Ion Dem-Demetrescu sau întoarcerea la copilărie

În urmă cu trei sau patru ani descopeream, prin intermediul istoricului şi criticului de artă, Adrian Buga, originalele desenelor realizate de Ion Dem-Demetrescu. Tremurând de emoţie, ţineam în palmele mele acele desene atinse de sufletul şi pline de inspiraţia acestui incredibil creator de frumos care s-a adresat, într-un mod aproape unic în România, copilăriei. O scurtă rememorare a acestui artist, fără îndoială interesant deopotrivă atât pentru amatorii de carte, cât și pentru iubitorii de artă plastică românească, este binevenită de Ziua Internaţională a Copilului, cu atât mai mult sărbătorită chiar şi de copilul din noi.

Suntem convinşi că vă amintiţi de vremea copilăriei, când începeaţi să descifraţi ABC-ul şi eraţi atraşi de frumoasele ilustraţii care vă ajutau în demersul dumneavoastră. Ion Demetrescu-Dem avea deja o anumită notorietate la vremea când apărea “ABC în chipuri şi cuvinte”, Colecţia Ulise, Editura Enciclopedia Fotografică, Bucureşti 1944. Culorile lui Dem, cum semna majoritatea lucrărilor sale, purtau o amprentă vie, de un inconfundabil optimism. Nu era şi nu este deloc greu să “citeşti” poveştile spuse de desenele lui, care au cucerit de la prima vedere prin simplitate şi adresare directă.

S-a născut la Craiova la 26 noiembrie 1903, deci un Săgetător veritabil, călăuzit de divinitate pe căile focul creaţiei întreaga sa viaţă. Cursul primar l-a facut la Bucureşti la Şcoala “Cuza Vodă” În 1922, după ce urmase doi ani de şcoală industrială, intră la Academia de Pictură sub atenta supraveghere a lui Arthur Verona, deşi profesori i-au fost şi Ştefan Popescu, Al. Steriade, Tzigara –Samurcaş (istoria artelor) sau dr. Duma (anatomie). În 1927 Academia s-a desfiinţat. În 1924 a expus pentru prima oară la salonul oficial şi la expoziţia colectivă a Academiei de pictură. A început să ilustreze cărţi pentru copii, cărti literare şi să colaboreze la diverse reviste pentru copii. În anii 30 lucrează cu V. Condoiu “Cursurile practice de desen” pentru şcolile secundare, cursuri care au aparut la Cartea Românească în nu mai puţin de douăsprezece ediţii. Întră în aceeaşi perioadă în “Sindicatul Artelor frumoase”. Execută lucrări pentru “Luna Bucureştilor”, “Pavilionul Cărţii” în colaborare cu sculptorul M. Onofrei şi pentru diverse expoziţii şi târguri, colaborând la “Albina”, “Cartea satului”. După 1944 i se cer lucrări pentru “Muzeul Armatei”, pentru “Palatul Pionierilor”, pentru Expoziţia Eminescu, Muzeul Electroficării din Bucureşti, Ministerul Învăţământului Public, Ministerul Alimentaţiei, Editura Didactică de Stat, Editura Tineretului, Editura muzicală. A ilustrat cărţi didactice, cărţi literare, cărţi pentru copii şi a colaborat intens din anul 1947 la toate revistele pentru copii şi tineret ca “Licurici”, “Pogonici”, “Luminiţa”, “Arici Pogonici”, “Cravata Roşie”, “Pionierul”, “Ştiinţă şi tehnică”, “Hai să râdem”, “Săteanca”. A mai executat şi diafilme ca “Voinicelul”, “Capra cu trei iezi”, “Di căluţul meu”.

Imediat după război ilustrează Abecedarul, iar după instaurarea comunismului colaborează cu revistele pentru copii ale perioadei - Licurici, Luminiţa, Pogonici, Arici Pogonici şi în producţiile editoriale ale nou înfiinţatei Edituri a Tineretului, dar fără a-şi deforma stilul consacrat. Ion Dem-Demetrescu a reuşit să strălucească sub comunism, fără să se murdărească în vreun fel. A primit în 1968 Meritul Cultural clasa a IV-a, alături de alţi artişti, într-un puseu de liberalizare ideologică al lui Ceauşescu. Nu a avut nicio expoziţie personală, a apărut doar sporadic în expoziţiile anuale de grafică ale anilor '50-'60 cu ilustraţii din cărţile publicate în acea perioadă. În 1962 a participat la Expoziţia de carte ilustrată de la Praga.

