Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cercul elitelor româneşti se strînge pe zi ce trece. Departe de ţară, la Paris, duminică noaptea, la ora 00:30, Monica Lovinescu a încetat din viaţă. Avea 85 de ani. Potrivit informaţiilor noastre, aceasta va fi incinerată, ca şi soţul său, scriitorul Virgil Ierunca.
Cercul elitelor româneşti se strînge pe zi ce trece. Departe de ţară, la Paris, duminică noaptea, la ora 00:30, Monica Lovinescu a încetat din viaţă. Avea 85 de ani. Potrivit informaţiilor noastre, aceasta va fi incinerată, ca şi soţul său, scriitorul Virgil Ierunca.
Monica Lovinescu, fiica criticului Eugen Lovinescu, a fost una dintre acele voci ale Europei Libere care a încălzit sufletele românilor în nopţile reci şi întunecate din anii comunismului. Duminică noaptea, la ora 00:30, cunoscutul jurnalist şi critic literar s-a stins din viaţă la vîrsta 85 de ani, în capitala Franţei, la Spitalul Charles Richet din Val d’Oise, după o lungă suferinţă. Monica Lovinescu era internată de trei luni. Potrivit unor surse din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor (MCC), Monica Lovinescu va fi incinerată, aşa cum s-a întîmplat şi cu soţul său – scriitorul Virgil Ierunca.
“Monica Lovinescu are aura unei posterităţi ilustre, vocea ei inconfundabilă fiind una din sursele de încredere şi putere pe care românii au simţit-o ani în şir, în eterul undelor Europei Libere”, spune jurnalistul Emil Hurezeanu. “Întîmplarea face că sînt printre puţinii români care au cunoscut-o pe Monica Lovinescu, fiind coleg atît cu ea, cît şi cu soţul ei, Virgil Ierunca. Deşi locuia, muncea şi trăia cu Ierunca la Paris şi nu prea veneau în Germania, eram foarte legaţi, pentru că adesea ascultam emisiunile lor, transmisiile lor, interviurile, iar eu le şi moderam.
I-am vizitat în mai multe rînduri la Paris, unde m-am bucurat de generozitatea lor”, a mai spus, citat de Mediafax, Hurezeanu. De asemenea, jurnalistul consideră că “jurnalele Monicăi Lovinescu sînt unul dintre cele mai importante documente de experienţă umană dincolo de Cortina de Fier, dar strîns legate de realităţile româneşti. Mă pot gîndi cu imensă dragoste şi nostalgie la această miraculoasă făptură”.
IGNORANŢĂ. Într-un text intitulat “La moartea Monicăi Lovinescu”, scriitorul şi filosoful Gabriel Liiceanu spune: “Monica Lovinescu, de ale cărei vorbe la Europa Liberă s-au agăţat sute de mii de oameni înainte de 1990, a murit în stil românesc; înconjurată adică de ignoranţa, indiferenţa şi uitarea noastră. În ultimii ani, cît a stat literalmente ţintuită la pat, telefonul încetase aproape să sune, iar cărţile ei memorabile apărute în acest răstimp în ţară au făcut obiectul unui interes mediocru. De la un moment dat încolo, românii n-au mai avut nevoie, pur şi simplu, de Monica Lovinescu. La ce bun să ţii minte un om a cărui valoare de întrebuinţare dispăruse într-un interludiu al istoriei? Cu fiecare moarte ilustră, îmi spun că avem un adevărat har în a ne sabota sistematic istoria. Şi asta pentru că nu sîntem capabili să respectăm minima ei condiţie: civilizaţia aducerii-aminte”, afirmă Liiceanu, adăugînd: “Adevărul e că, neştiind să onorăm spiritul altuia, nu ne place să avem eroi şi, mai ales, nu ne place să avem eroi contemporani. Românii preferă să-i uite pe cei care le-au dăruit ceva esenţial din viaţa lor, deoarece, dispărîndu-le simţul comunitar, aşa cum nu mai cred în jertfă, cred că e mai bine să nu datorezi nimic nimănui”, subliniază Gabriel Liiceanu, directorul general al grupului Humanitas, care a editat operele Monicăi Lovinescu.
MARTOR AL ADEVĂRULUI. Preşedintele Institutului Cultural Român (ICR) – Horia-Roman Patapievici, consideră că, o dată cu dispariţia Monicăi Lovinescu, a murit “un martor al adevărului”. “Monica Lovinescu a fost un martor al adevărului, iar din momentul în care mama ei a fost asasinată în puşcărie şi ştiind cum anume posteritatea unui om, cum a fost tatăl ei, Eugen Lovinescu, poate fi maltratată şi mutilată de către un regim certat cu umanitatea şi cu adevărul, Monica Lovinescu a înţeles că a fi martor al adevărului implică să fii o voce a celor care au fost martirizaţi în numele lui. Înainte de 1989, Monica Lovinescu a fost vocea tuturor celor care nu puteau să aibă o voce, iar după 1989 a fost un soi de memento al faptului că societatea şi politica românească continuă să fie lipsite de criterii, iar deciziile importante sînt luate tot fără exigenţă etică. A murit un martor al adevărului”, a declarat Patapievici. Pe de altă parte, scriitoarea Gabriela Adameşteanu apreciază: “Nu îmi pot imagina apariţia cărţilor care vor rămîne în literatura română din perioada comunistă fără vocea protectoare, inconfundabilă, a Monicăi Lovinescu”.
Casa jurnalistei, în folosul culturii
În urmă cu o lună, Monica Lovinescu a donat statului român casa sa din Paris, situată pe Strada Francois Pinton. Executori testamentari fuseseră numiţi Gabriel Liiceanu şi Mihnea Berindei. Apoi, Guvernul a autorizat, pe 12 martie, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) să accepte donaţia cu sarcini propusă. Bunul a devenit proprietate publică a statului, în administrarea MAE, în serviciul comunităţii româneşti din Franţa, al relaţiilor culturale dintre cele două ţări şi pentru conservarea patrimoniului simbolic al emigraţiei româneşti din Franţa şi va fi utilizat exclusiv în scopuri non-profit. Sarcinile care revin statului român în urma donaţiei sînt constituirea şi conservarea unui fond de lucrări ale literaturii române şi străine, crearea unui centru cultural român intitulat “Memorial Ierunca-Lovinescu”, înfiinţarea unei burse anuale “Ierunca-Lovinescu” în favoarea studenţilor români din Franţa, acordată de MAE, şi asigurarea cazării pentru studenţii beneficiari ai acestei burse în spaţiul locativ ce face obiectul donaţiei. Monica Lovinescu s-a născut la 19 noiembrie 1923. Şi-a început studiile primare în particular, fiind apoi înscrisă la Liceul Notre Dame de Sion, unde susţine şi bacalaureatul. Se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, unde obţine licenţa în 1946. În 1947, pleacă la Paris cu o bursă a guvernului francez. În primele zile ale lui 1948, cere azil politic în Franţa. Din 1951 pînă în 1975 ţine emisiuni literare şi muzicale la Radioteleviziunea Franceză. Îşi începe colaborarea la Europa Liberă în 1962. Din 1967, emisiunile de mare ecou sunt “Teze şi antiteze la Paris” şi “Actualitatea culturală românească”. La 18 noiembrie 1977, Monica Lovinescu este agresată de terorişti palestinieni trimişi de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceauşescu şi transportată în stare de comă la spital.
