x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Dreptul la eternitate - Cezar Ivănescu a încetat din viaţă

Dreptul la eternitate - Cezar Ivănescu a încetat din viaţă

de Dana Andronie    |    Diana Scarlat    |    25 Apr 2008   •   00:00

Poetul Cezar Ivănescu a decedat ieri la vîrsta de 67 de ani. Acesta fusese transportat în cursul zilei de ieri cu un elicopter SMURD de la Spitalul Judeţean Bacău la Spitalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti.



Poetul Cezar Ivănescu a decedat ieri la vîrsta de 67 de ani. Acesta fusese transportat în cursul zilei de ieri cu un elicopter SMURD de la Spitalul Judeţean Bacău la Spitalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti.

Diagnosticul care i-a fost pus: embolie pulmonară. Poetul a fost adus cu un elicopter, care a sosit cu întîrziere, deşi starea de sănătate a acestuia se agrava pe minut ce trecea. De la ora 10:00 s-au dus tratative să fie transportat de la Bacău la Bucureşti, dar abia în jurul orei 16:00 s-a putut realiza transferul. Prietenul lui Cezar Ivănescu, Laurian Stănchescu (consilierul personal al lui Varujan Vosganian), a fost cel care a încercat ca scriitorul să aibă o şansă la viaţă. Cezar Ivănescu s-a născut la 6 august 1941 la Bîrlad. A absolvit Facultatea de Filologie din Iaşi. A fost redactor la Luceafărul şi a îndrumat în anii ’80 Cenaclul "Numele Poetului". A condus la Iaşi Editura Junimea şi a concurat pentru preşedinţia Uniunii Scriitorilor din România. În 1999 a primit Premiul Naţional de poezie "Mihai Eminescu".

"! Într-o noapte am murire, / într-o noapte am murit, / fără teamă de orbire / pre Domnul l-am întîlnit, / fără teamă de orbire / pre Domnul l-am întîlnit! // sufletu-mi vîrtej ca hăul / stătea gol în faţa lui, / spune-mi, Doamne, care-i Răul / tot Răul Pămîntului ? / spune-mi, Doamne, care-i Răul, / tot Răul Pămîntului ? // ! dacă tot murim cu totul, / înviem apoi de tot ? / spune-mi, Doamne, care-i rodul / încarnării noastre-n Tot ? spune-mi, Doamne, care-i rodul / încarnării noastre-n Tot ? // nu sîntem doar un nimica / mai uşor ca negura ? / numai groază-ne şi frica / poartă Sfînta Vergura ? / numai groază-ne şi frică / poarta Sfînta Vergura ? // ! dacă ne-ai zidit, zidire / Doamne, Tu, cu mînă ta! // o iubire doar iubire / sufletul mi-l lumina, / o iubire doar iubire / sufletul mi-l lumina, // o lumina cu aroma / ca unul mirabil mac / pîntece-matern-pleroma, / leacul neaflat în veac, pîntece-matern-pleroma, / leacul neaflat în veac!” (Doina - Melodie fără sfîrşit - Variantă, volumul "Efebul de la Marathon”, Editura Minerva, 2000, Colecţia Biblioteca Pentru Toţi)


A absolvit Facultatea de Filologie din Iaşi. Ca redactor la "Luceafărul”, îndrumă în anii '80 cenaclul "Numele Poetului”, frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Creţan, Mircea Drăgănescu, Petruţ Pîrvescu, Marian Constandache, Sorin Paliga, George Geacăr, Camelian Propinaţiu, Iuliana Paloda, Alexandru Horia sau Ioana Dana Nicolae. A fost directorul Editurii Junimea, la Iaşi. A concurat pentru preşedenţia Uniunii Scriitorilor din România, pierzînd în faţa criticului Nicolae Manolescu.

"Un singur maestru am avut, Marin Preda”, obişnuia să spună poetul. Prima parte a copilăriei şi-a petrecut-o la Huşi, lîngă bunicii din partea tatălui. După ce a împlinit 8 ani a fost adus la Bucureşti, oraş pe care l-a descris ca infernal. A privit şcoala ca pe un cadru rigid care te determină să te descoperi pe tine însuţi, dar care niciodată nu-ţi să totul şi nu e perfectă. A făcut şi sport de performanţă în adolescenţă, iar la 17 ani s-a mutat la şcoala de fete după ce a rămas repetent. Îi plăcea să spună că a început să scrie poezii pentru cele 40 de colege ale sale din adolescenţă, de la liceul de fete sin Bîrlad. Din clasa a zecea a început să le şi publice în revistele centrale. Cele mai cunoscute volume ale poetului sînt: Rod (1968); Rod III (Ed. Cartea Românească (1975); Rod IV (Ed. Cartea Românească, 1977); Muzeon (Ed. Eminescu, 1979; La Baaad (Ed. Cartea Românească, 1979; Ed. Eminescu, 1966); Doina (Ed. Cartea Românească, 1983, 1987); Rod (Ed. Albatros, 1985), în colecţia "Cele mai frumoase poezii”


"De multă vreme noi, scriitorii români din Canada, am vrut să-l propunem pe Cezar Ivănescu pentru premiul Nobel. Am făcut aproape totul, dar nu am ajuns să depunem cererea. Am pierdut timp preţios… Era atît de optimist, aveam atîtea proiecte! Trebuia să vină în toamnă la tîrgul de carte din Canada. Aveam planuri mari. El este iubit de toţi scriitorii români din Canada... S-au întrerupt toate visele, toate spetranţele. Este groaznic! (Alex Cetăţeanu, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada)


"A murit ultimul mare poet din literatura română. Durerea este atît de mare, încît simt, fără să rostesc o blasfemie, ci o spun cu toată pioşenia fiinţei mele, că nu poate fi înlocuit nici măcar de Dumnezeu, chiar dacă ar îmbrăca trupul trecător al marelui poet.” (Laurian Stănchescu, poet)


"Dacă moare tata, mor şi eu odată cu el.”, spunea Clara, fiica poetului, cu doar cîteva ore înainte de a muri Cezar Ivănescu. Din nefericire, s-a întîmplat. Supărarea i-a răpus inima. Clara a ajuns la Bucureşti după cîteva ore de la dispariţia dintre noi a poetului, cu o maşină de ocazie, pentru că nu a putut să urce în elicopterul SMURD.

×
Subiecte în articol: arte cezar ivanescu