Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Muzeul Naţional de Artă al României (corpul Ştirbei) poate fi vizitată până pe 13 februarie 2010 expoziţia „Destine la răscruce. Artişti evrei în perioada Holocaustului” dedicată modernismului evreiesc, pus în contextul unei epoci în care antisemitismul devenise politică de stat în România.
În selecţia celor doi curatori, Monica Enache şi Valentina Iancu au fost incluşi 16 artişti: Victor Brauner, Mina Byck Wepper, Arnold Daghani, Marcel Iancu, Iosif Iser, Iosif Klein, Leon Alex, Egon Marc Lövith, Max Herman Maxy, Aurel Mărculescu, Jules Perahim, Lola Schmierer Roth, Arthur Segal, Margareta Sterian, Ernş Tibor şi Lazăr Zin.
Contextul politic din România a orientat artiştii evrei spre tendinţele novatoare manifestate în arta europeană. Orientările lor stilistice converg spre opoziţia faţă de tradiţionalism, pe care o dezvoltă prin aderarea formală şi, în esenţă, eclectică laismele avangardiste. De la expresionism, fovism, cubism, futurism, dadaism, suprarealism, noua obiectivitate sau noul clasicism sunt preluate idei, forme, nuanţe, care sunt adaptate de fiecare artist, printr-o coroborare cu experienţa personală.
Distincte prin viziune şi limbaj, creaţiile artiştilor evrei din România, în imediata apropiere a celui de-al doilea război mondial, au ca laitmotiv militantismul social, de la care se revendică cele mai multe lucrări ale epocii. Sistemul legislativ antisemit, care a culminat cu pogromurile şi deportările din anii '40, a distrus în România un mediu artistic efervescent, considerat de cei mai mulţi exegeţi punctul culminant al artei moderne româneşti. Selecţia, pornind de la criteriul etnic, este revelatoare pentru o pagină din istoria românilor încă neasumată în totalitate şi, mai ales, pentru creionarea unor destine de excepţie din istoria artei româneşti şi totodată universale.
O parte dintre aceşti artişti şi-au găsit sfârşitul în lagărele de exterminare prin aplicarea „soluţiei finale”; alţii, afectaţi de politica antisemită sau martori ai masacrelor legionare, au părăsit ţara sau s-au izolat renunţând să mai lucreze. Lucrările acestor artişti ascund poveşti, drame personale, fiind revelatoare pentru reconstituirea unei perioade tulbure din istoria naţională. Expoziţia este însoţită de un catalog, indispensabil pentru înţelegerea demersului curatorial, tipărit în condiţii grafice deosebite, ce cuprinde pe lângă o introducere în contextul istoric şi artistic al epocii, biografiile celor 16 artişti şi reproducerile celor 113 lucrări selectate.
