x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

I s-a spus încă de la debutul său, în 1942, că e genial

0
27 Apr 2009 - 00:00
I s-a spus încă de la debutul său, în 1942, că e genial /Arhiva Academiei Române

La finele anilor ’60, poetul Adrian Păunescu a realizat o serie de interviuri cu mari oameni de litere. Iată un interviu-document cu scriitorul Marin Preda, apărut în volumul "Sub semnul întrebării", la Editura Cartea Românească, în anul 1979.



● Adrian Păunescu: Pe dumneavoastră vă cheamă Marin Preda?
Marin Preda: Da.


● Chiar aşa?

● Da. E numele meu. Nu-i al tatălui meu. E numele mamei.


● Cum v-ar fi chemat, altfel?
● Pe tata îl chema Călăraşu Tudor.


● Trebuia să va numiţi Marin Călăraşu. De ce nu vă numiţi Marin Călăraşu?
● Pentru că tata nu m-a înfiat. Eu port numele din prima căsătorie al mamei. Vezi volumul II din Moromeţii.


● De unde sunteţi?
● Din Siliştea-Gumeşti. Acuma, un inovator i-a zis Siliştea Nouă.


● Până când aţi stat la Siliştea-Gumeşti?

● Până în 1941, când nu m-am mai întors în vacanţă.


● De ce?
● Pentru că aveam impresia că dacă mă întorc n-o să mai pot pleca.
ÎN IARNA LUI '41-'42A FOST FUNCŢIONAR
● Şi unde aţi făcut prima vacanţă liberă?

● La Bucureşti.

● Din ce trăiaţi?

● Trăiam căutând un serviciu. Tata nu mă mai putea ţine. Mi-a spus: "Fă-te şi tu funcţionar!"


● V-aţi făcut?
● Pentru o lună sau două. Nu-mi dau seama, mi-e imposibil să-mi amintesc şi să-nţeleg, cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna şi iarna lui '41-'42. Doar lucruri fără legătură, nefireşti... Fapte care parcă n-au nimic comun cu mine... Cineva m-a trimis, de pildă, într-o casă, zicând că acolo o să găsesc ceva. Mi-a deschis o tânără doamnă care m-a tra­tat cu atenţie şi mi-a spus despre ce slujbă era vorba. Îi murise o rudă. Aflase că sunt poet şi voia să-i scriu o poezie pentru cru­cea care urma să se pună pe mormânt.


● Şi aţi scris?
● Nu. Nici n-am încercat.


● Era să debutaţi pe o cruce de mormânt.
● N-aveam unde dormi, era lapoviţă prin tot Bucureştiul, şi umblam fără oprire, de la Gara de Nord la Gara de Est, toată ziua şi toată noaptea. Nici nu ştiu ce voiam, ce gând mă călăuzea şi de ce nu mă duceam acasă la ţară, unde măcar pentru câtva timp aş fi putut trăi printre ai mei.


● Şi debutul?
● Debutul s-a petrecut cam pe atunci, la ziarul Timpul, unde l-am cunoscut pe Miron Radu Paraschivescu, marele descoperitor de scriitori. Căci dacă, după atâţia ani, el cu acelaşi succes şi cu aceaşi plăcere continuă încă să des­co­pere scriitori români, înseamnă că are într-adevăr o vocaţie, care prin eficacitatea ei poate fi comparată cu a  lui Lovinescu, minus revista pe care Miron nu o are.


● Cum arăta Miron Radu Paraschivescu atunci?
● Tot aşa ca azi. Mergea cu paşii lui ciudaţi, dând impresia că are mereu galoşi în picioare. Mari schimbări nu s-au produs în fizionomia lui, sau, cel puţin, nu le-am observat.


● Ştiu şi eu de ce Miron Paraschivescu este un descoperitor?! Dar sunt curios de ce credeţi dumneavoastră că el este un descoperitor?
● Stai să-ţi spun. Uite în ce constă talentul unui descoperitor. Întâi, e iluzia lui că a dat de un geniu. Copleşit de această descoperire, i-o spune şi o spune şi altora: "E genial". Strigă cu umilinţă: "Îl vedeţi? E un geniu".
ERA, PUR ŞI SIMPLU, MARIN PREDA!
● V-a spus asta?

● Da. E drept că, înainte, i-o spusese şi unuia Dumitru Bărbulescu. Despre acesta zicea că e mai mare. Zicea: "Tu să n-ai pretenţia asta să fii ca Bărbulescu, că nu se poate".


● Nu s-a putut, nu s-a putut.
● În al doilea rând, infirmările nu-l de­ranjează.


● Ba chiar cred că-i plac, pentru că-l lasă singur într-o credinţă. Descoperitorul încă  posedă un adevăr pe care ceilalţi nu-l înţeleg.
● Miron Radu Paraschivescu mi-a corectat prima nuvelă publicată, "Pârlitul", după care au urmat altele.


