„Eminescu este magnetul care mă atrage spre România”

Personalitatea Amitei Bhose şi rolul său în cultura română au fost evocate într-o atmosferă caldă de prof. dr Ecaterina Vaum, autoare a interviului „Eminescu în cultura universală”, publicat în volum, Lelia Rădulescu, directoare a Bibliotecii „Ioan Slavici”, Elena Andronache, fostă studentă şi colaboratoare a Amitei Bhose, dar şi de Carmen Muşat-Coman, fostă studentă, colaboratoare a Amitei Bhose, directoare a Editurii Cununi de stele. Volumul „Dialoguri cu Amita Bhose: Eminescu este magnetul care mă atrage spre România” reuneşte interviurile acordate de Amita Bhose între anii 1977 şi 1991, avându-l ca subiect pe Mihai Eminescu.

S-au împlinit 161 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu, iar publicul românesc are parte de o carte inedită pentru istoria eminescologiei: interviurile acordate presei culturale române, între anii 1977 şi 1991, de cercetătoarea, scriitoarea, traducătoarea, profesoara Amita Bhose, avându-l ca subiect pe marele publicist şi poet. Primul contact cu poezia eminesciană, emoţia întâlnirii cu prof. dr docent Zoe Dumitrescu-Buşu­lenga, parcursul inedit al tezei de doctorat, dificultăţile, dar şi satisfacţiile traducerii lui Eminescu în limba bengali, indianismul lui Eminescu, analiza confluenţelor dintre Eminescu şi Tagore, drumul deloc uşor al cercetării operei eminesciene, universalitatea poetului Eminescu sunt doar câteva dintre temele abordate în acest volum.

„Îmi amintesc şi acum, la atâţia ani de atunci, de prima mea audienţă la decanul Fa­cul­­tăţii de Limba şi Literatura Română din Bucureşti, de surpriza sa când am numit tema pe care am ales-o: Influenţa indiană asupra gândirii lui Eminescu. Mi-a spus că în acest domeniu singura persoană care poate să conducă lucrarea este Zoe Dumitrescu-Buşulenga, şe­fa Catedrei de literatură universală. Am contactat-o imediat la telefon, şi domnia sa a fost impresionată de tema propusă. Aşa că am mers la prima noastră întâlnire fiind stăpânită de o mare nelinişte interioară şi, deopotrivă, de o deosebită sfiiciune. Dar, spre surprinderea mea, am descoperit că sunt aşteptată cu vădită emoţie. Parcă şi azi îmi sună în ureche cuvintele domniei sale: «Până acum noi am primit înţelepciune din India. Este o mare plăcere că a venit cineva din India în căutarea înţelepciunii»„, spunea Amita Bhose în cartea „Dialoguri cu Amita Bhose: Eminescu este magnetul care mă atrage spre România”.

Îndrăgostită de opera eminesciană, Amita Bhose s-a stabilit în România, ţara unde s-a simţit acasă, ţara pe care, aşa cum afirma Zoe Dumitrescu-Buşulenga, „a iubit-o mai mult decât mulţi români şi a slujit-o cu inteligenţa şi condeiul ei”. Şi-a dedicat întreaga existenţă interpretării cât mai exacte a tuturor „urmelor” şi influenţelor indiene în opera eminesciană şi a predat, numai în limba română, bengali, sanscrită şi civilizaţie indiană la Universitatea Bucureşti (1972-1991). De-a lungul anilor a tradus în bengali literatură română, a scris articole, studii, a susţinut conferinţe despre Eminescu, literatura română şi indiană. Cu modestie a primit, în 1972, Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru traducerea lui Eminescu în bengali. Teza sa de doctorat, susţinută sub îndrumarea prof. dr docent Zoe Dumitrescu-Buşulenga, a fost publicată sub titlul „Eminescu şi India” şi i-a adus renumele de „a fi unul dintre cei mai avizaţi cercetători ai istoriei pătrunderii culturii indiene în spaţiul cultural european”.