x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

“Destinul uman nu poate fi separat de suferinţă”

0
Autor: Monica Andronescu 17 Noi 2010 - 19:47
“Destinul uman nu poate fi separat de suferinţă”
Vezi galeria foto

138095-.jpg• Jurnalul Naţional: Cu ce gânduri reveniţi în ţară şi la Târgul Gaudeamus la sfârşitul lui 2010, un an foarte greu pentru România?

Norman Manea: Este un an greu şi pentru America, de unde vin. Destul să citiţi rezultatul ultimelor alegeri de la 3 noiembrie şi comentariile însoţitoare. Nici în alte părţi ale lumii situaţia nu este admirabilă. Ceea ce am văzut în ziarele româneşti în ultima vreme pare însă extrem de îngrijorător, nu doar privind situaţia generală a ţării, ci şi presa, intrată, s-ar zice, într-un stadiu de derută şi nervozitate extreme, vehiculând un limbaj violent şi partizan care numai terapie nu oferă schizofreniei momentului. Luând în considerare împrejurările actuale, poate nici nu aş fi venit la Gaudeamus, de care nu ştiu câtă lume mai are chef, dar am fost invitat de ambasadorul francez la Bucureşti, ca urmare a Premiului Medicis, primit acum câţiva ani, şi a celei mai importante distincţii guvernamentale franceze pentru cultură, primită anul acesta. Ar fi fost o insultă, presupun, să ignor simpatia “surorii” de gintă latină, Franţa. Nici promptitudinea cu care Editura Polirom s-a asociat acestei iniţiative n-aş fi putut s-o ignor.

 

• Ce şanse mai are cartea într-o astfel de lume, într-un astfel de context?

Şansele se reduc, fireşte, să sperăm că nu definitiv. Cartea se află de mai multă vreme într-o competiţie dezavantajoasă cu alte mijloace de comunicare în masă, televiziunea, internetul cu multele sale ramificaţii în creştere, alte noi şi inventive inovaţii ale momentului. S-ar putea ca întregul decor cultural al noului secol să se schimbe radical, cu greu să mai recunoaştem “relicvele” trecutului cu care generaţia mea a fost obişnuită.

 

• Vă place lumea în care trăiţi/în care trăim?

Nu mi-am ales-o şi nici nu prea cred în cea “de apoi” şi “de dincolo”, ca să pot spera într-o drastică schimbare şi o preponderenţă a idilicului în viitor. Este o lume grăbită, uitucă, nevrotică, asaltată zilnic de o avalanşă de murdării în care unii izbutesc să ţopăie, în frenezia burlescului. În tabloul general nu prea optimist din care facem parte astăzi cu toţii există totuşi, încă, din fericire, enclave individuale de armonie, de contemplare senină şi de creativitate, de intensă stimulare afectivă şi cerebrală. Cât vor dura, nu ştim şi poate e bine că nu ştim.

 

• Cum arată o zi obişnuită din viaţa lui Norman Manea acum?

Viaţa americană m-a obligat la adaptări drastice privind ritmul de muncă, viteza şi durata sa. Muncesc mult, la o vârstă când alţii îşi acordă privilegiile reveriei. Mă scol devreme, dar intrarea în zi nu este uşoară, cum n-a fost niciodată pentru mine. Prefer să dedic primele ore ale zilei unor treburi care solicită mai puţină concentrare (corespondenţa, ordonarea celor făcute în ziua precedentă, note pentru ziua în curs etc.). Cele mai bune ore sunt cele din prima parte a după-amiezii. Nu prea mai sunt în stare să lucrez până seara târziu, ca altădată, şi regret că timpul de lectură s-a redus şi el, din păcate. Lecturile sunt, de cele mai multe ori, “obligaţii de serviciu”  (responsabilităţile profesorului de colegiu) sau obligaţii afective faţă de scriitori-prieteni din toată lumea. Selecţia personală, bine informată, ca în tinereţe, a rămas acolo, în trecut, ca un reper exigent şi stimulator, dar fără mari şanse. Timpul este mereu crud, grăbit, nemilos, şiret, spulberând zilele cu fiecare clipă şi fiecare filă, te trezeşti năuc când te uiţi din nou la calendar. Senectutea este neverosimilă pentru copilul care am rămas şi deopotrivă excesiv de activă, copleşitoare prin semnele, dacă nu şi simptomele, pe care le furnizează zilnic. Le primim totuşi,  paradoxal, cu bucurie, dovadă că mai suntem îngăduiţi pe bila de lut care continuă, şi ea, în ciuda vârstei, să se mişte. 

