Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Proprietarul Castelului Bran, arhiducele Dominic de Habsburg, se află în România în vederea unor discuţii legate de preluarea administrării domeniului care i-a revenit la data de 26 mai 2006. În sfârşit, proprietarul mult disputatului imobil şi reprezentantul statului – Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN) – au avut o primă întâlnire.
La întâlnirea de ieri de la MCCPN, dintre ministrul Theodor Paleologu, şi Dominic de Habsburg – însoţit de soţie, de surorile sale Maria-Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer – s-au discutat, potrivit ministrului, "trei variante posibile pentru domeniul Bran". Una ar fi parteneriatul pe termen lung între stat şi familia Habsburg, pentru a păstra muzeul în castel. A doua variantă posibilă, dar care "trebuie discutată îndelung", este achiziţionarea de către stat a castelului. Cea de-a treia variantă ar fi retragerea muzeului din castel, dar "asta e o variantă pe care nimeni nu o doreşte, însă este posibilă".
"Sunt şi alţi miniştri implicaţi, cel al Turismului, cel al Dezvoltării. Este o chestiune care priveşte Guvernul în ansamblul lui", a spus după întrevedere ministrul Culturii. Astăzi la Bran va avea loc o altă întâlnire, unde vor fi de faţă şi autorităţile locale. Dominic de Habsburg a fost ieri rezervat în declaraţii. El a afirmat totuşi că este fericit că a avut loc acestă întrevedere deoarece ministrul urmăreşte exact ceea ce familia sa ar vrea să se întâmple cu castelul şi anume să devină un centru pentru România şi, într-un fel, pentru întreaga lume. Să fie "o imagine bună a ţării, deoarece fiecare turist care vine în România acolo vrea să meargă".
SOLUŢII SAU O SOLUŢIE?
Evident, că în Ministerul Culturii s-a discutat mult, căutându-se soluţii. Potrivit unor susrse din MCCPN, cea mai bună soluţie ar fi aceea dacă proprietarul ar oferi Muzeului Naţional Bran, sub formă de comodat – gratis, spaţii în care să fie expuse obiectele din colecţie. Muzeul, ca instituţie publică, în subordinea Ministerului Culturii, ar utiliza acest spaţiu pentru expunerea bunurilor care aparţin statului. Pe de o parte, proprietarul dă în comodat spaţiul de expunere şi muzeul îl foloseşte pentru expunerea obiectelor aflate în proprietatea statului. Pe de altă parte, muzeul încheie un contract cu societatea comercială pentru administrarea Castelului Bran, care să aparţină lui Dominic de Habsburg şi care va împărţi veniturile cu Muzeul Bran, obţinute ca urmare a vizitării muzeului. Alte variante sunt impedimente de ordin juridic.
NU EXISTĂ O OFERTĂ
Din partea lui Dominic de Habsburg nu există o ofertă de cumpărare a castelului Bran. A face acum o astfel de ofertă Ministerului Culturii, care are dreptul de preempţiune, ar fi o pierdere pentru familia Habsburg, deoarece piaţa imobiliară a scăzut atât de mult încât nu-i convine să vândă domeniul. Putem spune că mingea e în terenul MCCPN.
STATUL, CHIRIAŞ LA CASTEL
Până la 26 mai, statul e chiriaş la castel. Proprietarul nu are piese în colecţia Muzeului Naţional Bran. Conform datelor furnizate de directorul muzeului, Narcis Dorin Ion, Branul se autofinanţează în cea mai mare parte, subvenţia primită anul trecut de la minister fiind de 125.000 de lei. Diferenţa până la cinci milioane de lei, la cât se ridică bugetul, este acoperită din venituri proprii, care au totalizat în 2008, 4.928.782 de lei. Despre valoarea colecţiei de la Muzeul Naţional Bran, directorul spune: "Nu poţi să compari colecţia de la Bran cu cea de la Peleş, sau cu colecţia de la Muzeul Naţional de Artă al României, cum nu poţi la fel să compari un muzeu cu 6.000 de piese, din care 1.400 sunt cărţi, cu un muzeu care are 200.000 de piese, sau cu decoraţia de la Peleş, care e semnată de Gustav Klimt, cu interioarele Branului. Colecţia are o valoare pentru acest castel, pentru patrimoniul naţional şi pentru buna funcţionare a muzeului, pentru că un muzeu nu poate să funcţioneze într-un castel gol." Colecţia de patrimoniu a Muzeului Bran este împărţită în două secţiuni – "Castel" şi "Etnografie". Celor 3.611 bunuri culturale şi mobile din prima secţiune (cărţi cu valoare bibliofilă, obiecte cu valoare numismatică, instrumente muzicale, uniforme militare, picturi, gravuri, sculpturi, podoabe, etc), li se adaugă cele 3.079 de piese din secţiunea Etonografică (piese de mobiler, icoane pe sticlă, ceramică, piese de port popular, etc).