Am simţit că este necesară o părere elocventă despre tot ceea ce Ion Dem-Demetrescu înseamnă pentru generaţii de copii şi nu numai. Faptul că, deşi jurist ca pregătire profesională, a ales să păstreze, ca anticar, vraja unor vremuri dispărute, dar şi ca prieten apropiat cu Adrian Buga, cu care dezbate mereu şi mereu diverse subiecte legate de istorie şi artă, ni l-au recomandat pe Lucreţiu Tudoroiu drept omul potrivit. “Copilăria este o vârstă fără istorie, spre deosebire de adolescenţă, de tinereţe, de maturitate, de bătrâneţe, când individul uman de sex feminin sau masculin descoperă istoria, copilăria este, precum cea a lui Creangă, este aistorică şi se petrece exemplar în fiecare dintre noi. Cred că una dintre modalităţile vizuale cele mai percutante în care frumuseţea copilăriei se exprimă plastic este cea pe care o realizează Ion Demetrescu Dem, care reuşeşte să redea cu putere, cu simplitate mai ales, specificică acestei vârste, să dialogheze cu copilul din fiecare dintre noi, şi cu copiii din părinţii noştri, copilul din noi şi cu copiii noştri chiar. Am avut o mare bucurie atunci când Adrian Buga, bunul meu prieten, în timp ce eram în anticariatul meu, a venit şi mi-a spus că a găsit nişte lucruri excepţionale, originalele desenelor pe care le-a făcut Dem-Demetrescu, atât de frumoase, se bucura enorm de tare şi m-am bucurat şi eu pentru el, pentru împlinirea pe care a realizat-o şi ne-am găsit atunci într-un dialog pentru că fără a avea aspectul de nou descoperit pe care îl aveau piesele pe care le găsise Adrian Buga, în colecţia mea de coperte de cărţi vechi erau şi câteva semnate de Dem-Demetrescu. El semna Dem. Unele cunoscute, el semna propriile lucrări în care elementul vizual precumpănea, altele ilustrând lucrările unor alţi autori, pentru că el a fost şi pictor, dar în partea lui de pictură propriu-zisă el pare oarecum diferit de partea aceasta de copilărire, de reîntoarcere la rădăcini. Şi atunci cele două dimnesiuni se completau. Pentru partea aceasta de frumuseţe a copilăriei sigur că colaborarea lui la revistele pentru copii în perioada interbelică este fundamentală, precum şi cărţile pentru copii de după 1948 pe care le ilustrează şi care într-un context nonideologic au făcut, în ceea ce-l priveşte, deliciul atâtor generaţii de copii şi zic eu şi de adulţi, care se întorc permanent asupra creaţiei lui. Nu cred că mai avem în România un alt nume la fel de sonor. Dacă stau să mă gândesc pe moment nu-mi vine nici un nume în minte, ceea ce-mi arată că nu e cazul. Au fost caricaturişti, dar ei nu se adresau copilăriei, ci populaţiei adulte. Sigur, Kobar îşi continuă activitatea de dinainte şi de după 1947, dar el nu se adresează copiilor, ci adulţilor. În ceea ce priveşte lumea copilăriei, cred că Ion Dem-Demetrescu este singurul care dă dovadă de o extraordinară longevitate. Din anii 20 până la sfârşitul vieţii lui, aproape o jumătate de veac, ce să mai vorbi. Este interesant şi dă o imagine pozitivă a lumii copilăriei, într-un mod foarte apropiat de spiritul românesc. Din cunoştinţele mele nu văd nici o influenţă ilustratorilor francezi, dintre care unii sunt remarcabili, atât în  ilustraţiile de copii, cât şi în ilustraţiile pentru toate vârstele, să zicem aşa. Elementul românesc este destul de pregnant, sunt uşor recognoscibile ca fiind create atât de un român, cât şi adresate unui spaţiu cultural românesc. Atunci când e vorba de Noe şi de povestea biblică, adresarea este universală, sau se inspiră din Africa, cu «Cei trei negrişori», dar subiectele de genul «Ionică Vulpoiul», îmbrăcat în port naţional românesc, nu mai zic de «Capra cu trei iezi», care este atât de românească. Aspectul naţional este destul de puternic, culmea, chiar în lucrări publicate după 1948. A reuşit să se adreseze unui spirit românesc arhetipal, copilului român şi universal în acelaşi timp. Stilistica lui este românească, spun eu”, a încheiat Lucreţiu Tudoroiu.

