x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

“Destinul uman nu poate fi separat de suferinţă”

0
Autor: Monica Andronescu 17 Noi 2010 - 19:47
“Destinul uman nu poate fi separat de suferinţă”
Vezi galeria foto

138095-.jpg• Jurnalul Naţional: Cu ce gânduri reveniţi în ţară şi la Târgul Gaudeamus la sfârşitul lui 2010, un an foarte greu pentru România?

Norman Manea: Este un an greu şi pentru America, de unde vin. Destul să citiţi rezultatul ultimelor alegeri de la 3 noiembrie şi comentariile însoţitoare. Nici în alte părţi ale lumii situaţia nu este admirabilă. Ceea ce am văzut în ziarele româneşti în ultima vreme pare însă extrem de îngrijorător, nu doar privind situaţia generală a ţării, ci şi presa, intrată, s-ar zice, într-un stadiu de derută şi nervozitate extreme, vehiculând un limbaj violent şi partizan care numai terapie nu oferă schizofreniei momentului. Luând în considerare împrejurările actuale, poate nici nu aş fi venit la Gaudeamus, de care nu ştiu câtă lume mai are chef, dar am fost invitat de ambasadorul francez la Bucureşti, ca urmare a Premiului Medicis, primit acum câţiva ani, şi a celei mai importante distincţii guvernamentale franceze pentru cultură, primită anul acesta. Ar fi fost o insultă, presupun, să ignor simpatia “surorii” de gintă latină, Franţa. Nici promptitudinea cu care Editura Polirom s-a asociat acestei iniţiative n-aş fi putut s-o ignor.

 

• Ce şanse mai are cartea într-o astfel de lume, într-un astfel de context?

Şansele se reduc, fireşte, să sperăm că nu definitiv. Cartea se află de mai multă vreme într-o competiţie dezavantajoasă cu alte mijloace de comunicare în masă, televiziunea, internetul cu multele sale ramificaţii în creştere, alte noi şi inventive inovaţii ale momentului. S-ar putea ca întregul decor cultural al noului secol să se schimbe radical, cu greu să mai recunoaştem “relicvele” trecutului cu care generaţia mea a fost obişnuită.

 

• Vă place lumea în care trăiţi/în care trăim?

Nu mi-am ales-o şi nici nu prea cred în cea “de apoi” şi “de dincolo”, ca să pot spera într-o drastică schimbare şi o preponderenţă a idilicului în viitor. Este o lume grăbită, uitucă, nevrotică, asaltată zilnic de o avalanşă de murdării în care unii izbutesc să ţopăie, în frenezia burlescului. În tabloul general nu prea optimist din care facem parte astăzi cu toţii există totuşi, încă, din fericire, enclave individuale de armonie, de contemplare senină şi de creativitate, de intensă stimulare afectivă şi cerebrală. Cât vor dura, nu ştim şi poate e bine că nu ştim.

 

• Cum arată o zi obişnuită din viaţa lui Norman Manea acum?

Viaţa americană m-a obligat la adaptări drastice privind ritmul de muncă, viteza şi durata sa. Muncesc mult, la o vârstă când alţii îşi acordă privilegiile reveriei. Mă scol devreme, dar intrarea în zi nu este uşoară, cum n-a fost niciodată pentru mine. Prefer să dedic primele ore ale zilei unor treburi care solicită mai puţină concentrare (corespondenţa, ordonarea celor făcute în ziua precedentă, note pentru ziua în curs etc.). Cele mai bune ore sunt cele din prima parte a după-amiezii. Nu prea mai sunt în stare să lucrez până seara târziu, ca altădată, şi regret că timpul de lectură s-a redus şi el, din păcate. Lecturile sunt, de cele mai multe ori, “obligaţii de serviciu”  (responsabilităţile profesorului de colegiu) sau obligaţii afective faţă de scriitori-prieteni din toată lumea. Selecţia personală, bine informată, ca în tinereţe, a rămas acolo, în trecut, ca un reper exigent şi stimulator, dar fără mari şanse. Timpul este mereu crud, grăbit, nemilos, şiret, spulberând zilele cu fiecare clipă şi fiecare filă, te trezeşti năuc când te uiţi din nou la calendar. Senectutea este neverosimilă pentru copilul care am rămas şi deopotrivă excesiv de activă, copleşitoare prin semnele, dacă nu şi simptomele, pe care le furnizează zilnic. Le primim totuşi,  paradoxal, cu bucurie, dovadă că mai suntem îngăduiţi pe bila de lut care continuă, şi ea, în ciuda vârstei, să se mişte. 

