Miracole cu şnur, bijuterii tipărite

Am mai scris despre poetul şi folkistul Dan Vană din Calafat, încercând să subliniez talentul, forţa şi generozitatea unui om, ascuns frumos la umbra modestiei sale. Abia acum, după ce am citit această cărticică cred că am înţeles de ce este un om fericit. Închid manuscrisul şi mi-l imaginez pe Dan făcând castele de nisip, jucându-se serios cu zmei coloraţi şi împletind inele din fir de iarbă. Dacă spun că şi jucându-se cu găletuşa şi lopăţica în nisipul de pe malul Dunării, s-ar putea să se supere pe mine. Dar nu ar avea de ce, pentru că nu fac decât să îi spun că acesta este unul dintre cele mai mari daruri pe care i le-a dat Dumnezeu. Firescul şi autenticitatea jocului de copil sunt cel mai sigur scut împotriva grijilor, spaimelor şi a pierderii chefului de viaţă.
  
Revin la generozitatea lui Dan Vană, pentru că este limpede dorinţa lui urgentă de a face un dar mare şi frumos copiilor. Se pune la mintea lor, se transpune în universul plin de fantezie şi ginăşie al prichindeilor şi scrie o carte parcă dictată de aceştia. Citeşti versurile şi vezi spectacolul cu micii interpreţi, serioşi, responsabili şi gravi de parcă nici n-ar şti că se joacă. Asemenea versuri lipsesc din programele grădiniţelor şi şcolilor primare. Ai fi tentat să spui că toată lumea scriitoare i-a uitat pe copii, dar poate că pur şi simplu oferta jocului a fost înlocuită cu năzdrăvănii moderne, tehnice, în pas cu moda timpului. Nu ştiu exact, nu am şansa Cristinei Vană de a oblădui cu sufletul şi de a ocroti zborul de lumină al celor mici. Ştie mai bine Dan Vană cel care, iată, ne spune prin această bijuterie tipărită că nu are în grija sa doar copii mari ai lumii de cuvinte, cei cu chitări... Ci răspândeşte în toate zările mărţişoare ritmate, emoţie şi  duioşie.
  
În general autorii pentru copii au fost consideraţi de către lumea bună, stufoasă şi simandicoasă a critici de specialitate, scriitori minori sau autori de dicţionar. Sensibilitatea, fineţea şi gingăşia sunt proprii celor mici, maturizarea lor afectivă are nevoie de timp şi distilare a emoţiilor. Dar scrierile ce le sunt dedicate aparţin unui adult. Profunzimea îşi adânceşte formele în maturitate. Poetul Dimitrie Anghel, al cărui univers literar era grădina cu flori scria acum o sută de ani, despre lumea vietăţilor lui Gârleanu: ,,E multă milă, multă dragoste şi înduioşare pentru tot acest norod înaripat sau îmblănit, multe ciripiri şi scânteieri, cari ti fac parcă mai bun şi te predispun la visare. Păcatul cel mare e că animalele noastre nu citesc, căci astfel gloria i-ar fi asigurată şi Gârleanu ar deveni cel mai pismuit şi mai popular dintre scriitori.” Iată un adevăr valabil şi peste un secol, pentru că, în pofida performanţelor dresajului şi a eforturilor de umanizare, nici în zilele noastre, animalele nu citesc...
   
Prima lansare a cărţii ,,Mărţişoare pentru copii, părinţi şi educatoare” apărută la editura ,,Semne” a avut loc joi 7 martie începând cu ora 11:00, în sala Marin Sorescu, în prezenţa părinţilor şi rudelor copiilor de la Gradiniţa Nr.1, grupa mijlocie. Copiii au pregătit o expoziţie de portrete "Mama mea", o expoziţie de colaje şi una de mărţişoare pe care le-au oferit mamelor. Fiecare copil a recitat câte o poezie din carte şi a primit în dar volumul cu autograf. După amiază a avut loc spectacolul ,,Semne”, tot în sala "Marin Sorescu", prezentat de Liliana Hinoveanu, realizator Radio Oltenia Craiova. A participat şi Ilarie Hinoveanu, poet şi publicist, fost director al Editurii Scrisul Românesc, în perioada 1972-1990, care a transmis salutul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Dolj şi a evocat întâmplări calafetene cu mari scriitori : Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Ştefan Augustin Doinaş etc. Grupul vocal ,,Amadeus” a cântat un cântec pentru mama, copiii au recitat din carte. Au fost de asemenea, invitaţi speciali, Ioana şi Filip Gheorghiev din Vidin, Bulgaria  iar cantautorul Emeric Imre a susţinut un recital de excepţie. Avem voie să ni-l imaginăm pe Dan Vană, într-o grădină paradisiacă, la taifas cu gâzele, fluturii, păsările, arătând cu degetul spre unii dintre noi, fremătând: ,,uite-i, uite-i, citesc!” Dar până atunci se cuvine să îi mulţumim frumos pentru aceste miracole cu şnur care ne fac viaţa mai frumoasă.
Mărţişoare din culoare
De la cei din grupa mare

