x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnalul unei sensibilităţi tragice

0
Autor: Clara Margineanu 11 Ian 2010 - 00:00
Jurnalul unei sensibilităţi tragice /Muzeul Literaturii Române
Vezi galeria foto

Descendent şi reprezentant, pe linie maternă, al unei familii cu tradiţie intelectuală, Anton Holban a fost nepotul criticului şi istoricului literar Eugen Lovinescu. Copilăria viitorului romancier a fost marcată de personalitatea bunicului său din partea mamei, Vasile T. Lovinescu.



Excesele de brutalitate ale tatălui său, firea impulsivă şi aspră a acestuia (pe care romancierul Anton Holban şi le va aminti mai târziu), au dus la despărţirea părinţilor săi. Pe atunci, viitorul scriitor avea doar şapte ani. O dată cu începerea şcolii elementare, la Fălticeni, atmosfera cultivată şi rafinată a familiei Lovinescu a influenţat pozitiv şi definitiv dezvoltarea şi personalitatea lui Anton Holban.

Avea 30 de ani, în 1932, când îi scria unui prieten: "Se pierde vremea la cafenea, se bârfeşte şi, snobi, perorăm fără jenă ultima modă franceză. Numai singurătatea te face mai vibrant, mai tragic şi prima condiţie ca să pricepi ceva este să nu fii fericit". (Anton Holban, "Pseudojurnal", Editura Minerva, 1978)

Ne aflăm în perioada interbelică.

"Societatea românească relativ liberă şi prosperă şi, în orice caz, evoluată dintre cele două războaie mondiale are o literatură pe măsură. Legea cererii şi ofertei reglează fin raportul dintre public şi scriitori. (...) Publicul este diversificat - în consecinţă şi literatura este diversificată. Toate categoriile de texte beletristice, de la cele destinate publicului larg şi până la cele care se adresează unor cunoscători de literatură exigenţi, se găsesc pe piaţa literară." (Alex Ştefănescu, "Istoria literaturii române contemporane"). Prestigiosul critic literar Alex Ştefănescu îl încaderază pe Anton Holban, alături de Camil Petrescu şi Mihail Sebastian, într-o proză a autenticităţii.

VIAŢA PE HÂRTIE, UN DOCUMENT SUFLETESC
"O moarte care nu dovedeşte nimic" apare în 1931. El şi Ea, Sandu şi Irina, se adâncesc haotic într-o poveste de dragoste care le livrează generos sfâşieri sufleteşti, iluzii, neputinţe şi orgolii. Toate acestea, transfigurate literar, conferă romanului consistenţa unui document al trăirii analizate, explicate, disecate. Invadat de amurgul petrecut în Jardin du Luxembourg, Sandu îşi împreunează mâinile, îndreaptă ochii spre cer şi îi spune lui Dumnezeu: "Am o singură nemulţumire. Am lăsat acasă o fată care mă iubeşte. Nu e frumoasă şi ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă şi am obosit vorbind singur, inutil şi ridicol.

Nu e bogată şi mi-ar îngreuia mersul purtând-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de minte, de frumuseţe sau de bani. Am simţit-o că trăieşte numai din gândul la mine, că singură s-ar usca întocmai ca o floare neudată. Doamne, fă să-mi recapăt libertatea...". Cu toate acestea, Sandu simte nevoia să o domine tiranic pe Irina, aşezat în confortul presupusei sale superiorităţi intelectuale şi morale. El se consideră lucid şi îşi aşterne viaţa pe hârtie, spre analiză.

Eugen Lovinescu însuşi remarca în roman "latura unui erotism de substanţă pur psihologică". Prin tot ce face, Sandu îi fredonează Irinei, expresiv, popularul "nu te iubesc, nu te las". Ea ştie, îndură cu speranţa că iubirea ei va fi mai puternică decât frica de dezastru. El îi repetă: "Nu mă voi însura, dar vei fi prietena mea cea mai bună!". Încă din primele pagini ale romanului, Sandu spune ce are pe suflet: "Mult am chinuit-o, sărmana!". Sau: "La braţ cu Irina, visam succese cu altele...". Însă dacă rămânea singur, intra în panică, avea nevoie de ea, "căutam deseori consolarea în fiinţa ei".

