Cum să rămâi tânăr

Celebrul „Doctor Oz” şi autorul de mare succes Mi­­chael F. Roizen îţi propun la Curtea Veche Publi­shing un volum pe care ar trebui să îl citim indiferent de vârstă şi cât mai repede... atât cât nu este prea târ­ziu. Roizen şi Oz revin cu o nouă carte, în seria TU. Într-un stil amuzant şi pătrunzător, cei doi medici ne arată cum să oprim inevitabilul declin  al organismu­lui uman, cauzat de trecerea timpului. Explicaţiile re­le­v­ante privind factorii majori ai îmbătrânirii, pe care şt­iinţa i-a descoperit abia de curând, culminează cu un re­marcabil plan de 14 zile, destinat păstrării tinereţii. Cu ajutorul acestui plan putem trăi mai mult, în con­di­ţii de mare vitalitate. Şi ne vom distra pe parcurs, de­oa­rece „viaţă de calitate” nu înseamnă să fentezi bolile, ci mai degrabă să eviţi fragilizarea organismului, care face îmbătrânirea armonioasă atât de dificil de imaginat.

Organismul uman este cea mai fascinantă maşi­nă­rie creată vreodată şi nimeni nu vorbeşte despre asta într-o manieră mai explicită şi mai convingătoare decât dr. Michael Roizen şi dr. Mehmet Oz. Cei mai mulţi oameni se gândesc la îmbătrânirea propriului corp ca la învechirea unei maşini: cu cât înaintăm în vârstă, cu atât mai inevitabilă este deteriorarea. Majoritatea consideră că pe la vârsta de 40 de ani începe declinul lent (dar sigur) al minţii, lucru care se întâmplă şi cu ochii, urechile, încheieturile, arterele, libidoul şi cu orice alt sistem care ne afectează calitatea vieţii (şi durata acesteia). Totuşi, după dr. Roizen şi dr. Oz, această opinie este greşită.

În centrul acestei cărţi de referinţă se află factorii majori ai îmbătrânirii – cele 14 procese biologice care controlează ritmul îmbătrânirii. De unii aţi auzit, de alţii nu, iar despre alţii nu aţi ştiut niciodată că au rolul de a contribui la procesul de îmbătrânire. Unii grăbesc declinul, alţii inhibă mecanismele de refacere.

Semnale editoriale
Anul iepurelui – Ed. Humanitas fiction. Anul iepurelui este cel mai cu­noscut roman al scriitorului finlandez Arto Paasilinna. Vatanen, un jurnalist exasperat de lipsa de sens a vieţii sale, hotărăş­te să pornească în căutarea valorilor autentice, pentru care merită să trăieşti. În această călătorie aproape iniţiatică va fi înso­ţit de un iepure pe care-l îngrijeşte şi-l adoptă după ce maşina în care se afla l-a lovit din greşeală. Departe de agitaţia oraşului şi a societăţii de consum, el redescoperă armonia vieţii în natură. O mişcătoare pledoarie pentru simplitatea lucrurilor mărunte care ne fac de fapt fericiţi.

Şcoala gladiatorilor – Ed. Rao. Nu lupta în arenă, ci viaţa în­săşi reprezintă un examen Ne aflăm în anul 808 de la înfiinţarea Romei. La două mile nord-vest de oraşul Puteoli, între câmpuri mă­noase şi vii bo­gate se află vi­la domnu­lui Gladius Felix. Aici so­seş­te un tânăr barbar, ca sclav – şi gla­diator. Căci aici sunt pregătiţi luptătorii pentru arenele imperiu­lui pentru a aduce stăpânilor lor fai­mă şi onoare. I se spune Scorpio. Scopul său e să lupte în Colloseum, sub privirile au­gus­tului Nero Cezar. Dar noro­cul zei­ţei Fortuna este la fel de schim­bător ca toanele publicului. Şi tânărul gladiator va fi nevoit să constate că cel mai greu examen nu este cel al luptei din arenă, ci cel al vieţii.

Cartea apocalipsei – Ed. Allfa. Cu titluri precum „Un aste­roid ameninţă Pă­mântul” sau „Când va lovi următoarea catastrofă”, nu e de mirare că ziarele se străduiesc să reţină senzaţionalista nu­anţă apocaliptică. Însă nici nu inventează aceste su­biec­te. Oamenii de ştiinţă şi, mai nou, publicul încep să-şi dea seama că dezastrele lovesc cu adevărat şi, mai ales, că civilizaţia noastră a fost incredibil de norocoasă că a evitat, de-a lungul mileniilor, o catastrofă de anvergură globală, care i-ar fi putut fi fatală.