DE LA RETROCEDARE...
Prima cerere de retrocedare a domeniului Bran a fost depusă la 13 august 2001, la Prefectura Braşov şi la Primăria Bran, şi la data de 4 martie 2003, la Muzeul Bran. S-a cerut restituirea în echivalent aşa cum prevedea Legea 10 din 2001, iar în urma evaluării, valoarea imobilului a fost stabilită la 25 milioane de dolari. A doua cerere de retrocedare a fost depusă în luna august 2005, după ce Legea 10 a fost modificată şi a devenit posibilă cererea retrocedării domeniului în natură.
Acordul a fost semnat la 26 mai 2006 dintre Dominic de Habsburg şi Ministerul Culturii şi Cultelor. Dispoziţia de restituire a semnat-o directorul Muzeului Bran Narcis Dorin Ion, iar Dominic Habsburg şi ministrul de atunci, Adrian Iorgulescu, au semnat acordul de administrare a castelului, prin care acesta va rămâne muzeu timp de trei ani. Prin acordul semnat, Ministerul Culturii şi Cultelor recunoştea dreptul de proprietate – cu privire la imobilele construcţiei – şi dreptul de folosinţă specială – cu privire la imobilele terenuri – ale moştenitorilor principesei Ileana a României, respectiv Maria Magdalena Holzhausen, Elisabeth Sandhofer şi Dominic Habsburg Lothringen ca urmare a retrocedării, conform dispoziţiilor legale, a domeniului denumit generic Castelul Bran. Domeniul este format din: Castelul Bran; Casa de ceai "Regina Maria"; Casa "Principesa Ileana"; casa administratorului; Tabernaholul "Inima Reginei Maria" şi terenul aferent de 75.564 mp, parcul castelului de 28.387 mp; cele două lacuri din parcul castelului, de 1.163 mp şi, respectiv, 263 mp şi drumul de acces de 1.650 mp.
În decembrie 2006, apăruse ştirea că Dominic de Habsburg vrea să vândă Castelul Bran Consiliului Judeţean Braşov pentru o sumă mai mare de 25 de milioane de euro, iar casa de avocatură care îi reprezintă interesele a trimis în acest sens o scrisoare "de intenţie". Ministerul Culturii nu primise nimic oficial prin care să se solicite scoaterea la vânzare a Castelului. Numai ministerul putea să-şi manifeste dreptul de preempţiune.
Intrase pe "fir" preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Aristotel Căncescu. Din acea perioadă, au început discuţiile în altă cheie. Păreau nişte tatonări. La începutul lunii ianuarie 2007, presa scria că Aristotel Căncescu vrea să cumpere "în leasing" Castelul Bran, urmând să acceseze un împrumut de tip leasing pe o perioadă de 10 ani la o bancă austriacă, în vederea acoperirii sumei de 60 de milioane de euro impusă de proprietar. Tot în ianuarie 2007, Muzeul Bran capătă titulatura de muzeu naţional, potrivit unei hotărâri adoptate de Executiv. Totodată, presa a vehiculat ideea că Gigi Becali a refuzat oferta de a cumpăra castelului Bran. În martie, PRM cerea destituirea şi anchetarea lui Iorgulescu pentru retrocedarea Castelului Bran şi a Peleşului. Se vorbea despre o retrocedare ilegală. Reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor susţineau că retrocedarea Castelului Bran este legală. Apoi s-a format o subcomisie parlamentară pentru a decide dacă retrocedarea domeniului Bran a fost corectă. S-a întocmit un raport, în defavoarea proprietarului. Dominic de Habsburg a avut reacţii, susţinând că România nu respectă Constituţia şi legile în privinţa retrocedării Branului. S-a demonstrat ulterior, aşa cum a promis Iorgulescu, că "Branul a fost retrocedat în mod corect". S-a ajuns la Parchet. Dominic de Habsburg este proprietarul.