 

 

• În “Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian”, volum recent tipărit în România, spuneţi că “istoria este adesea o agonie morală şi o maladie descurajantă”. Dvs. personal, ca scriitor şi om, cum resimţiţi istoria în prezent?

Bulversată, haotică, centrifugă. Fermentează la periferia ostilă centrului momentan şi ne pregăteşte, cred, mari convulsii. Noua ordine globală şi capitalistă a economiei nu cred că va putea stăvili noroiul vulcanic care tot încearcă să iasă la suprafaţă.

 

• Experienţa Holocaustului şi a suferinţei este una dintre temele care vă bântuie literatura. Cât şi cum mai trăieşte astăzi umanitatea această traumă şi cum se măsoară astăzi suferinţa?

Suferinţa este o experienţă umană esenţială pe care, oricâtă nefericire ne produce, n-o putem evita şi nici nu ar fi bine, cred. În ea se cumulează intensitatea umană cea mai puternică, chiar dacă nu o dată terifiantă, a existenţei. Întrebările majore şi tăcerile pustiului prin care rătăcim ne vin prin suferinţă. Poate nu întâmplător, mai toate marile opere au beneficiat de experienţa suferinţei. Destinul uman nu poate fi separat de suferinţă şi oricâtă diversiune agreabilă întâlnim sau inventăm, suferinţa ne ajunge din urmă şi ne instruieşte, din nou, asupra esenţialului. Lumea de azi este mai rapidă, instantanee chiar, aş zice, nu e timp pentru un lent consum al suferinţei. E bine, e rău, cine poate spune... 

 

• Care e cea mai frumoasă perioadă a istoriei dvs. personale?

Probabil, la revenirea în aprilie 1945 din Transnistria. Descopeream atunci “fantasticul banalităţii”, şcoala şi jocurile, rudele, mâncarea şi mătuşile, ospitalitatea unui oraş calm şi senin, plin de flori. Timpul petrecut atunci la Fălticeni şi apoi la Rădăuţi a fost o terapeutică tranziţie. Spun “descopeream”, şi nu “redescopeream”, deşi anii de până la deportarea din 1941 au fost, cu siguranţă, fericiţi, dar imaginea lor s-a spulberat parcă instantaneu când am fost brusc zvârliţi în noaptea plină de urlete şi groază a deportării. Frigul, frica şi foamea deveniseră hrană zilnică a hăituiţilor şi au rămas şi ulterior, în memorie, repere brutale de contrast faţă de orice definiţie a “fericirii”. Destinul a fost şi ulterior generos în umilinţe, primejdii şi limitări, instruindu-ne persistent asupra incertitudinii şi imprevizibilului. Au fost însă, fireşte, şi nu puţine momente fericite, în afara celui exploziv al întoarcerii: anii de liceu la Suceava, contactul cu Bucureştiul, bulevardele şi bibliotecile sale, dialogul cu cărţile şi prietenii, anul căsătoriei şi al primului volum, momentele festive de apreciere în America şi alte ţări. Viaţa nu este niciodată perfect zăvorâtă în nenorocire şi suferinţă; chiar şi în situaţiile extreme apar rare clipe de înseninare şi speranţă. Inventarul secvenţelor de “fericire” nu redă, de fapt, decât birocratic vibraţia jubilantă pe care împlinirile, atâtea câte au fost şi cum au fost să fie, ni le dăruiesc. Senectutea nu este nici ea cu totul lipsită de surprize faste şi benefice, de armonia contemplării, de acordul râvnit cu tangibilul şi intangibilul.

 

• Credeţi că angajarea civică a scriitorilor, a artiştilor, în general, mai poate aduce o schimbare în lumea de azi, cea americană şi cea românească?

Nu prea cred. Nu asta mi se pare însă schimbarea cea mai descurajantă a timpurilor pe care le trăim, ci mediocritatea – tot mai inevitabilă, aş zice – a politicienilor, pragmatismul lor inept şi teatral, populismul lor de doi bani, biata lor vanitate şi siguranţa de sine, ca şi, pe de altă parte, masele de gură-cască, vitalizate şi ele de vulgaritatea înscenărilor de larg consum.