● Când aţi scris "Calul"?
● Exact. "Calul" şi celelalte. În al treilea rând - anii nu sting pasiunea în Miron Radu Paraschivescu; şi mulţi tineri de azi, Mazilescu, de exemplu, pot să subscrie la această idee. Şi pe lângă toate astea - el ştia să cultive şi relaţiile personale cu scriitorul respectiv. Şi asta n-o făcea în scopul formării unor partide literare - cum fac mulţi - ci proceda exact ca acea eroină a lui Maupassant din Bel-Ami care-l lua pe erou de la rubrica "Câini striviţi" şi nu-l lăsa din mână până nu-l lansa.


● Acesta e Miron Radu Paraschivescu?
● Da. Acesta e.


● Aş adăuga că toate astea le face, fiind, în secret, convins de durata şi de valoa­rea propriei opere. Altfel, nici nu s-ar putea. Dar ce a însemnat pentru dvs. debutul?
● Era în plin război, în 1942, când puteam să dispărem toţi, cu speranţe şi visuri li­terare neîmplinite. Aşa avea s-o păţească mai târziu Tonegaru. Noi toţi însă, Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu, Preda, Caraion, Stelaru şi alţii am supravieţuit unui dezastru. A urmat o perioadă de răgaz, după care am intrat în deceniul '48-59, a cărui istorie va trebui să fie scrisă cândva.


● Totuşi, m-ar interesa şi debutul dvs. în volum!
● Pe vremea aceea, un debut ca al meu putea încă să fie considerat un debut fericit.


● De ce?

● Pentru că lumea mai ştia ce e un fenomen literar adevărat şi un debut adevărat. Mai târziu, s-a reuşit ca aceste manifestări ale culturii să fie bruiate. N-avea importanţă că toată presa literară şi paginile de literatură din ziare au făcut un cor în care s-au proferat injuriile cele mai grosolane la adresa volumului meu de debut din 1948. Faptul era cu atât mai neconcludent pentru cititor, cu cât nu venise încă perioada marilor credinţe - care se afişau - şi sub descoperirea cărora putea fi făcut aproape un proces medieval scriitorului. Era la început, deci am avut noroc, debutul a fost adevărat.


● Şi după debut?
● După debut am scris o nuvelă şi m-am trezit deodată împreună cu un prieten al meu prins într-o cursă. Reacţia la apariţia acestei încercări - dealtfel nereuşite - poate fi un pretext pentru "amintiri", care n-ar fi numai literare.


● Vă rog să fiţi puţin mai clar!

● Nu. Mai bine să fiu epic! Novicov, care conducea revista Flacăra şi care iniţial se arătase entuziasmat de această lucrare...


● În scris?
● Prin cronicarul său literar...


● Cine?
● Un oarecine. Deci Novicov în înţelegere cu Iosif Chişinevski au făcut un "caz".
În sistemul dogmatic din cultură, nevoia de cazuri e stringentă şi cadrele manifestă chiar un fel de dragoste adevărată pentru victimele lor, când acestea le servesc o interesantă maladie. De altfel, Novicov şi-a manifestat, pe urmă, dragostea asta de tip nou pentru mine într-un fel care mă impresiona, semnându-mi pe stradă sau pe o uşă aprobări de împrumuturi la Fond. Scria, sus, pe o hârtie albă pe care-o scotea din geantă: se aprobă, şi, na, zicea, pune-acolo cât ai nevoie şi du-te la casierie... Revenind la acea nuvelă, ea oferea un astfel de prilej fericit de maladie literară, încât au fost trimişi doi redactori la "Filatura de bumbac" să stea de vorbă cu o muncitoare de acolo, pentru că, poate nu ştii, într-o filatură era localizată acţiunea nuvelei.
Mărturii sacre despre adevărul vieţii
● Cine erau redactorii?

● Nici pe ăştia nu-i mai ţin minte! Dar ştiu - ei înşişi mi-au povestit - că s-au întors cu o declaraţie, făcută tot de ei şi semnată de responsabila culturală de acolo, de la sindicat şi au publicat-o în Flacăra pe prima pagină. Dar asta nu putea face nici o impresie asupra publicului. Era însă o mărturie sacră a adevărului vieţii...


