Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Iubim", trilogia cu personaje capabile de pasiuni puternice, răscolitoare, devoratoare...
În perioada interbelică, romanele semnate Octav Dessila s-au bucurat de o certă popularitate. Succesul de librărie a determinat reeditarea constantă a cărţilor sale, între 1930 şi 1946. Născut la Bucureşti, în 1895, romancierul şi dramaturgul Octav Dessila a deţinut după primul război funcţii importante. A fost ataşat militar la Legaţia Română din Viena şi şef de cabinet la Preşedinţia Consiliului de Miniştri.
A debutat cu volumul "Dragomir Valahul" în 1927. Apoi a închis între copertele romanului "Zvetlana" (1930) povestea unei rusoaice aristocrate, hărţuite de bolşevici. În "Bucureşti, oraşul prăbuşirilor", apărut în 1931, înfăţişează chinul sufletesc al unei fete din provincie, înşurubată în vârtejul ispitelor şi libertinajului din marele oraş către care tânjise sincer.
Pe autor îl putem bănui îndrăgostit de Bucureşti, pentru că îl prezintă prin stările protagonistei ca pe o fiinţă vie, care obsedează: "Bucureşti... imagine sfântă a visurilor mele! Te-am dorit, te am în faţă, trăiesc în tine şi tu... tu... mă cutremuri şi mă aprinzi, mă zvârcoleşti şi-mi încinzi carnea, mă tulburi şi mă orbeşti... Bucureşti, ce vrei să faci din mine? Tu eşti bătrân, hârşit în rele; eu, un fulg rătăcit, o frunză în bătaia vânturilor, o pribeagă în răscrucea drumurilor, un alb de scrisoare pe care tu aşterni întâiul te iubesc. Să cred în luminile tale?... Să cred în vuietul tău de stradă, în furnicarul tău omenesc, în vâltoarea ta?". S-a spus şi s-a scris că este o carte a desfrâului, expus într-o poveste banală, cu detalii vulgare. Ca mereu, depinde cum cade lumina înţelegerii asupra textului. Este şi o carte care vorbeşte dureros despre cum poate fi cineva distrus de către însuşi subiectul iubirii sale. Ana Scutaru, tânăra venită pentru studii la Bucureşti, ştia un singur lucru, că nu vrea să se mai întoarcă vreodată în captivitatea provinciei. Restul a fost viaţă care a curs repede, haotic, fără timp de întrebări şi răspunsuri.
Zvârcolirile Anei au făcut parte din lupta sa corp la corp cu puterea de seducţie a oraşului care, numit în secolul al XIII-lea, Hyllariopollis, oraşul bucuriei, a devenit pentru cine ştie câte destine locul prăbuşirilor.
Admirat şi contestat deopotrivă, Octav Dessila a fost un prozator care, probabil, nici nu şi-a propus mai mult decât să arhiveze poveşti de viaţă şi să transpună în cuvinte trăiri puternice, paroxistice. În "Dicţionarul general al literaturii române", Octav Dessila este caracterizat ca un autor care "confundă arta cu hazardul vieţii, creaţia literară cu relatarea liberă, dintr-o înţelegere destul de simplă a literaturii". Dar a avut cititori numeroşi, iar trilogia "Iubim" a fost reeditată cu succes de librărie, la Editura Eminescu, în anul 1970. Virgil Ierunca i-a dedicat un studiu serios, intitulat "Literatura lui Octav Dessila". La Teatrul Naţional din Iaşi i s-a jucat piesa "Un om care dă palme vieţii", dramatizare a romanului "Neastâmpăr", publicată cu titul "Nu poţi înfrânge viaţa".
Octav Dessila este un autor al personajelor capabile de iubiri puternice, răscolitoare, chinuite de propriul fel de a simţi. În romanul "Turbă" (1936), protagoniştii, torturaţi de dorinţe sexuale, au impresia că iubesc. Iubirea lor nu e mai mare decât marginile patului în care îşi descătuşează pornirile. În "Două chemări" (1938), personajele se cunosc doar prin intermediul scrisului, nu există înlănţuiri sau încleştări trupeşti, dar tensiunea emoţională devine o mare forţă, capabilă să salveze viaţa unuia dintre eroi.
În romanul "Iubim", acţiunea este plasată în ambianţa patriarhală, cu miros de tei, a oraşului Iaşi. Octav Dessila este fără îndoială şi un autor citadin, oraşele din cărţile sale sunt personaje în sine. Spune splendid: "În Iaşi nu îmbătrâneşte nimeni. Bătrâneţea este numai o cochetărie în Iaşi. Numai un fel de a-ţi schimba costumul anilor, pe placul registrelor de naşteri. Încolo, numai o mască a cochetăriei ieşene. Căci deşi fiecăruia îi vine rândul să o poarte, dincolo de ea, au tot inventarul tinereţii: zâmbet, vorbă aromită, cântec, curtenie, vis şi dragoste, dorinţă de viaţă... În Iaşi, numai amintirile sunt bătrâne".
Seria volumelor intitulate "Iubim" are titluri de sine stătătoare "Început de viaţă", "Sfârşit de viaţă", "Uităm prea repede". Romanul prezintă povestea de dragoste dintre Neculai Brateş, un cunoscut scriitor ieşean, şi mult mai tânăra Dana, adolescentă foarte frumoasă, cu origini aristocrate.
Neculai Brateş este înfăţişat ca un personaj de înaltă ţinută spirituală şi morală, Dana este îndrăgostită de el sincer şi puternic. Povestea este tranşată într-un maniheism frecvent în epocă, pe de o parte sunt puse în discuţie valorile iubirii sprituale, pe de altă parte sunt analizate pornirile atavice ale trupului.
"Punem sub obrocul cuvântului iubire toată fapta şi toată bolnăviciunea fiinţei noastre. Furăm din cauza iubirii; omorâm din cauza iubirii; ne trădăm ţara din cauza iubirii; ne trădăm sângele din cauza iubirii; ne înălţăm şi ne zburăm creierii din cauza iubirii! Prea ne-am obişnuit să etichetăm cu cuvântul acesta, toate îndemnurile diavoleşti din noi", spune Frere Culai, alias Neculai Brateş.
Dana şi Neculai Brateş se căsătoresc, în timp ce tânăra soţie gândeşte că familia ei i-a făcut cadou jucăria preferată, pe Frere Culai. Curtezani de ocazie, replici şi întâmplări, prin toate trece destinul bătut în cuie al Danei, care sfârşeşte tragic într-un accident de maşină. Se întorcea de la o serată, îi luase foc rochia de la o ţigară. Pe patul de moarte îşi doreşte flori, multe flori, o rochie de flori, că, dacă mai scapă bricheta, să nu se mai poată să... Neculai Brateş îndură, suportă şi trece mai departe, într-o altă etapă, într-o altă căsătorie.
I s-a reproşat scriiturii lui Octav Dessila o excesivă explicitare, un naturalism care, netransfigurat artistic, devine banal. Este posibil, dar în cărţile sale clocoteşte şi învinge viaţa autentică.
Viaţa fiecăruia dintre noi. Viaţa aceasta în care iubim. Torturaţi de griji şi nelinişti, iubim. Cu simţurile zdrobite şi sufletul vraişte, iubim. Înălţaţi la stele şi prăbuşiţi în noroi, iubim. Egoişti, cu inima scrijelită de patimi şi gelozie, iubim. Viaţa arată adesea mult mai prost decât literatura. Iubim.