Istoric: 1377 – 2009
Castelul Bran este situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 de kilometri de Braşov, pe drumul care leagă Braşovul de Câmpulung Muscel. Mai exact, între Munţii Piatra Craiului – la Nord Vest – Munţii Bucegi la Est şi Leaota la Sud Est, la o înălţime de 1.290 m. Castelul reprezintă un monument istoric, dar şi unul arhitectonic. Astfel, castelul adăposteşte Muzeul Bran; aici puteţi vedea colecţii de ceramică, mobilier, arme şi armuri, unele dintre acestea aparţinând tezaurului patrimoniului cultural naţional.Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noimebrie 1377 în Zvolen confirmă saşilor din Scaunul Braşovului dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala şi cu meşterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran – arată Wikipedia. Cu această ocazie, regele promite braşovenilor că, dacă ţara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. În anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Ţara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.
În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) şi Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Ţării Româneşti până în 1419.
În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanţat lucrările de fortificare şi de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Braşovului. De-a lungul timpului Castelul Bran a trecut prin lupte aprige şi astfel, acesta îşi pierde atribuţiile militare. La 1 decembrie 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov şi Karl Schnell, primarul Braşovului, au donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri. Regina l-a amenajat şi l-a lăsat moştenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. După expulzarea din ţară a familiei regale, în 1948, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat şi devastat. Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice în 1956, fiind parţial amenajat ca muzeu de istorie şi artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993.
- Sebastian S.Eduard
Topuri internaţionale
Recent, CNN a dat publicităţii un top al celor mai frumoase 10 castele din Europa unde, la loc de frunte, se află şi Castelul Bran. Fortificaţia din judeţul Braşov se află alături de construcţii celebre din Europa, cum ar fi castelul Bamburgh (din Anglia, construit în secolul al XII- lea), Neuschwanstein (din landul german Bavaria) şi Haut-Koenigsbourg (din regiunea franceză Alsacia). Lista include, în total, patru fortificaţii din Marea Britanie, două din Franţa şi câte una din România, Germania, Danemarca şi Elveţia.Surprinzător sau nu, castelul mai apare într-un top… să-i spunem imobiliar. Revista americană Forbes a plasat Castelul Bran pe poziţia a doua în rândul celor mai scumpe proprietăţi din lume, cu o valoare estimată la 140 de milioane de dolari. Pe primul loc în topul Forbes se situează o proprietate de 165 de milioane de dolari din Beverly Hills, California. Complexul a fost construit în 1926, în stil mediteranean, şi cuprinde şase clădiri, trei piscine şi un cinema. Locul trei este ocupat de o proprietate din ţinutul englez Surrey, evaluată la 138 de milioane de dolari.
Următoarele poziţii ale listei sunt ocupate de o fermă din Aspen, Colorado, evaluată la 135 de milioane de dolari, apoi de "Maison de L’Amitie", din Palm Beach, care poate fi achiziţionată pentru 125 de milioane de dolari.
Potenţialii cumpărători pentru locuinţele cu preţuri între 20 de milioane de dolari şi 200 de milioane de dolari, se încadrează în acelaşi tipar. Ei sunt investitori bogaţi din întreaga lume, în căutare de a treia sau a patra locuinţă, şi nu ţin cont de preţ când vine vorba de a deţine o proprietate unică prin frumuseţe.
Americani, arabi şi europeni au cumpărat mereu locuinţe de vacanţă, dar creşterea averilor deţinute de chinezi, indieni şi ruşi a ridicat în ultimul timp standardul de lux la nivel mondial.
- Sebastian S.Eduard
Modelul Brukenthal
Reluarea discuţiilor legate de preluarea castelului Bran a fost primită cu reacţii destul de rezervate, urmare a faptului că nu s-a luat nici o decizie clară în această privinţă.Adrian Iorgulescu este convins că retrocedarea castelului Bran a fost făcută în mod corect, conform legislaţiei. Cât despre cea mai potrivită măsură care poate fi luată în acest caz, fostul ministru al Culturii consideră că transformarea castelului în muzeu privat poate fi o variantă, dar nu neapărat şi cea mai bună: "Mi se pare mai bună soluţia pe care am folosit-o în situaţia muzeului Brukenthal din Sibiu, adică statul să administreze obiectivul, urmând ca acest lucru să se facă în baza unei înţelegeri între proprietar şi statul român, statului rămânându-i sarcina să suporte toate cheltuielile legate de administrare. Din punctul meu de vedere aş fi preferat să se pună în aplicare acest model. Era o formulă mai bună pentru noi. Pe mine nu mă interesează ce doreşte Casa de Habsburg, ci mă interesează faptul că retrocedarea s-a făcut corect şi că Muzeul Bran trebuie să rămână la dispoziţia marelui public. Faptul că acest lucru se realizează printr-o manageriere a familiei de Habsburg sau a statului, contează mai puţin. Dar vreau să subliniez un lucru care văd că scapă din vedere. Peste 80% dintre obiectele care sunt expuse în muzeul Bran aparţin statului român. Deci dacă proprietarul doreşte să ia castelul pur şi simplu, o să-l ia cam gol sau îl va umple cu altceva. Atrag atenţia asupra acestui lucru pentru că, în mare parte, valoarea castelului rezidă în valoarea exponatelor. Şi ele aparţin statului român, care le-a achiziţionat, şi nu proprietarului. De aceea am sugerat să se respecte modelul Brukenthal."