● Înşelat de nuvela dumneavoastră...
● Cam asta era. Pe baza acestei mărturii esteţii trebuiau să tragă concluziile lor, pe care le-au şi tras în toate publicaţiile.
Curând am fost declarat "duşman public" şi predat şi în facultăţi. Ulterior, responsabila aceea a fost şi angajată la Flacăra pe baza succesului obţinut de articolul ei, cum zisei, scris tot de redacţie. Formula era "îmbunătăţirea compoziţiei sociale a redacţiei". De altfel, metoda a fost folosită mai departe: au continuat să scrie articole pe care ea doar le semna; şi pe urmă în şedinţe se ridicau tot ei, în frunte cu Novicov, care şi el ştia de această comedie, şi spuneau că "uite ce progrese se obţin" şi mai spuneau: "Iată ce înseamnă un element sănătos".


● Cum aţi scris dumneavoastră scrieţi Moromeţii? Cum aţi dus până la capăt Moromeţii? Scriaţi în tăcere? Ştia cineva că  scrieţi?
● Cartea asta nu e terminată.


● Cum, nici acum nu e terminată?
● Nu e terminată, deşi ambele volume sunt scrise din prudenţă, în aşa fel încât să poată fi citite împreună şi să pară că nu mai au nevoie de altele. Domn' Păunescu, mi-e în continuare greu să vorbesc despre "Moromeţii".


● Totuşi, vă rog, domnule Preda, răspundeţi-mi; spuneţi-mi ceva!

● Dar de ce te interesează?


● Cum de ce mă interesează? Întâi pentru interviul nostru. Al al doilea rând, pentru că în urmă cu câţiva ani am crezut că această carte nu e cartea care să mulţumească generaţia mea. N-aş zice că neapărat apariţia volumului II mi-a arătat brusc cât sunt de durabile astfel de cărţi - atât de rare -, dar trebuie să spun, totuşi, că volumul II are un rol deosebit, în aceea că a aruncat o lumină vie şi peste primul volum, l-a scos adică din istoria literară - faţă de care generaţiile tinere au adesea o atitudine polemică - şi l-a proiectat în plină actualitate culturală, legându-l de momentul în care şi noi voim, şi, uneori, reuşim să existăm.
● Am mai spus o dată că, în acest roman, nu apare tema povestitorului. Am spus asta înainte de apariţia celui de-al doilea volum. E vorba de tema celui care a scris această istorie, al cărui destin rămâne încă neatins de carte şi care mă obsedează. Atunci va fi împlinit romanul "Moromeţii", când şi destinul povestitorului va fi revelat. Deci iată de ce nu pot vorbi încă de istoria acestei cărţi.


● Vreţi să rămâneţi stăpân al acestei cărţi sau erou al ei? Ce credeţi că va ieşi din asta? Veţi fi absorbit de propria dvs. operă sau ea va rămâne sub tutela dvs.? Nu ştiu dacă mă înţelegeţi. Aici găsim alternativa regizor-actor. Veţi conduce din umbră până la ultima filă Moromeţii sau veţi fi acel corăbier care împinge cu vâslele la un moment dat, ca să meargă corabia, nu în apă, ci chiar în trupul corăbiei?
● Nu, nici vorbă, cartea încă îmi aparţine.

Va urma: Citiţi mâine partea a doua a interviului acordat de Marin Preda lui Adrian Păunescu

Citeşte mai multe despre:   miron,   biblioteca pentru toţi,   miron radu

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Producţii de succes la Opera din Bucureşti

Producţii de succes la Opera din Bucureşti
Galerie Foto Între 18 şi 24 februarie, programul Operei Naţionale Bucureşti este pus sub semnul Săptămânii Greciei.   Mezzosoprana Ljubica Vraneș, invitată în spectacolul „Carmen” Miercuri, 20...

Porțile Cartierului Creativ din Bucureşti s-au deschis la Madrid

Porțile Cartierului Creativ din Bucureşti s-au deschis la Madrid
Galerie Foto Bucureștiul este oraș invitat în cadrul ediției de anul acesta a Madrid Design Festival, eveniment care situează capitala Spaniei pe harta celor mai importante festivaluri europene de profil. Participarea...

Miercuri, 20 februarie, exclusiv cu Jurnalul: cum era să fie împușcat Ceaușescu în vizită la un CAP sau povestea asasinării a trei prim-miniştri

Miercuri, 20 februarie, exclusiv cu Jurnalul: cum era să fie împușcat Ceaușescu în vizită la un CAP sau povestea asasinării a trei prim-miniştri
România nu a fost scutită de atentate teroriste. Sute de politicieni, inclusiv trei prim-miniștri, au fost asasinaţi, iar Ceauşescu era cât pe ce să fie omorât pe când vizita un CAP. Atentatorii au fost...

Top 10 cărți de neratat în prima parte a anului

Top 10 cărți de neratat în prima parte a anului
Editurile au început anul în forță și le-au pregătit fanilor multe surprize. Anul 2019 se anunță unul bogat în apariții literare pentru toate gusturile. De la cărți educative pentru copii, la romane de...

