x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Dictatura austerităţii: cine câştigă, cine pierde?

Dictatura austerităţii: cine câştigă, cine pierde?

de Serban Cionoff    |    04 Iun 2012   •   15:08

Consecventa deschiderii sale programatice la marile cautari si confruntari politice si de idei ale lumii de azi, Fundatia Europeana Titulescu, impreuna cu Centrul de Studii Strategice, a organizat dezbaterea cu tema "Implicatiile si riscurile dictaturii austeritatii'.

Un convingator raspuns la intrebarea: "de ce "dictatura?' a oferit in alocutiunea introductiva, prof. dr. George G. Potra, directorul executiv al fundatiei:' Vorbim despre dictatura tinand seama de presiunea teribila pe care cei mari si cei mici (dar mai ales cei mici) o resimt de pe urma politicilor de austeritate pe care actualele poliici nu vad cum ar putea-o debloca si din care nu vad cum am putea iesi.' "Sutem aproape de momentul in care se preconizeaza un tratament pentru austeritate, cei care au selectat solutiile sunt deja sub presiunea propriilor angajamente, a propriilor politici.Este clar- a concluzionat domnia sa-,ca nu mai exista o deplina coerenta in cadrul statelor mari, unele au intrat in criza si e nevoie de o rezolvare.'

Baza solid argumentata a discutiei a oferit-o expunerea prezentata de catre Adrian Marius Dobre, director al Camerei de Comert Britanico-Romana, secretar general al fundatiei - gazda. "Nu privim austeritatea. O traim'- acesta a fost genericul dezbaterii.
Am retinut, din premiseele discutiei, ca antiteza "consumism/austeritate', promovata la initiativa Germaniei, a instituit, de fapt, doua poziti extreme. Este o antiteza artificiala, inoperanta, asa incat adevarul trebuie cautat intr-o poztie echilibrata. "Am pornit de la un consumism excesiv si am ajuns la o austeritate extrema.' Asadar, austeritatea oarba este doar antiteza dar nu si solutia exceselor consumismului desantat.

In context, Adrian Marius Dobre a atras atentia ca, desi Germania a fost cea care a impus "modelul unic' al autoritatii, aceasta tara a fost prima care nu a respectat modelul. De pilda, daca in alte state membre al UE salariile au fost reduse, in Germania se practica cresteri salariale: 6% in sectorul public, respectiv 4 % inpentru cel mai mare sindicat. De asemenea, Germania nu a respectat nici Criteriile de convergenta Uniunea Economica si Monetara.

Un dureros adevar pe care il putem desprinde din lectia austeritatii exacerbate, este acela ca:'S-au uitat ca Europa este una sociala, oamenii au fost uitati si s-au considerat primordiale investitiile'. "Trebuie sa tinem cont ca e important sa numai tratam oamenii ca pe niste cifre.'

In aceste imprejurari, sunt tot mai decisi pe pozitie cei care pledeaza pentru solutia unei tranzitii lente si pe aplicarea unor reforme. Aceasta nu va insemna doar o simpla schimbare de termeni, ci una de continut. Au fost mentionate, in acest sens, declaratiile presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, presedintelui Bincii Centrale Europene, Mario Draghi, vicepresedintelui Comisiei Europene, Olii Rehn, directorului F M I, Christine Lagarde, presedintelui Frantei, Francois Hoolande, premierului Marii Britanii, David Cameron, premierului Italiei, Mario Monti si cancelarului Germaniei, Angela Merkel.

Intrebarea de presanta actualitate este, insa: cine isi va asuma rolul de a impulsiona promovarea noului model? A fost examinate principalele scenarii avansate, concluzionandu-se ca, venind in intampinarea cresterii conomice, aceste scenarii sunt foarte bune, atata vreme cat propun crearea de locuri de munca, scaderea somajului, investitii in cercetare si dezvoltare pentru cresterea competitivitatii, o mai buna reglementare a pietei fortei de munca, stimularea intreprinderilor mici si mijlocii.

"Dar'(si aici apare "vesnicul "dar"')aceste masuri sunt pe termen mediu si lung. In prezent, este nevoie de masuri pe termen scurt, care sa fie puse in aplicare cat mai repede posibil, fiindca "pentru a ajunge la poimaine este nevoie sa trecem de ziua de maine'. Pentru asta, este nevoie de stimularea cererii, a consumului. In aceasta ordine de idei, s-a evidentiat necesitatea ca Tratatul de Fiscalitate sa fie acompaniat de un set de masuri eficiente si ferme de protectie sociala.

A retinut in mod desoebit atentia sectiunea intitulata "Romania Quo vadis?', in spatiul caruia a fost analizat modului in economia si societatea romaneasca au resimtit si au reactionat la dictatura austeritatii. S-a apreciat ca tara noastra are protential de crestere, ca exista nise care pot fi valorificate pentru a depasi criza in care ne aflam, in primul rand datorita faptului ca precedentele guvernari au aplicat fara discernamant dictatura austeritatii. Dar, pentru a le valorifica la parametrii doriti, este necesar sa fie eliminate cateva obstacole: fiscalitatea excesiva, instabilitatea legislativa, birocratia, coruptia si "Euroizarea excesiva'.

Ca un posibil model stimulativ a fost mentionata Polonia:"Polonia are locul sau pentru ca ea, ca natiune, a inteles ca binele personal al fiecaruia dintre membrii sai ar fi mai mare daca binele colectiv e mai mare'.
O lectie si totodata un argument solid pentru mesajul ideatic al dezbaterii: "Orice criza este o oportunitate. Cum o valorificam?'

La finalul reuniunii, au fost anuntate proiectele de thik tank "Platformele de export' si "Institutii si Mecanisme de Finantare, Refinantare si Garantare a IMM-urilor' care vor fi elaborate de catre Fundatia Europeana Titulescu in parteneriat cu Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative, Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti, Clubul Roman pentru Relatii Externe Diplomate si Afaceri Europene si Centrul de Acces la Expertiza Studentilor si Absolventilor.

×