x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Gelu Voican-Voiculescu "colecţionarul de iluzii"

Gelu Voican-Voiculescu "colecţionarul de iluzii"

de Gabriela Boeriu    |    28 Sep 2007   •   00:00
Gelu Voican-Voiculescu "colecţionarul de iluzii"
Sursa foto: Dan Marinescu/

Fost viceprim-ministru in Guvernul Roman, Gelu Voican-Voiculescu a rămas pentru mulţi un om politic controversat...

Confesiuni - Dincolo de politică, despre "arhiva" sufletului

Fost viceprim-ministru in Guvernul Roman, Gelu Voican-Voiculescu a rămas pentru mulţi un om politic controversat... Deasupra părerilor pro sau contra in ceea ce-l priveşte, nu e imposibil să sesizezi abilitatea cu care vorbeşte despre universul vast al cărţilor, manifestănd o uluitoare sete de cunoaştere.

  • Jurnalul Naţional: Care a fost cel mai important mesaj pe care vi l-a transmis o carte?

Gelu Voican Voiculescu: Teorema lui Gödel, din 1930, chiar dacă o să sune cam bizar... Mi se pare relativ plicticoasă pentru a o reproduce intr-un ziar: orice teorie axiomatică necontradictorie, respectiv, coerentă, este incompletă sau, altfel zis, in orice clasă de formule necontradictorii există propoziţii nedecidabile, adică nici demonstrabile, nici nedemonstrabile. Deşi pare scurt şi banal, acest enunţ a avut efecte devastatoare, contribuind la ceea ce a fost numită criza fundamentelor matematicilor, cu repercusiuni tot atăt de grave pentru logica matematică, deoarece a dovedit caracterul limitativ al formalismelor logice.

Teorema lui Gödel rămăne unul din puţinele lucruri care rezistă la tulburătoarea intrebare - ei, şi?...

  • Vă place genul de literatură care se scrie azi?

In toate epocile s-a scris literatură de bună calitate, acoperind orice gen. Astăzi ne intălnim cu o proliferare explozivă a literaturii de proastă calitate, indiferent de gen, pentru că şi populaţia globului a crescut galopant şi, proporţional, au sporit şi autorii de subliteratură. Dar mă aduceţi in situaţia de a debita truisme... Sunt sătul de locuri comune, mi-e lehamite de poncife!

  • Există vreun autor care v-a stărnit interesul?

Da! A. C. Pahomi, cu cartea Ademenirea (Ed. Nouă, Bucureşti, 2006). Este o carte pe care o citeşti pe nerăsuflate, iar apoi te indeamnă să reflectezi că miraculosul nu e incompatibil cu verosimilul cotidian. Sub intruchipări prozaice, fantasticul se impleteşte cu realul. Evenimente banale pot deveni experienţe existenţiale singulare, ca o trecere iniţiatică prin labirint, cu finalitate revelatorie.

  • Dacă viaţa dumneavoastră ar constitui subiectul unei cărţi, cum s-ar numi ea şi care ar fi capitolul culminant?

Colecţionarul de iluzii. Iar cap. V - După gratiile puterii...

  • Căt aţi plătit cel mai mult sau ce aţi oferi pentru o carte pe care v-o doriţi cu orice preţ?

Din păcate, astăzi, majoritatea cărţilor au preţuri nejustificate in raport cu căt oferă. Iar cărţile realmente valoroase imi sunt, de multe ori, inaccesibile.

  • Cu ce aţi echivala sentimentul pe care l-aţi trăi dacă v-ar arde biblioteca?

Cu o lecţie care ar vrea să-mi arate că am căutat prea mult in cărţi ceea ce aş fi putut găsi in viaţă...

  • Sunteţi foarte interesat de astrologie. Este un hobby sau doar o mare sete de cunoaştere?

In nici un caz, un hobby. Astrologia este o căutare prea veche in istoria lumii, pentru a fi tratată ca un hobby... La inceput, intr-adevăr, am vrut doar să cunosc această ştiinţă tradiţională, in mare parte pierdută. Ceea ce e astrologia contemporană nu reprezintă decăt recuperarea unor rămăşiţe, din care, in mod deficitar - datorită precarităţii mentalităţii moderne - s-a tot incercat refacerea unui ansamblu coerent. Viciile metodologice, interpretările defectuoase au lăsat astrologia mereu insuficientă şi lacunară. Cu toate acestea, studiul ei, plin de dificultăţi, m-a prins şi am stăruit, dorind să inţeleg in special marile ritmuri cosmice.

Religie şi astrologie

  • Cum se impacă in viaţa dumneavoastră astrologia cu religiozitatea?

Religozitatea e un termen impropriu, el potrivindu-se mai degrabă cu molima actuală, numită New Age, care se intinde ca o sumbră pecingine.

Ortodoxia, ca religie, condamnă zodierii şi ghicitorii in stele, precum şi orice formă de divinaţie. Sub acest raport, practicarea astrologiei e un păcat, o abatere relativ gravă. Desigur, se referă, mai ales, la astrologia de clientelă, care pe mine nu m-a preocupat niciodată. Dar totuşi rămăne imputabilă...

  • Dar religia cu politica? La un anumit nivel, nu prea sunt compatibile...

Oare? Ar insemna ca ori toţi politicienii să fie necredincioşi, ori toţi credincioşii să fie apolitici... In realitate, lucrurile, ca şi nuanţele, sunt amestecate.

Religia şi politica sunt domenii complet diferite unul de altul. Religia, aşa cum o arată sensul etimologic, reface legătura dintre om şi un ordin superior de realitate. Respectiv, asigură comunicarea lui cu acela după al cărui chip a fost zămislit. Raportul dintre om şi Dumnezeu este un act individual, care se consumă in liniştea unei intimităţi lăuntrice. Politica, in schimb, antrenează individul in larma agorei, unde patimile sunt exteriorizate colectiv. Se redeşteaptă regresiv memoria fiarei urlănd in haită... Homo homini lupus!

Dacă religia ii reaminteşte omului de divinitatea sa, politica e oglinda in care se reflectă animalitatea sa, de adevărat zoon politikon.

  • Sunteţi de profesie geolog, geologia porneşte acolo unde se termină geografia şi se termină unde incepe astronomia. Cum aţi defini astrologia?

Astrologia interpretează devenirea omului, studiind configuraţiile planetare din diferitele momente ale vieţii sale, in sensul in care acestea ar exprima destinul său şi nu că l-ar determina.

Dar intreaga astrologie practicată in mod obişnuit e vulnerabilă, fiindcă porneşte de la interpretarea cerului de naştere. Or, s-a dovedit recent că individul uman incepe o dată cu celula ou, formată in urma fecundării gameţilor. Fătul care se dezvoltă din embrionul rezultat mai departe are o devenire proprie, inclusiv o viaţă psihică. Deci astrologia ar trebui să inceapă cu interpretarea temei astrale a concepţiei. Dar momentul acesteia e greu de cunoscut. Desigur, tema astrală natală şi revoluţiile solare, impreună cu tranzitele sau cu direcţiunile, sunt şi ele demne de luat in seamă, in ampla interpretare al cărei moment iniţial insă este cel al concepţiei.

De asta toţi astrologii sau astroloagele care mişună ţanţoşi pe la televiziuni şi prin publicaţii ar trebui să se cam recicleze...

gabriela.boeriu@jurnalul.ro

×
Subiecte în articol: arte astrologia