„Loving the wind”, „love in the wind” sau cum să iubești prin muzică

„Loving the wind”, „love in the wind” sau cum să iubești prin muzică
Galerie Foto Marți, 19 februarie, la Ateneul Român, în Sala mică este programat un recital special și interesant. În luna februarie, lună a anului care celebrează iubirea, ce poate fi mai nimerit decât un recital romantic?...

Doinița Oancea, dublu majorat serbat printr-o triplă petrecere

Doinița Oancea, dublu majorat serbat printr-o triplă petrecere
Galerie Foto Doinița Oancea, actrița care o interpretează pe Tanța în “Fructul Oprit” de la Antena 1, și-a sărbătorit recent aniversarea printr-o triplă petrecere.  Urările au început încă de la miezul nopții,...

Goran Bregovic concertează pe 2 aprilie, la Sala Palatului

Goran Bregovic concertează pe 2 aprilie, la Sala Palatului
Goran Bregovic revine la Sala Palatului, pe 2 aprilie, pentru un show în premieră, în care va cânta alături de o orchestră simfonică formată din 42 de artişti, trei violonişti şi un cor de şase...

Povestea secretă a războiului lui Putin contra Americii

Povestea secretă a războiului lui Putin contra Americii
Cum a fost posibil ca un guvern străin să se infiltreze în procesul politic american și să câștige influență la Washington?  Este una dintre cele mai dificile întrebări, la care încearcă să răspundă...

Brâncuşi, omagiat la Casa Artelor “Dinu Lipatti”

Brâncuşi, omagiat la Casa Artelor “Dinu Lipatti”
Galerie Foto Primăria Municipiului București prin Casa Artelor "Dinu Lipatti" vă invită marţi, 19 februarie 2019, de la orele 18.00, la evenimentul ZIUA BRÂNCUȘI LA CASA ARTELOR „DINU LIPATTI”, organizat ca omagiu pentru...

Cine este Ester Peony, câștigătoarea Eurovision România. O româncă crescută la Montreal care s-a lansat cu cover-uri postate pe Youtube

Cine este Ester Peony, câștigătoarea Eurovision România. O româncă crescută la Montreal care s-a lansat cu cover-uri postate pe Youtube
Ester Peony a câștigat Eurovision România 2019, cu piesa "On a Sunday", ea fiind aleasă în urma Selecţiei Naţionale, ce a avut loc duminică, la Sala Polivalentă. Ester Peony cu piesa „On a Sunday” (6...

Ester Peony va reprezenta România la Eurovision 2019

Ester Peony va reprezenta România la Eurovision 2019
Video Ester Peony va reprezenta România la Eurovision 2019, cu piesa "On a Sunday", ea fiind aleasă în urma Selecţiei Naţionale, ce a avut loc duminică, la Sala Polivalentă.   Cea care a deschis show-ul...

Berlinală 2019: Câştigătorul premiului Ursul de Aur susţine că ''Synonyms'' i-a produs o nesfârşită plăcere, dar şi durere

Berlinală 2019: Câştigătorul premiului Ursul de Aur susţine că ''Synonyms'' i-a produs o nesfârşită plăcere, dar şi durere
Regizorul israelian Nadav Lapid a declarat că producţia lungmetrajului său ''Synonyms'', recompensat cu Ursul de Aur la cea de-a 69-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, i-a oferit...

Doliu în teatrul românesc! A murit o cunoscută actriță. Era faimoasă pentru rolurile în teatru și în telenovele

Doliu în teatrul românesc! A murit o cunoscută actriță. Era faimoasă pentru rolurile în teatru și în telenovele
Galerie Foto Maria Teslaru a murit! Actrița s-a stins din viață în cursul zilei de sâmbătă, 16 februarie. la vârsta de 63 de ani. Aceasta a devenit faimoasă odată cu rolurile în teatru și film. Familia o va urma pe...

Piesa ce va reprezenta România la Eurovision 2019 va fi votată duminică

Piesa ce va reprezenta România la Eurovision 2019 va fi votată duminică
Piesa care va reprezenta România la Eurovision 2019 va fi votată duminică, în urma show-ului Selecţiei Naţionale de la Sala Polivalentă din Capitală, spectacol ce va cuprinde şi un recital al artistei...

Actorul elveţian Bruno Ganz, care l-a interpretat pe Hitler în "Der Untergang", a murit la 77 de ani

Actorul elveţian Bruno Ganz, care l-a interpretat pe Hitler în "Der Untergang", a murit la 77 de ani
Actorul elveţian Bruno Ganz, cunoscut din rolul lui Adolf Hitler în controversatul film german "Der Untergang/Ultimele zile ale lui Hitler", a murit sâmbătă la 77 de ani în oraşul său natal Zurich, a informat...
Serviciul de email marketing furnizat de