 

 

• În “Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian”, volum recent tipărit în România, spuneţi că “istoria este adesea o agonie morală şi o maladie descurajantă”. Dvs. personal, ca scriitor şi om, cum resimţiţi istoria în prezent?

Bulversată, haotică, centrifugă. Fermentează la periferia ostilă centrului momentan şi ne pregăteşte, cred, mari convulsii. Noua ordine globală şi capitalistă a economiei nu cred că va putea stăvili noroiul vulcanic care tot încearcă să iasă la suprafaţă.

 

• Experienţa Holocaustului şi a suferinţei este una dintre temele care vă bântuie literatura. Cât şi cum mai trăieşte astăzi umanitatea această traumă şi cum se măsoară astăzi suferinţa?

Suferinţa este o experienţă umană esenţială pe care, oricâtă nefericire ne produce, n-o putem evita şi nici nu ar fi bine, cred. În ea se cumulează intensitatea umană cea mai puternică, chiar dacă nu o dată terifiantă, a existenţei. Întrebările majore şi tăcerile pustiului prin care rătăcim ne vin prin suferinţă. Poate nu întâmplător, mai toate marile opere au beneficiat de experienţa suferinţei. Destinul uman nu poate fi separat de suferinţă şi oricâtă diversiune agreabilă întâlnim sau inventăm, suferinţa ne ajunge din urmă şi ne instruieşte, din nou, asupra esenţialului. Lumea de azi este mai rapidă, instantanee chiar, aş zice, nu e timp pentru un lent consum al suferinţei. E bine, e rău, cine poate spune... 

 

• Care e cea mai frumoasă perioadă a istoriei dvs. personale?

Probabil, la revenirea în aprilie 1945 din Transnistria. Descopeream atunci “fantasticul banalităţii”, şcoala şi jocurile, rudele, mâncarea şi mătuşile, ospitalitatea unui oraş calm şi senin, plin de flori. Timpul petrecut atunci la Fălticeni şi apoi la Rădăuţi a fost o terapeutică tranziţie. Spun “descopeream”, şi nu “redescopeream”, deşi anii de până la deportarea din 1941 au fost, cu siguranţă, fericiţi, dar imaginea lor s-a spulberat parcă instantaneu când am fost brusc zvârliţi în noaptea plină de urlete şi groază a deportării. Frigul, frica şi foamea deveniseră hrană zilnică a hăituiţilor şi au rămas şi ulterior, în memorie, repere brutale de contrast faţă de orice definiţie a “fericirii”. Destinul a fost şi ulterior generos în umilinţe, primejdii şi limitări, instruindu-ne persistent asupra incertitudinii şi imprevizibilului. Au fost însă, fireşte, şi nu puţine momente fericite, în afara celui exploziv al întoarcerii: anii de liceu la Suceava, contactul cu Bucureştiul, bulevardele şi bibliotecile sale, dialogul cu cărţile şi prietenii, anul căsătoriei şi al primului volum, momentele festive de apreciere în America şi alte ţări. Viaţa nu este niciodată perfect zăvorâtă în nenorocire şi suferinţă; chiar şi în situaţiile extreme apar rare clipe de înseninare şi speranţă. Inventarul secvenţelor de “fericire” nu redă, de fapt, decât birocratic vibraţia jubilantă pe care împlinirile, atâtea câte au fost şi cum au fost să fie, ni le dăruiesc. Senectutea nu este nici ea cu totul lipsită de surprize faste şi benefice, de armonia contemplării, de acordul râvnit cu tangibilul şi intangibilul.

 

• Credeţi că angajarea civică a scriitorilor, a artiştilor, în general, mai poate aduce o schimbare în lumea de azi, cea americană şi cea românească?

Nu prea cred. Nu asta mi se pare însă schimbarea cea mai descurajantă a timpurilor pe care le trăim, ci mediocritatea – tot mai inevitabilă, aş zice – a politicienilor, pragmatismul lor inept şi teatral, populismul lor de doi bani, biata lor vanitate şi siguranţa de sine, ca şi, pe de altă parte, masele de gură-cască, vitalizate şi ele de vulgaritatea înscenărilor de larg consum.