SINDROMUL IUBIRII DINTRE VICTIMĂ ŞI CĂLĂU
Până la urmă, despărţirea şi distanţa dintre cei doi schimbă brusc poziţiile şi dispoziţiile sufleteşti. El, eroul, nu mai are siguranţa că este iubit şi asta îl nelinişteşte profund. De-abia acum îl sperie tăcerea celei ce până mai ieri îl plictisea cu lacrimile şi iubirea ei insistentă. Caz tipic de iubire între călău şi victimă.

"Ce ai de gând să faci cu mine?", întreabă Irina, iar el, mărinimos, gentil şi superior unei existenţe derizorii, îi dă libertatea să se căsătorească. Ea vrea să smulgă din destinul său această poveste scrisă sub semnul provizoratului nesfârşit şi chiar se mărită. "Concesiile încep din partea lui cu aceeaşi precipitare cu care până acum îşi aglomera rezistenţele. Abia în faţa faptelor îşi dă seama că a iubit-o pe Irina; crede în pasiune după ce a respins-o.(...) Până la urmă, reintră în vechiul lui eu: iar o dispreţuieşte şi o consideră fără personalitate, iar se crede disponibil şi pleacă din nou în Franţa." (Pompiliu Constantinescu, "O moarte care nu dovedeşte nimic", Vremea, 1931) Poate că Irina s-a măritat doar din clasică răzbunare, cert este că finalul romanului înseamnă fatalitate, ireversibil, moarte. "O moarte care nu dovedeşte nimic" este o evocare crudă, o resuscitare a memoriei afective, dar şi analiza subtilă a unei iubiri nefericite, în urma căreia a rămas întrebarea: a fost sau nu un accident? "Poate a alunecat..." sunt cuvintele cu care se încheie romanul, concentrând obsesia romanelor lui Anton Holban, neputinţa omului de a afla vreodată adevărul întreg.

Metamorfoze
Într-o scrisoare adresată prietenului său, profesorul Octav Şuluţiu, în 1932, Anton Holban scrie "Unele critici asupra romanului  «O moarte care nu dovedeşte nimic» (binevoitoare toate, ceea ce e rar la noi când nu te agiţi pe la redacţii) n-au vorbit nimic despre obsesia morţii, care revine la fiecare pagină. Şi atunci, cu tristeţe neînchipuită, am văzut inutilitatea publicării volumului, căci frământările n-au ieşit dintre rânduri". (Anton Holban, "Pseudojurnal", Ed. Minerva, 1978) "Ioana" este un roman al geloziei, cu faţetele, umbrele şi metamorfozele acestei stări de tortură. Ioana şi Sandu vor să-şi vindece suferinţa din iubire, alegând, terapeutic, despărţirea. Ea crede că se eliberează, căsătorindu-se repede cu altcineva. "Vindecare a metafizicii prin fizică", cum scria despre acest roman Pompiliu Constantinescu. După trei ani de dor, nostalgie, tânjire a unuia după celălalt, hotărăsc să reia povestea întreruptă. Iluzia regăsirii pasiunii de  altădată îşi dă sufletul sub tortura geloziei retroactive, extenuante, dureroase. Sandu reface mental întâmplările trăite de Ioana cu celălalt, autoflagelându-se cu voluptate.
 