1.
Copiilor le place să picteze,
Lumea pe hârtie să o aşeze.
Cu tempera, cu acuarele,
Crează palate şi castele

Cu prinţese ce locuiesc în ele
Şi stau la geamurile fără perdele.
Pentru astăzi eu am pictat ceva:
Un mărţişor pentru mămica mea.
2.
Am pus galben de la soare
Şi albastru de la mare,
Am făcut verde grădina
Unde mama, gospodina,

A plantat în zori legume,
Iar la toamn-o să le-adune
Să le pună în borcane.
Eu mai bine vreau bomboane
3.
De când sunt la grădiniţă,
Vreau să mă fac pictoriţă,
Să desenez, să colorez,
Pe toate să le-armonizez.

Astăzi am desenat o casă,
Pe mama-n ea, că e frumoasă,
Deasupra n-am pus nici un nor,
Am aşezat un mărţişor.
4.
Ieri m-am uitat la mama, să văd mai bine
Lumina, pe chipul său, de unde vine.
Ce o face să fie aşa de frumoasă?
Toată ziua m-am plimbat după ea prin casă.

Mama călca pentru mine o batistă
Şi nu ştiu de ce, mi se părea chiar tristă.
Până când i-am dăruit mărţişoarele
Şi-atunci i-a răsărit, de sub sprâncene, soarele.
5.
Cu pensula şi toate culorile
Am desenat grădina şi florile.
Deasupra am pus albastru cerul
Şi soarele cald s-alunge gerul.

Acum urmează partea cea mai grea,
Să-mprăştii printre flori dragostea mea,
Ca mama să simtă de departe mirosul lor,
Doar tablou-i pentru ea. De mărţişor.
6.
Lumea toată e o culoare
De la Pământ până la Soare.
Colorate sunt ţările, continentele,
Colorate sunt şi sentimentele.
Răbdarea e verde, roşu-violet e furia,
Fericirea e roz, galbenă- duioşia.
Dar cel mai mult îmi place dorul,
Este alb şi roşu ca mărţişorul.
7.
Un pic de apă şi-un pic de galbenă culoare
Şi iată pe hârtia mea un soare.
ﾎncă un pic de apă şi din albastru un picuşor
Şi lângă soare a apărut un nor.

Te şi miri ce minunăţii pot să-apară
Dintr-o pensulă mică, atât de uşoară,
ﾎncât mi se pare, când desenez, că zbor.
Acum am să colorez un mărţişor.
8.
Ieri, la ora de pictură
Ne-a pus Domni-o prăjitură
Să pictăm.Noi am pictat-o
Un minut…şi am mâncat-o.

Azi avem pictură iar,
Ne-a adus Domni - un “coşar”
Să ne fie de-ajutor.
Vom picta un mărţişor.
9.
Astăzi mama a plecat în oraş o oră.
N-am întrebat unde se duce. E majoră.
Doar tatei îi spune, înainte de plecare,
Fiindcă tata trebuie să ştie, e mai mare.
Eu am privit-o numai cum se-ndepărta
Şi mă gândeam ce mult ţin eu la ea.
Atât de mult, încât i-am desenat un mărţişor
Pe tot peretele alb din dormitor.
10.
Când mama mi-a dăruit primul mărţişor,
Eu eram mică. Era un peştişor
De aur, prins între doi ciucuri
Şi două funtiţe ca două aripi de fluturi.

Acum eu nu mai sunt mică, sunt mare,
Învăţ să pictez la grupa pregătitoare.
Am făcut un tablou cum ştiu eu mai bine.
E mărţişorul pe care mama îl va primi de la mine. (...)