 

• În acelaşi volum, povesteaţi că în America “intelectualul ca instanţă morală a naţiunii a cam dispărut”. Acelaşi lucru este valabil şi pentru România. Ce se poate face pentru a-l aduce înapoi?

Cum am spus, nu această evidentă pierdere de autoritate a intelectualului mi se pare grozăvia cea mai mare, ci “starea naţiunii”, ca să preluăm un termen american. Nu neg că ar putea exista o legătură între una şi alta, dar sunt sceptic, mărturisesc, în legătură cu rolul de “salvator” al intelectualului în cetate. Cât despre întoarcerea la un trecut excesiv idealizat şi aducerea “înapoi” a intelectualului, ca soluţie de optimizare a prezentului, în această privinţă scepticismul meu, cum s-a înţeles, atinge cote înalte. Intelectualul nu lipseşte decât de la amvon; altminteri, el este prezent, mai mult ca oricând, peste tot, în aulele universitare şi în biblioteci, în spitale şi institute de cercetare, în fabrici de medicamente şi armament, în regia de teatru şi regia electorală, în edituri şi cabinete ministeriale, în industria de computere şi industria de ambalaj, în diplomaţie şi dietetică, peste tot avem oameni care lucrează cu mintea, şi nu cu braţul, şi se consideră sau sunt consideraţi intelectuali.

 •  New York, noiembrie 2010

 

Program

Norman Manea, unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români, profesor de literatură europeană şi “writer în residence” la Bard College, New York, revine în România pentru o serie de evenimente. Printre altele, domnia sa va conferenţia în cadrul Facultăţii de Litere (astăzi, ora 18:00), va fi prezent vineri la Gaudeamus, la masa rotundă cu tema “Norman Manea: obsesia incertitudinii” (ora 18:30, participă Edward Kanterian, Paul Cornea, Carmen Muşat, Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, Claudiu Turcuş), iar marţi va fi invitatul lui Ion Bogdan Lefter la “Cafeneaua critică” (ora 18:30, Club Control).

Citeşte mai multe despre:   arte,   cultura

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Donald Trump este muza unui pictor albanez

Donald Trump este muza unui pictor albanez
Un pictor albanez, fan declarat al preşedintelui american, Donald Trump, îi dedică câteva zeci de lucrări, expuse începând de vineri la Muzeul Naţional de Istorie din Tirana, informează sâmbătă AFP şi EFE. ...

INNA pentru prima dată la Premiile Lo Nuestro alături de Thalia, Marc Anthony și J Balvin

INNA pentru prima dată la Premiile Lo Nuestro alături de Thalia, Marc Anthony și J Balvin
Galerie Foto INNA a participat pentru prima dată la Premiile Lo Nuestro care au avut loc la Miami. Artista a fost invitată să prezinte premiul “Revelația anului” la acest eveniment împreună cu Pedro Moreno și El...

Premiile Cesar 2019. Filmul "Jusqu'a la garde", marele câştigător al galei

Premiile Cesar 2019. Filmul "Jusqu'a la garde", marele câştigător al galei
Filmul "Jusqu'a la garde", regizat de Xavier Legrand, a fost marele câştigător al galei de decernare a premiilor Cesar 2019, organizată vineri seară la Paris, unde această peliculă, un portret sumbru al unei...

Actorul Marian Râlea, invitatul conferinței speciale FITS și TNRS

Actorul Marian Râlea, invitatul conferinței speciale FITS și TNRS
Constantin Chiriac îl va avea ca invitat al conferinței speciale FITS și TNRS din luna februarie, pe actorul Marian Râlea, într-un dialog despre teatru, prietenie și copilărie. Evenimentul va avea loc vineri, 22 f...

Dragostea celor trei portocale se joacă pe 24 februarie la Sala Gloria

Dragostea celor trei portocale se joacă pe 24 februarie la Sala Gloria
Galerie Foto Spectacolul Dragostea celor trei portocale, produs în această stagiune de Primăria Municipiului București, prin Teatrul „Stela Popescu”, condus de un an de actorul Nicolae Pungă va fi prezentat într-un nou...

