x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Dinţi

Dinţi

de Luiza Moldovan    |    22 Aug 2008   •   00:00

Nu cunoaştem pentru ce motiv, toate reclamele la pastele de dinţi conţin oameni îmbrăcaţi în halat alb care se recomandă drept "medici dentişti" pe cîtă vreme ar putea foarte bine să lucreze într-o măcelărie. Iar halatul lor să fie de un alb imaculat, pentru că filmează cu cinci minute înainte să intre-n tură şi n-au avut timp să se umple de sînge. Ce, n-au aflat "medicii dentişti" că albul impecabil al hala­tului lor de medic are darul să trezească aversiune? Cui îi place în spital sau într-un cabinet medical particular? Ca să zic aşa, pentru că m-atinge aripa îngerului poetic,

"cui îi place în spital/ ăla nu e om banal". Ca să zic aşa, eu, ca om fiind, n-am întîlnit semeni de-ai mei care s-o zbughească în spital cu încîntare şi nerăbdători să ajungă sub bisturiu. Decît, mă rog, alea obsedate de dimensiuni enorme ale bustului.

Halatul alb nu funcţionează neapărat pe post de criteriu de încredere, că adică tu eşti medic şi înveţi de bine, pentru că tu ştii şi noi nu ştim, dar aflăm chiar acum. Şi frizerii de la Igiena au halat alb, pentru că-i obligă Sanepidul, şi nici unul nu apare în televizor ca să ne recomande să ne spălăm pe cap o dată la două zile. Şi bucătarii poartă halat alb, dar cu toate astea nici unul nu ne învaţă că e bine să mîncăm salată. Chiar aşa. De ce reclamele pentru pastele de dinţi sînt singurele în care apar oameni în halat alb? De ce, în loc de mo­dele cu păr strălucitor, nu se aduc oameni de la Igiena care să ne recomande cu un fel de încîntător dispreţ că ei ştiu că pentru un păr strălucitor trebuie ca omul să se spele de cinci ori pe săptămînă? De ce nici un măcelar nu apare,  cu toporul în mînă şi plin de sînge, ca să ne recomande carnea de porc?

Eu cred că de fapt ăştia ne lucrează subliminal. Halatul alb cu ochelari are autoritate şi noi tre’ să-l ascultăm. Dacă zice el că "ajută la prevenirea reapariţiei ca­riilor" (dohhh) înseamnă c-aşa e.

În plus, nu înţeleg ce finalitate are experimentul ăla cu testarea stării de sănătate a danturii omului în locuri pu­blice: în gară sau în aeroport sau în parc. În urma acestor "testări", un procent (mare) de oameni află că are probleme cu dinţii. Aceşti oameni, poate fericiţi, sau dacă nu fericiţi atunci măcar poate mulţumiţi care află brusc că nu bifează decît trei din şapte criterii cîte ar trebui să îndeplinească, devin nefericiţi şi obsedaţi de sănătate. Iese omul din casă fericit şi se-ntoarce nefericit. "Nevastă, vezi că azi sînt nefericit". "De ce, dragă?" "Păi că m-au testat ăştia în gară la dinţi şi mi-au bifat doar trei cuvinte din şapte. Că cică n-am dinţi sănătoşi". "Lasă, dragă, că nu te-alege nimeni", să-i zică nevasta înţelegătoare. La care el să se deprime încă şi mai mult.

×
Subiecte în articol: arte