x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale D’ale lu’ Mitică - "Oamenii de la ţară mint convingător"

D’ale lu’ Mitică - "Oamenii de la ţară mint convingător"

de Adrian Vaduva    |    12 Iun 2007   •   00:00
D’ale lu’ Mitică  - "Oamenii de la ţară mint convingător"
Sursa foto: Vlad Dumitrescu/

Cu siguranţă că nici o altă emisiune nu surprinde mai bine spiritul romănesc decăt "D’ ale lu’ Mitică". Chiar dacă, atăt personajele care apar in emisiune, căt şi problemele lor sunt absolut autentice, absurdul unor situaţii pare decupat din schiţele lui Caragiale.

Marian Marin şi spiritul romănesc

Cu siguranţă că nici o altă emisiune nu surprinde mai bine spiritul romănesc decăt "D’ ale lu’ Mitică". Chiar dacă, atăt personajele care apar in emisiune, căt şi problemele lor sunt absolut autentice, absurdul unor situaţii pare decupat din schiţele lui Caragiale.

Marian Marin este unul dintre reporterii emisiunii de pe TVR2. Cu o mustaţă uriaşă şi cu o pălărie pe măsură, la o primă vedere, Marin nu pare a face notă discordantă faţă de cei pe care ii intervievează. Poate de aceea "subiecţii", de cele mai multe ori oameni simpli de la ţară, nu sunt făstăciţi in prezenţa lui, dar mai ales a camerei de filmat. De altfel, ei se comportă ca şi cum n-ar exista un operator care să-i inregistreze. "Eu insumi sunt o persoană naturală, iar atunci cănd vorbesc cu cineva nu sunt deloc artificial, asta ar fi explicaţia. Este ca atunci cănd vrei să dansezi cu o femeie şi aceasta nu e pregătită. Insă dacă tu te mişti in paşi de dans potriviţi şi o străngi uşor in braţe pănă la urmă cedează. Cam la fel se intămplă şi cu oamenii. Dacă le vorbeşti natural, atunci instinctiv işi dau seama că refuzi o rigiditate care este condiţionată de cine ştie ce modele pe care ei incearcă să le copieze atuni cănd vorbesc. Pur şi simplu subiecţii se lasă căştigaţi de această invitaţie şi toată incordarea dispare", a explicat reporterul.

PE "ŞEST"... Niciodată nu-i anunţă pe oameni despre venirea echipei. Şi chiar dacă riscă să nu-i găsească şi facă drumul degeaba pentru el este mai important ca subiecţii să nu aibă timp să-şi ticluiască vorbele. "Mă duc fără să le spun. Prefer să nu-i anunţ, pentru că nu vreau să se mobilizeze şi să-şi confecţioneze o opinie. Cănd omul aşteaptă pe cineva, automat, işi pregăteşte un discurs, un mod de a-şi prezenta problema. Tocmai de aceea prefer să-i iau prin surprindere. In felul acesta ii găsesc mai puţin modificaţi, deoarece e greu să incropeşti o poveste veridică in doar căteva secunde. Procedănd astfel am pierdut unele cazuri pentru că nu i-am găsit pe oameni. Insă consider că aş pierde mult mai mult in caz contrar", ne-a povestit Marian Marin. După spusele sale această situaţie e oarecum asemănătoare cu a unui judecător care are in faţă un martor deja pregătit să formuleze intr-un anume fel depoziţia. Marin subliniază că un om chiar şi luat prin surprindere este pregătit să servească o variantă cosmetizată: "Trebuie să-l derutezi cumva, să-l sprijini să se destănuie. Să-l ajuţi să mărturisească". Â

MINCIUNA "RURALĂ". Se spune că oamenii de la ţară mint mult mai puţin decăt "orăşenii". Insă ca orice legendă, nici aceasta nu este adevărată. "Eu am fost şocat să văd cu cătă naturaleţe mint oamenii din mediul rural. Persoanele care nu trăiesc aici, uneori, se pot lăsa influenţaţi de acest mit. La inceput mie nu mi-a venit să cred cănd i-am auzit cum se jură cănd spun neadevăruri. Iniţial am crezut că pur şi simplu nu au conştiinţa minciunii. Insă chiar şi cănd o au mint cu naturaleţe, intr-un mod foarte convingător. Nu-mi dau seama cum reuşesc s-o facă", spune jurnalistul. Marin consideră că acest tip de sinceritate este o mică capcană pentru cei porniţi in căutarea adevărului. Omul de la ţară pune o miză mai mare intr-o mărturisire indiferent dacă acesta este adevărată sau nu: "Cănd el face mărturia a ceea ce e consideră că serveşte interesului propriu, pentru el miza este mult mai mare decăt in cazul unui orăşean pentru care mizele sunt mai mult decăt meschine".

Oricine a văzut măcar o ediţie a emisiunii prezentate de Mitică Popescu a remarcat faptul că Marian Marin pur şi simplu le bagă microfonul sub nas interlocutorilor săi. El spune că foloseşte această "tehnică" de reducere la zero a distanţei faţă de cel intervievat tocmai pentru ca subiecţilor să le fie mai greu să-şi adune ideile şi să mintă mai puţin. Acest mod de a lua interviu i-a creat reporterului de TVR 2 destule discuţii cu operatorii cărora le era greu să-şi facă treaba in asemenea condiţii. "«Nu pot să izolez», imi spuneau ei. Chiar am avut probleme ca să pot impune formula asta". Mai ales că, la răndul lor, reporterii de la "D’ale lui Mitică" sunt ei inşişi personaje in emisiune, aşa că nu trebuie scăpaţi nici un moment din cadru.

D’ale lu’ Mitică

Este o emisiune de reportaj, cu un ambalaj original şi care va implini opt ani in septembrie. Tematica din "D’ale lu’ Mitică" este absurdul intălnit in societate, accentuăndu-se relaţia individului cu autorităţile, poziţia lui in comunitate, poziţia faţă de justiţie, faţă de legile pămăntului, transformările societăţii, transformările satului romănesc. Reporterul apare in cadru, reacţia lui la evenimente este importantă, empatia lui cu interlocutorul este cheia spre mecanismele interioare ale psihicului uman. Emisiunea prezentată de Mitică Popescu este o frescă a societăţii (rurale) romăneşti şi o cronică a modului in care comunităţile au resimţit şocul transformărilor de la centralismul socialist la capitalism. Toţi reporterii au peste 40 de ani şi multă experienţă profesională. Bugetul emisiunii este mic, aproximativ 2.000 de euro pe ediţie. Echipa editorială este formată din: Dana Constantinescu, Silviu Secrieriu, Carmen Kleibel şi bineinţeles Marian Marin. Producători: Cristi Vlad şi Liliana Păun.

×
Subiecte în articol: arte cănd marin mitică