Paroxism
În 1937, Anton Holban se internează la Spitalul Filantropia, pentru o banală operaţie de apendicită. Urmărit întreaga viaţă de obsesia morţii şi, probabil, având presentimentul dispariţiei sale apropiate, scrie o scrisoare în care îşi exprimă ultimele dorinţe. În urma operaţiei nereuşite, Anton Holban se stinge din viaţă, absurd, la 35 de ani, la 15 ianuarie. Romanele lui Anton Holban sunt de factură analitică, psihologice, închid în ele ardoare, patimă şi frământare. Personajele sale se zvârcolesc în suferinţă. Autorul nu prezintă atât fapte, poveşti, întâmplări, cât analizează cu fineţe zbuciumul sufletesc, unduirea delicată a sentimentelor. Elementul epic fiind fragil, lipseşte adesea concreteţea şi plauzibilitatea. În realitate, trăirea paroxistică este o însuşire a tragediei autentice personajelor, un fel de a fi, în care palpită sensibilităţi tragice.
Citeşte mai multe despre:   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Timișoara. Trei zile de Flight Festival

Timișoara. Trei zile de Flight Festival
Aflat la prima ediție, Flight Festival din Timișoara se va desfășura în perioada 27-29 septembrie, la Aerodrom Cioca și propune un weekend de muzică, tehnologie, artă. Organizatorii pun la dispoziția publicului...

Cristian Mandeal deschide stagiunea Filarmonicii din Brașov

Cristian Mandeal deschide stagiunea Filarmonicii din Brașov
Deschiderea noii stagiuni la Filarmonica din Braşov va avea loc în seara de 19 septembrie, la Sala Patria, Cristian Mandeal continuând şi în noua stagiune seria concertelor Brahms la pupitrul Orchestrei...

Actorul Alex Bogdan, despre rolul său din serialul de comedie Mangalița: “Sică e o păcăleală de polițist. Poate doar primarul e mai corupt decât el”

Actorul Alex Bogdan, despre rolul său din serialul de comedie Mangalița:  “Sică e o păcăleală de polițist. Poate doar primarul e mai corupt decât el”
Galerie Foto Actorul Alex Bogdan, pe care telespectatorii Antenei 1 îl vor vedea începând de duminică, 29 septembrie, de la ora 20:00, în rolul polițistului Sică, în primul episod al serialului de comedie Mangalița, spune...

Familia Addams a cucerit publicul Teatrului EXCELSIOR

Familia Addams a cucerit publicul Teatrului EXCELSIOR
Galerie Foto Debut spectaculos al noii stagiuni. În premieră absolută în România, musicalul Familia Addams, jucat cu mare succes pe Broadway, poate fi urmărit de acum la Teatrul EXCELSIOR într-o producție marca Răzvan...

Un nou spectacol de Alexander Morfov la TNB: Neguțătorul din Veneția!

Un nou spectacol de Alexander Morfov la TNB: Neguțătorul din Veneția!
Galerie Foto Teatrul Național I. L. Caragiale din București anunță premiera spectacolului „Neguțătorul din Veneția”  de William Shakespeare, care va avea loc în zilele de 20 și 22 septembrie 2019, ora 19.30, la...

Premieră absolută în România: Moise și Aron, de Arnold Schönberg. Spectacol-document cu Orchestra și Corul Filarmonicii “George Enescu”, alături de Vocal Consort Berlin și proiecțiile regizate de Nona Ciobanu și Peter Košir

Premieră absolută în România: Moise și Aron, de Arnold Schönberg. Spectacol-document cu Orchestra și Corul Filarmonicii “George Enescu”, alături de Vocal Consort Berlin și proiecțiile regizate de Nona Ciobanu și Peter Košir
Galerie Foto Opera Moise și Aron, un nou spectacol în premieră din categoria rarităților pe care le favorizează Festivalul Internațional “George Enescu”, va avea loc pe 20 septembrie, pe scena Sălii Palatului, începând...

Teatrul Apropo și-a deschis stagiunea! Hai să vezi cele mai noi spectacole!