Arhiva Ion Dem-Demetrescu este deţinută de Adrian Buga, precum spuneam istoric şi critic de artă. Talentul unui mare grafician român, ce-a avut şansa să fie activ pe ambele teritorii cronologice divizate de cel de-al doilea război mondial şi de instaurarea comunismului este astfel în mâini sigure, care ştiu să preţuiască. “În anul 2008 am pus bazele unei societăți de consultanță în artă, dorind să venim cu ceva nou, pe lângă expertizele, studiile tehnice, evaluările și restaurările realizate până acum. Alături de colegii mei, vrem să înțelegem dorința fiecărui client și să îi prezentăm un serviciu nou, personalizat. La ce ne-am gândit: fie că vorbim de achiziționarea unui singur tablou sau începerea unei colecții tematice, dorim să punem mai întâi la dispoziția clientului o bibliografie cu titluri legate de viitoarele achiziții. Dacă cineva dorește să achiziționeze pictură românească a marilor maeștri - Pallady, Petrașcu, Tonitza, Luchian și alții, începem prin a-i prezenta toate cataloagele de pictură, pliantele de expoziții, jurnale și alte materiale vizuale legate de pictorul ales pe care le-am adunat într-o arhivă proprie. În felul acesta viitorul amator de artă se familiarizează cu opera artistului. Apoi organizăm vizite în muzee și în colecții particulare pentru a compara și înțelege fiecare perioadă a pictorului. Urmează nenumărate vizite prin galerii de artă și case de licitații, așa stabilim de comun acord ce obiect de artă poate fi achiziţionat. La sfârșit, avem satisfacția de a vedea noi oameni fericiți care încep să înțeleagă arta și se înconjoară de Frumos”, spune istoricul şi criticul de artă Adrian Buga.

“Odată cu obiectele salvate sau, «cu scoaterea la lumină a operelor ascunse», am primit speranțele și idealurile oamenilor care au păstrat aceste obiecte. Mi le-au încredințat, atât obiectele, cât și povestea fiecăruia, gândindu-se că sunt tânăr și le voi transmite mai departe pe amândouă. Îmi este vie amintirea unei bătrâne care trăia în condiții foarte grele. Când am întâlnit-o prima dată, am privit prin ochii ei verzi lumea oprită într-un stop-cadru, lumea în care trăise. Păstrase toate rochiile de bal, croite la Viena, toate poșetele care încă sclipeau, pălăriile, aproape noi, resemnate în cutiile lor, multe evantaie pe care le mișca tinerește și care împărțeau, în aerul îmbâcsit al apartamentului, unduiri ale timpului în care charlestonurile se auzeau cu frenezie în București. Acum, nu-și mai permitea cine scumpe, dar în fiecare seară se așeza cuminte la masa de pe care nu lipseau sfeșnicul cu lumânarea aprinsă, farfuriile de porțelan, și tacâmurile din argint. Nu renunțase”, rosteşte cu emoţie Adrian Buga, care are în viitorul apropiat câteva proiecte în ceea ce-l priveşte şi pe Ion Dem-Demetrescu. Împreună cu Alexandre Almăjeanu, binecunoscut antreprenor, una dintre acele rara avis care se implică în readucerea valorilor culturale ale României acolo unde le este locul şi care a pus împreună cu Adrian Buga bazele unui parteneriat în vederea realizării unei monografii şi a unei expoziţii, iar modelul de urmat este personajul Tintin.