Răzvan Theodorescu, fost ministru al Culturii în perioada 2000-2004 (nr. în 2001 urmaşii principesei Ileana au depus cererea de retrocedare a domeniului de la Bran), ne-a declarat că nu poate judeca din punct de vedere a corectitudinii cu care s-a procedat în problema retrocedării, pentru că nu are datele necesare. "Singul lucru care mi se pare mie ciudat este că regina Maria a primit în dar de la barşoveni acest castel şi darul se transformă acum într-un lucru care este negociat mercantil. Nu este imoral, este poate mai puţin elegant. Dacă trebuie să ne supunem legilor europene, nu am mai comenta acest lucru. Însă pierderea va fi imensă, dacă se va închide castelul. Pe de altă parte, dacă va fi trasformat într-un muzeu privat, depinde cine se va ocupa de el în continuare. În momentul de faţă se ocupă de muzeu domnul Narcis Ion, un muzeograf eminent. Dacă se va ocupa şi în continuare, lucrurile ar putea să stea foarte bine." În opinia lui Theodorescu, formula ideală ar fi ca muzeul să fie lăsat în continuare în circuit, dar în anumite condiţii: "Ar fi bine dacă muzeul va rămâne deschis şi dacă proprietar ar fi altcineva, nu statul, ci familia de Habsburg. Necunoscând însă proprietarii, nu se ştie ce va însemna şi acest lucru." Fostul ministru este de părere că în cazul retrocedării Peleşului, situaţia s-a rezolvat cu mai multă eleganţă, castelul fiind răscumpărat cu suma de 30 de milione de euro de către statul român.
Istoricul Andrei Pippidi consideră la rândul său că "decizia de retrocedare ţine mai degrabă de principiile generale care conduc Guvernul nostru. Adică de respectul faţă de dreptul proprietăţii. Prin urmare, aspectele legate de valoarea unei piese de patrimoniu sau a alteia trec pe planul al doilea. E o contrazicere pe care nu o putem evita. Aşa că nu mă asociez vocilor care probabil vor răsuna acum pentru a protesta faţă de această retrocedare. Pe de altă parte, propunerea de transformare a Branului în muzeu privat este o variantă foarte interesantă, şi dacă va fi aşa, cred că se reuşeşte concilierea, care părea imposibilă, între dreptul proprietăţii şi interesul statului român ca această piesă de patrimoniu să fie vizibilă şi accesibilă. Cu siguranţă, aceasta ar fi o soluţie bună."
Pentru sutele de mii de turişti care vizitează anual castelul este mai puţin important dacă trec pragul unui muzeu privat sau de stat, atâta timp cât pot vedea castelul şi colecţia, crede directorul muzeului Bran, Narcis Dorin Ion: "Important este ca Branul să rămână în circuit şi nu este numai părerea mea, ci şi a proprietarilor şi a ministerului, după cum cred că s-a văzut", a precizat directorul muzeului, adăugând că nu exclude varianta de a se ocupa pe mai departe de Bran şi ca muzeu privat, în cazul în care i se va propune acest lucru. "Ţinând cont de faptul că s au înregistrat nişte performanţe economice şi administrative, poate că mă voi face util şi pe mai departe", a punctat Narcis Ion.
- maria samariaOana-Maria Bâltoc
Cât costă un castel în Europa?
