseau toate oficialitatile vremii, care primeau volumele direct de la depozit. Pentru muritorii de rand era putin mai greu, intrucat in librarii soseau cateva mii de exemplare, insa jumatate din acestea era pusa sub tejghea. Asa ca, daca ofereai un pret dublu, vanzatoarea iti procura volumul dorit cu o singura conditie: ca librarul respectiv sa te cunoasca de o perioada mai mare de timp", ne-a povestit Mircea Handoca.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