 

• În acelaşi volum, povesteaţi că în America “intelectualul ca instanţă morală a naţiunii a cam dispărut”. Acelaşi lucru este valabil şi pentru România. Ce se poate face pentru a-l aduce înapoi?

Cum am spus, nu această evidentă pierdere de autoritate a intelectualului mi se pare grozăvia cea mai mare, ci “starea naţiunii”, ca să preluăm un termen american. Nu neg că ar putea exista o legătură între una şi alta, dar sunt sceptic, mărturisesc, în legătură cu rolul de “salvator” al intelectualului în cetate. Cât despre întoarcerea la un trecut excesiv idealizat şi aducerea “înapoi” a intelectualului, ca soluţie de optimizare a prezentului, în această privinţă scepticismul meu, cum s-a înţeles, atinge cote înalte. Intelectualul nu lipseşte decât de la amvon; altminteri, el este prezent, mai mult ca oricând, peste tot, în aulele universitare şi în biblioteci, în spitale şi institute de cercetare, în fabrici de medicamente şi armament, în regia de teatru şi regia electorală, în edituri şi cabinete ministeriale, în industria de computere şi industria de ambalaj, în diplomaţie şi dietetică, peste tot avem oameni care lucrează cu mintea, şi nu cu braţul, şi se consideră sau sunt consideraţi intelectuali.

 •  New York, noiembrie 2010

 

Program

Norman Manea, unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români, profesor de literatură europeană şi “writer în residence” la Bard College, New York, revine în România pentru o serie de evenimente. Printre altele, domnia sa va conferenţia în cadrul Facultăţii de Litere (astăzi, ora 18:00), va fi prezent vineri la Gaudeamus, la masa rotundă cu tema “Norman Manea: obsesia incertitudinii” (ora 18:30, participă Edward Kanterian, Paul Cornea, Carmen Muşat, Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, Claudiu Turcuş), iar marţi va fi invitatul lui Ion Bogdan Lefter la “Cafeneaua critică” (ora 18:30, Club Control).

Citeşte mai multe despre:   arte,   cultura

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

O chitară a liderului trupei Grateful Dead va fi scoasă la licitație

O chitară a liderului trupei Grateful Dead va fi scoasă la licitație
O chitară marca Fender Stratocaster, care i-a aparţinut lui Jerry Garcia, liderul trupei Grateful Dead, decedat în 1995, ar putea fi vândută cu 400.000 de dolari în cadrul unei licitaţii organizate...

O expoziţie dedicată trupei suedeze ABBA se deschide la Londra

O expoziţie dedicată trupei suedeze ABBA se deschide la Londra
O expoziţie dedicată formaţiei ABBA se deschide vineri la Londra, printre obiectele expuse aflându-se şi o replică a scenei concursului Eurovision din 1974 câştigat de trupa suedeză cu melodia „Waterloo”, re...

Sibiu Magic Show: Spectacole create de artiști din România, Belgia, Lituania, Italia și Suedia

Sibiu Magic Show: Spectacole create de artiști din  România, Belgia, Lituania, Italia și Suedia
Galerie Foto Sibiu Magic Show va debuta, la Teatrul Gong, pe 5 decembrie și, timp de patru zile, va prezenta nouă spectacole create de artiști din România, Belgia, Lituania, Italia și Suedia.   Magicianul Christianis...

„Acasă” - primul film documentar românesc în competiția internațională de la Sundance, cel mai important festival de film independent din Statele Unite ale Americii

„Acasă” - primul film documentar românesc în competiția internațională de la Sundance, cel mai important festival de film independent din Statele Unite ale Americii
„Acasă”/ „Acasă, My Home” filmul de debut al regizorului Radu Ciorniciuc, va avea premiera internațională în competiția de film documentar din cadrul celui mai cunoscut festival de film independent din...

”PEISAJ DE IARNĂ”: concert de Crăciun prezentat de CORUL DE COPII RADIO

”PEISAJ DE IARNĂ”:  concert de Crăciun prezentat de CORUL DE COPII RADIO
Galerie Foto Atmosfera Crăciunului cu miros de brad și cozonac, cântecul de stea și așteptarea Moșului este recreată  în fiecare an, la Sala Radio, prin concertele de colinde devenite o tradiție! ”Startul”...

