x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Naghi denunţă falsul interetnic

Naghi denunţă falsul interetnic

de Miron Manega    |    14 Aug 2008   •   00:00
Naghi denunţă falsul interetnic

CENZURAT ● "Doi bărbaţi pentru o moarte"
Marele regizor Gheorghe Naghi are două mari dureri. Una este pricinuită de pierderea bunei sale soţii, Eugenia Naghi, iar a doua, de perpetuarea unei nedreptăţi comise de cenzura comunistă asupra unuia dintre cele mai tulburătoare filme ale sale: "Doi bărbaţi pentru o moarte".



CENZURAT ● "Doi bărbaţi pentru o moarte"
Marele regizor Gheorghe Naghi are două mari dureri. Una este pricinuită de pierderea bunei sale soţii, Eugenia Naghi, iar a doua, de perpetuarea unei nedreptăţi comise de cenzura comunistă asupra unuia dintre cele mai tulburătoare filme ale sale: "Doi bărbaţi pentru o moarte".

Interzis imediat după premieră (în 1970), filmul nu a fost difuzat nici astăzi pe ecranele româneşti. Între timp, a rulat cu succes în Ungaria, Germania, Polonia, URSS şi chiar Cuba, obţinînd şi premii importante.

Atunci poate că se justifica teama autorităţilor de a face o dezvăluire tranşantă asupra falsei probleme interetnice, cu atît mai mult cu cît aceasta venea din partea unui regizor cu nume unguresc (Gheorghe Naghi) şi a unui scenarist etnic maghiar: scriitorul Suto Andras. Nu există însă nici o raţiune explicită ca filmul să fie astăzi menţinut în uitare, mai ales că problema discriminărilor de orice fel este mai actuală ca oricînd. Sau, dacă această raţiune există, ea este pur politică: nu convine nimănui să se descopere că în România problemele interetnice sînt doar exerciţii politice.

Această nedreptate – istorică, am putea spune – a fost parţial reparată, prin difuzarea la 10 august a filmului "Doi bărbaţi pentru o moarte" la B1 TV.

TRIUNGHIUL. Acţiunea se petrece în timpul ocupaţiei germane din cel de-al doilea război mondial, într-un sat din Transilvania locuit de români şi maghiari. Personajele de referinţă sînt ungurul Demeter (interpretat de Matei Alexandru), românul Pavel Costan (Ilarion Ciobanu) şi Marişca (Monica Ghiuţă), soţia lui Demeter şi fosta iubită a lui Costan. În timpul relaţiei lor din tinereţe se zămislise un copil pe care acum îl creştea Demeter.

În noaptea de dinaintea sosirii nemţilor în sat, ungurul (Demeter) arborează tricolorul românesc pe turla bisericii. Un soldat neamţ se duce să-l dea jos şi cineva îl împuşcă. Comandantul trupei de ocupaţie începe să facă cercetări pentru a-l găsi pe vinovat şi a-l executa exemplar, dar cînd află că acesta e Demeter este pus în încurcătură: era nestrategic să se ştie că un maghiar a arborat steagul românesc, căci nemţii aveau interes ca populaţiile cucerite să fie dezbinate, nu solidare. În cele din urmă îi spune că-l iartă, cu condiţia să denunţe un român în locul lui. Demeter refuză, dar între timp Costan se duce să recunoască fapta lui Demeter ca fiind a sa. Nemţii sînt total derutaţi de această întorsătură a lucrurilor, dar în cele din urmă îi împuşcă pe amîndoi.
Şogorii. Comportamentul "şogorilor" (bărbaţi care au de-a face cu aceeaşi femeie) are, pe de o parte, o explicaţie psihologică (dragostea pentru Marişca), iar, pe de altă parte, una morală, exprimată cinematografic în termeni europeni: Demeter şi Costan nu sînt duşmani (cum le-ar plăcea nemţilor să creadă), în schimb înţeleg că au un duşman comun (agresorul german) pe care îl înfruntă împreună. Există şi o dimensiune metafizică a mesajului, absolut tulburătoare, prin care Demeter şi Costan îşi împlinesc condiţia umană, depăşind-o tragic pe cea individuală şi etnică, în numele iubirii.

DUPĂ 29 DE ANI. Orice performanţă a cinematografiei româneşti este şi va fi posibilă, pentru că înainte de orice film actual au existat "Două lozuri", "D-ale Carnavalului", "Telegrame", "Mofturi 1900", "Titanic Vals" sau "Moara cu noroc". Şi înainte de orice mare sau cunoscut regizor actual au existat Jean Georgescu, Gheorghe Naghi, Aurel Miheleş, Victor Iliu, Dinu Cocea etc. În privinţa lui Gheorghe Naghi ar fi de făcut unele precizări. Este autor a 19 filme de ficţiune. Lui şi lui Aurel Miheleş li se datorează debutul în film al unor actori uriaşi ca Grigore Vasiliu Birlic şi Alexandru Giugaru, iar "Telegrame" a fost nominalizat la Palme d’Or în 1960. În privinţa filmului "Doi bărbaţi pentru o moarte", despre care tocmai am făcut vorbire, acesta este, dacă nu o capodoperă (nu vom şti, pînă nu este validat de public), în orice caz cel mai european film făcut vreodată în România. Este atît de actual, încît pare a fi fost gîndit şi realizat în zilele noastre. Reamintim însă că a fost produs în 1969.

Filme de colecţie

"Doi bărbaţi pentru o moarte" nu este singurul film al lui Naghi care a fost reluat pe micul ecran. Luna august, care este aniversară pentru regizor (împlineşte 76 de ani la 18 august), este, în privinţa programelor de filme, un fel de "festival Gheorghe Naghi". 12 dintre filmele sale (4 pentru copii, 8 pentru adulţi) au putut fi văzute la B1 TV începînd de joi, 7 august. De fapt, încă mai pot fi văzute, căci cele mai importante abia urmează:  "Elixirul Tinereţii" (cu Florin Piersic şi Anna Szeles), "Vremea zăpezilor" (la 18 august, de ziua lui), "Două lozuri" (cu Grigore Vasiliu Birlic), "D-ale Carnavalului" şi "Telegrame"... O minoră, dar binevenită recompensă omagială pentru un mare regizor român.

×
Subiecte în articol: arte naghi demeter