Teatrul Apropo și-a deschis stagiunea! Hai să vezi cele mai noi spectacole!
Galerie Foto Hai să experimentezi senzații noi la spectacolul orfEU și EUridice, să te pui în situații neașteptate la premiera spectacolului Experimentul Shakespeare sau să râzi pe săturate la Cadranul Plus Plus! Toamna...

„Săptămânii culturilor străine” la Paris. Expoziția « Pinacoteca Celebrităților »  a artistei franco-române Augusta de Schucani

„Săptămânii culturilor străine” la Paris. Expoziția « Pinacoteca Celebrităților »  a artistei franco-române Augusta de Schucani
Galerie Foto De la George Enescu la Vladimir Cosma, trecând prin Brâncuși și Cioran, artista Augusta de Schucani revizuiește aceste icoane cu o tehnică eminamente personală, inovatoare și iconoclastă. Ea își va expune...

Treimea emoțiilor

Treimea emoțiilor
Galerie Foto Pe scurt, în cifre, a doua treime a Festivalului Internațional „George Enescu” a însemnat 25 de spectacole, 68 de lucrări, apartinând unui număr de 38 de compozitori, de la contemporani, chiar patru prime...

Prima ediție a Science, Fiction & Technology Film Festival va avea loc la Timișoara, în cadrul Flight Festival

Prima ediție a Science, Fiction & Technology Film Festival va avea loc la Timișoara, în cadrul Flight Festival
Într-o lume în care schimbarea poate fi considerată singura constantă și în care schimbul de informații și viteza actualizării acestora a devenit vitală, dezvoltarea științei și a tehnologiei devin...

Expoziţia de pictură «Luminile Veneţiei / Luci di Venezia» a artistului vizual George Păunescu

Expoziţia de pictură «Luminile Veneţiei / Luci di Venezia»  a artistului vizual George Păunescu
Marţi, 17 septembrie 2019, la ora 18,00, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia organizează, în prezenţa artistului vizual George Păunescu, vernisajul expoziţiei de pictură...

Togetherness - cel mai mare tablou colectiv din lume la Acuarela

Togetherness - cel mai mare tablou colectiv din lume la Acuarela
Galerie Foto Painting Room aduce vineri, 20 septembrie, de la 19:00, la Acuarela proiectul Togetherness - cel mai mare tablou colectiv din lume care a început în Elveția și a continuat în...

Jurnalul îţi oferă miercuri o carte care îţi dă fiori: "Al Treilea Război Mondial în formă continuată - Blestemul Apocalipsei moderne"

Jurnalul îţi oferă miercuri o carte care îţi dă fiori: "Al Treilea Război Mondial în formă continuată - Blestemul Apocalipsei moderne"
Suntem aproape de distrugerea planetei sau nu? Răspunsurile le aflaţi în cartea oferită de Jurnalul începând de miercuri, 18 septembrie. Cât de aproape sau de departe suntem acum de o catastrofă mondială care...

89 de soliști din elita mondială a muzicii adaugă strălucire spectacolelor și atmosferei din sălile de concert

89 de soliști din elita mondială a muzicii adaugă strălucire spectacolelor și atmosferei din sălile de concert
Galerie Foto În cele 23 de zile de Festival, pe scenele din București vor urca 89 de soliști instrumentiști din elita mondială a muzicii. Sunt artiști de o extraordinară expresivitate, forță și anvergură, mulți dintre ei...

Seară dedicată poetului Giacomo Leopardi, cu ocazia bicentenarului poeziei «Infinitul», la Institutul Italian de Cultură

Seară dedicată poetului Giacomo Leopardi, cu ocazia bicentenarului poeziei «Infinitul», la Institutul Italian de Cultură
În 1819, Giacomo Leopardi termina de scris "Infinitul", una dintre cele mai frumoase, studiate și recitate poezii italiene. Cu ocazia bicentenarului poeziei, Institutul Italian de Cultură din București dedică un...
Serviciul de email marketing furnizat de