Maraton de lectură „Portugalia citește românește“ – sub semnul personalității lui Constantin Brâncuși

Maraton de lectură „Portugalia citește românește“ – sub semnul personalității lui Constantin Brâncuși
Pentru al treilea an consecutiv, Ambasada României în Republica Portugheză și Institutul Cultural Român de la Lisabona organizează maratonul de lectură „Portugalia citește românește“, pus de această dată...

“Moromeții 2”, “Charleston”, “Dragoste 1. Câine” și “Pororoca” - filmele cu cele mai multe nominalizări la Premiile Gopo 2019

“Moromeții 2”, “Charleston”, “Dragoste 1. Câine” și “Pororoca” - filmele cu cele mai multe nominalizări la Premiile Gopo 2019
Galerie Foto Charleston (regia Andrei Crețulescu), Dragoste 1. Câine (regia Florin Șerban), Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari (regia Radu Jude), Moromeții 2 (regia Stere Gulea) și Pororoca (regia Consta...

Filmul „Moromeţii 2”, în topul nominalizărilor la premiile Gopo

Filmul „Moromeţii 2”, în topul nominalizărilor la premiile Gopo
Filmul Moromeţii 2, în regia lui Stere Gulea, a primit cele mai multe nominalizări la premiile Gopo 2019 - 14 -, fiind urmat de peliculele Charleston, cu 13, Dragoste 1. Câine - 12 şi Pororoca - 11. La competiţia...

Doliu în lumea muzicală! Peter Tork, basistul grupului The Monkees, a murit la vârsta de 77 de ani

Doliu în lumea muzicală! Peter Tork, basistul grupului The Monkees, a murit la vârsta de 77 de ani
Peter Tork, basistul trupei pop americane The Monkees din anii 60 şi 70 care a încercat să-i imite pe Beatles, a murit joi la 77 de ani, a declarat sora sa Anne Thorkelson ziarului The Washington Post, citat de...

Barack Obama atacă hip-hop-ul din pricina mesajului toxic promovat de genul muzical

Barack Obama atacă hip-hop-ul din pricina mesajului toxic promovat de genul muzical
Barack Obama critică muzica hip-hop pentru că perpetuează stereotipurile care pronesc de la masculinitatea toxică, conform Dailymail. Fostul președinte american a vorbit cu Steph Curry la summit-ul My...

Dezvăluiri inedite despre Game of Thrones: „Nu aveam scaune pe care să stăm”

 Dezvăluiri inedite despre Game of Thrones: „Nu aveam scaune pe care să stăm”
Este greu de imaginat că popularul serial Game of Thrones a avut un buget limitat atunci când au început prima dată filmările, în 2009, conform Metro. Acum, nu numai că este cel mai cunoscut serial, dar este...

Lady Gaga şi-a anulat nunta cu Christian Carino

Lady Gaga şi-a anulat nunta cu Christian Carino
Se pare că diva pop Lady Gaga nu va păşi deocamdată în faţa altarului. Cântăreaţa şi actriţa şi-a anulat nunta pe care o plănuia cu agentul şi iubitul său Christian Carino, relatează online ziarul...

Lady Gaga şi-a anulat nunta cu Christian Carino

Lady Gaga şi-a anulat nunta cu Christian Carino
Se pare că diva pop Lady Gaga nu va păşi deocamdată în faţa altarului. Cântăreaţa şi actriţa şi-a anulat nunta pe care o plănuia cu agentul şi iubitul său Christian Carino, relatează online ziarul...

Și băieții plâng! Băieții sensibili: cum să devină mai puternici, o carte care demontează miturile educației băieților

Și băieții plâng!  Băieții sensibili: cum să devină mai puternici, o carte care demontează miturile educației băieților
Galerie Foto Scrisă de o femeie care este nu doar psihoterapeut, ci și mama a patru băieți, cartea Băieții sensibili: cum să devină mai puternici, apărută de curând la editura Pandora M, parte a Grupului Editorial Trei,...

EUROVISION 2019: Preţurile biletelor la marea finală de la Tel Aviv variază între 121 şi 487 de euro

EUROVISION 2019: Preţurile biletelor la marea finală de la Tel Aviv variază între 121 şi 487 de euro
Fanii care vor dori să asiste la Concursul Eurovision, care se va desfăşura în luna mai la Tel Aviv, trebuie să plătească între 121 şi 487 de euro pentru un loc la marea finală, informează miercuri...
Serviciul de email marketing furnizat de