Busu anunță vreme bună de teatru

Busu anunță vreme bună de teatru
Galerie Foto Teatrul „Nottara” găzduiește joi, 12 decembrie 2019, de la ora 19:00, premiera națională a spectacolului „Weekend Comedy” de Sam Bobrick. Amatorii de teatru vor avea astfel ocazia să îi vadă pe Florin...

"Drama per musica" cu Cvartetul Arcadia la Palatul Tinerimea Română

"Drama per musica" cu Cvartetul Arcadia la Palatul Tinerimea Română
Galerie Foto Centrul Național de Artă Tinerimea Română invită publicul sâmbătă, 7 decembrie 2019,  de la ora 17, la Palatul Tinerimea Română la recitalul Cvartetului Arcadia, compus din Ana Török – vioară,...

Pădurea urbană de brazi ”altfel” și spectacol cu Gașca Zurli

Pădurea urbană de brazi ”altfel” și spectacol cu Gașca Zurli
Galerie Foto Ne-am gândit să aducem o pădure la Timișoara. Cu ajutorul direct al copiilor, într-un pretext creativ și ecologist deopotrivă.   Singura publicație jurnalistică informativ-educativă destinată...

Radio România Muzical, în juriul premiilor ICMA

Radio România Muzical, în juriul premiilor ICMA
Galerie Foto În urma invitației sosite din partea președintelui International Classical Music Awards (ICMA) și a aprobării Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune, Radio România Muzical va face...

O nouă premieră la EUROPALIA ROMÂNIA: Maria Balabaş și Alexander Arpeggio reeditează muzica electronică a anilor ‘80

O nouă premieră la EUROPALIA ROMÂNIA: Maria Balabaş și Alexander Arpeggio reeditează muzica electronică a anilor ‘80
Galerie Foto Maria Balabaş şi Alexander Arpeggio, întâlnirea dintre o cântăreaţă eclectică română și un producător berlinez, va avea loc pe 5 și 6 decembrie, la Arkaoda din Berlin, respectiv la Centrul Cultural Brass...

''The Irishman'', desemnat cel mai bun film al anului de National Board of Review

''The Irishman'', desemnat cel mai bun film al anului de National Board of Review
Galerie Foto Lungmetrajul "The Irishman", regizat de Martin Scorsese, a fost desemnat cel mai bun film al anului de National Board of Review, o prestigioasă asociaţie de critici din New York cu o vechime de peste un secol, ale...

Marion Cotillard consideră provocator rolul din pelicula "Annette" a regizorului Leos Carax

Marion Cotillard consideră provocator rolul din pelicula "Annette" a regizorului Leos Carax
"Mă ridic oare la înălţimea acestui rol?", s-a întrebat Marion Cotillard înainte de a accepta să interpreteze o cântăreaţă de operă în pelicula ''Annette'', un film în regia cineastului francez Leos Carax,...

Bijuterii de Hollywood, la licitație în România

Bijuterii de Hollywood, la licitație în România
Galerie Foto Licitația de Bijuterii Miercuri, 11 decembrie 2019, ora 19:00 Artmark, Palatul Cesianu-Racoviță   Bijuterii spectaculoase purtate de staruri de la Hollywood sau realizate de renumiți creatori în...

Mai e o săptămână până la concertul Deep Purple de pe 10 decembrie, la BT Arena din Cluj

Mai e o săptămână până la concertul Deep Purple de pe 10 decembrie, la BT Arena din Cluj
Într-o săptămână, legendara trupă Deep Purple, una dintre cele mai reprezentative trupe rock și supranumită “cea mai zgomotoasă trupă din lume”, se întoarce în România, la Cluj Napoca. Trupa...

Un film mut românesc din 1925 deschide programul de cinema "Videogramele unei naţiuni" la EUROPALIA

Un film mut românesc din 1925 deschide programul de cinema "Videogramele unei naţiuni" la EUROPALIA
Galerie Foto Deschiderea oficială a programului de cinema din cadrul Festivalului EUROPALIA România, „Videogramele unei națiuni“, va avea loc pe 8 decembrie 2019, ora 19.30, la prestigiosul centru al artelor BOZAR, Bruxelles,...
Serviciul de email marketing furnizat de