Castelele medievale câştigă o tot mai mare popularitate în întreaga lume şi tot mai mulţi sunt cei care îşi manifestă interesul pentru a cumpăra o proprietate de acest tip. Agenţiile imobiliare au sesizat această tendinţă şi unele dintre ele au inclus printre proprietăţile oferite spre vânzare chiar o rubrică specială, dedicată castelelor de închiriat sau de vânzare, arată Agerpres. De menţionat că preţurile sunt cele de dinaintea declanşării crizei economice.În Europa, preţurile variază foarte mult în funcţie de ţara în care este amplasat castelul, de vechime şi de "dotări". Astfel, în Europa centrală şi de est, un castel, precum cel din Dragalevtzi, situat la poalele munţilor Vitoşa, în apropiere de Sofia (Bulgaria), costă aproape 7 milioane de euro. Complexul este funcţional şi dispune de propriile resurse de electricitate şi apă, locuri de parcare, existând chiar şi o navetă care face legătură între castel şi aeroportul din Sofia. În incinta castelului îşi desfăşoară activitatea un cazino, un club de noapte şi o cafenea. În schimb, castelul din satul sloven Markovec, situat la 25 de kilometri de autostrada ce face legătura între Ljubljana şi Trieste, costă "numai" 1,2 milioane de euro. Şi acesta dispune de infrastructură – electricitate, apă curentă şi telefon. Castelul are o curte interioară de 3.000 de metri pătraţi, un parc de 36.000 de metri pătraţi, păşuni şi păduri care însumează alţi 180.000 de metri pătraţi.
În Polonia, Palatul Pszkowka, în apropiere de Cracovia, construit la mijlocul secolului al XIX-lea funcţionează ca hotel dispunând de toate utilităţile. Preţul de vânzare indicat pe site-ul imobiliar este de 3,95 milioane de euro. Tot în Polonia, un castel construit în acelaşi secol, dar nefuncţional, şi care – potrivit proprietarului – are nevoie de reparaţii serioase, a fost scos la vânzare cu preţul de 5,5 milioane de euro. O afacere bună pare a fi achiziţionarea unui castel polonez construit în 1870, situat în Miedzylesie, provincia Lubuskie. Pentru doar 40.000 de euro, viitorul proprietar primeşte, pe lângă castel, un domeniu de peste un hectar, dar şi fantoma unei prinţese care, spun localnicii, bântuie clădirea.
În partea occidentală a Europei, preţurile sunt mult mai mari, plecând de la circa 10 milioane de euro şi ajungând până la aproape 35 milioane de euro. "Cumpăraţi o parte unicat a istoriei!" – sună anunţul de vânzare pentru "El Capricho", proiectat de celebrul Gaudi, un castel situat în oraşul medieval Comillas, în nordul Spaniei. Construit în 1885, cu o suprafaţă adiacentă de 3.443 de metri pătraţi, o adevărată bijuterie arhitectonică, "El Capricho" poate fi cumpărat cu 15 milioane de euro.
În Franţa, castelul La Chassagne, situat la circa 15 kilometri vest de Dijon, cu ieşire proprie pe autostrada spre Paris, este scos la vânzare la preţul de 10,5 milioane de euro. Castelul, vechi domeniu de vânătoare, a fost transformat în hotel de lux, fiind renovat complet în 1991 şi echipat cu cea mai nouă tehnologie. Castelul dispune de un teren de 400.000 de metri pătraţi, are un pistă privată, o vie şi un teren de golf.
Pentru "modicul" preţ de 35 de milioane de euro, se poate achiziţiona un castel vechi de 500 de ani în Capri, Italia, de unde potenţialul cumpărător se bucură de o panoramă excepţională asupra farului de pe insulă. Totodată, posibilul client este informat că are la dispoziţie un heliport propriu care-i asigură mobilitatea cu avionul privat. Dar şi în Europa Occidentală există "chilipiruri", cum ar fi, de exemplu, castelul medieval Reith im Alpbachtal din Austria, scos la vânzare contra sumei de 4,5 milioane de euro.
Totuşi, nu numai persoanele fizice îşi vând proprietăţile, ci şi statul, cel mai elocvent exemplu în acest sens reprezentându-l Franţa, care îşi vinde monumentele istorice pentru că nu le mai poate întreţine. Potrivit statisticilor, statul francez cheltuieşte anual aproape 5 miliarde de euro pentru întreţinerea acestor clădiri. Totuşi, foarte puţine proprietăţi de acest tip ajung în mâinile particularilor. Marii cumpărători sunt burse private şi fonduri de pensii străine care caută investiţii pe termen lung sau câştiguri de capital pe termen scurt.
Foto: Marin Raica/Jurnalul Naţional