x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Nu făcea nici un efort să placă"

0
Autor: Monica Andronescu 19 Mai 2009 - 00:00

A descoperit, a dezvăluit, a răsădit iar fiecare rând şi fiecare cuvânt scris de Liviu Rebreanu. Timp de 40 de ani, profesorul Niculae Gheran s-a dăruit editării operei celui considerat la noi inventatorul romanului modern. A fost recompensat cu Premiul Academiei Române, al Uniunii Scriitorilor, premiul Perpessicius şi numeroase diplome de excelenţă.

A cunoscut însă de multe ori şi gustul dezamăgirii. Dar fidelitatea de-o viaţă pentru opera unui scriitor este, din păcate, în lumea noastră, arareori răsplătită aşa cum ar merita... Povestea a început demult, în alt veac, în sala de la Ateneul Român.


Jurnalul Naţional: Când şi cum s-a întâmplat prima dumneavoastră întâlnire cu Liviu Rebreanu?
Niculae Gheran: Fără să vreţi, mă trimiteţi la anii copilăriei, când în clasa a IV-a de liceu - corespunzătoare azi cu a VIII-a gimnazială - profesorul de română, Dumitru Mazilu, de la "Cantemir Vodă", ne-a dus la Ateneul Român să-l ascultăm pe autorul lui "Ion" în cadrul unui ciclu de conferinţe despre procesul de creaţie.

Tot acolo i-am cunoscut pe Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Ionel şi Păstorel Teodoreanu, încă de pe atunci consacraţi, dar şi pe scriitori de mare vogă în epocă, precum Octav Desila, mai târziu în penumbră. Rebreanu îşi alesese ca temă geneza romanului "Răscoala". Vorbea monoton, mai mult despre silnicia scrisului, decât despre mirajul lui. N-avea muzicalitatea glasului, ca Ionel Teodoreanu, ori vicleşugul vorbelor şugubeţe, ca Tudor Arghezi.

Şi, totuşi, îţi impunea respect prin statura lui falnică, prin întreaga ţinută, de rară sobrietate. Nu făcea nici un efort să placă, precum alţi confraţi, mai apropiaţi de public. Mi-amintesc de ziua când acelaşi profesor ne-a dus la un recital de poezie, la cinematograful "Marna" de pe Calea Griviţei. Când luminile s-au stins în sală, în semiîntunericul de pe scenă a păşit un om cu o pălărie trasă pe ochi, pe care l-am urmărit încremeniţi, până a început să scandeze: "în oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână/ Un bătrân şi c-o bătrână/ Două jucării stricate/ Merg ţinându-se de mână".

Atunci am sărit toţi nebunii în picioare, recunoscându-l pe Ion Minulescu. La prima vedere, reacţia diferită a spectatorilor aş pune-o pe seama vârstei noastre necoapte, dar nu-i doar asta. Dovadă că la concursul de literatură - organizat, în anul 1925, de revista "Ideea Europeană", cu participarea a 61 de scriitori - după trei scrutine, cititorii au votat pe primul loc romanul "Roşu, galben şi albastru" al aceluiaşi Minulescu şi pe locul doi "Pădurea spânzuraţilor".

Şi asta datorită modului zglobiu în care, la ultimul scrutin, poetul şi-a prezentat profesiunea de credinţă, spre deosebire de crezul lui Rebreanu, mai concis şi grav. Semn că, cel puţin în materie de literatură, majoritatea alegătorilor pot greşi.


Şi cum s-a transformat acest prim impact într-o poveste de iubire de-o viaţă?
Mai corect zis: într-o iubire constantă, lipsită de patetism. Poate pentru că din marea lecţie a romancierului, oferită prin obiectivarea creaţiei sale, am reţinut esenţialul: detaşarea autorului faţă de subiectul cercetării. Spre dezamăgirea unora, mărturisesc că pasiunea pentru integrala Rebreanu avea s-apară mult mai târziu.

După sufletul meu, aş fi preferat să mă ocup de propriile scrieri, numai că în epocă soarta prozei satirice, care mă atrăgea, nu era deloc fericită. Aşa se explică de ce la început m-am preocupat de Brăescu, editându-i opera plină de umor în două volume, cărora le-am adăugat şi o monografie. Ideea de a mă apleca asupra creaţiei rebreniene i-a aparţinut profesorului Alexandru Piru, de care mă ataşasem încă din anii studenţiei.




Am rezistat cu încăpăţânare repetatelor sale oferte, convins că era vorba de-o căciulă mult prea mare pentru capul meu. Singura concesie a fost alcătuirea a trei volume în "Biblioteca pentru toţi" unde, în anul 1965, am publicat întreaga nuvelistică rebreniană, pe baza coroborării tuturor textelor existente şi, lucru rar pe vremea aceea, fără nici o amendare de ordin cenzorial.

Ba mai mult, profitând de o apreciere a lui Călinescu, potrivit căreia "Ciuleandra" n-ar fi decât o nuvelă mai lungă, am inclus-o în sumar, pentru prima oară după schimbarea macazului din 1944. Aici m-am oprit, fără să bănui că exact peste 40 de ani, în anul 2005, voi încheia o ediţie critică în 23 de volume.


Ucenic şi calfă în atelierul lui Rebreanu
De ce, pentru că primele examene textologice le trecuserăţi cu bine, tehnica ediţiilor fiindu-vă cunoscută?
Uşor de zis, numai că cine era Rebreanu şi cine eram eu? Ca să nu mai vorbesc de situaţia ingrată în care i se afla opera pe tejgheaua criticii proletcultiste.

După mulţi ani de interdicţie editorială, cu mare greutate a fost reconsiderat tripticul "Ion", "Pădurea Spânzuraţilor" şi "Răscoala", cu textele ciumpăvite la cenzură. În rest, romane precum "Adam şi Eva", "Ciuleandra", "Crăişorul", "Jar", "Gorila" sau "Amândoi", piese de teatru precum "Cadrilul", "Plicul", ori "Apostolii" erau considerate în bloc un tribut adus ideologiei burgheze.

Şi, totuşi, le-aţi tipărit, însoţite de un aparat critic cu mii de pagini de note, comentarii şi variante, considerate unanim ca exemplu de acribie filologică.

 

Nu mă întrebaţi cu ce privaţiuni şi greutăţi. Primele trei tomuri le-am publicat, în 1968, împreună cu Nicolae Liu. îmi propusesem ca întregul corpus să-l realizez în şapte ani, răstimp transformat, pe nesimţite, în 40. M-am consolat cu gândul că, în loc să fac concesii de ordin conjunctural la propria-mi masă de scris, este de preferat să rămân ucenic şi calfă în atelierul domnului Rebreanu, socotit mai viu decât mulţi confraţi de ieri şi de azi.

în rest, munca la o ediţie nu este deloc spectaculoasă pentru ce-l ce-o desfăşoară şi aproape anonimă pentru cei din jur. Deliberat, te îngropi de viu la temelia monumentului înălţat.

 

La piaţă nu te duci cu decoraţiile pe piept
Premiul Academiei Române, al Uniunii Scriitorilor, premiul Perpessicius, alături de multe diplome de excelenţă, nu-s totuşi de ignorat...
E adevărat, numai că la piaţă nu te duci cu decoraţiile pe piept, nici cu diplomele în sacoşă. Ca să vă amuzaţi, vă spun că în ziua când am luat premiul Academiei, mi-am achitat factura la telefon; era prea mic pentru a plăti întreţinerea la bloc. Lasă că uneori se petrec lucruri şi mai absurde: când, în 1981, terminasem cu editarea "operei magna",
în 11 volume, Uniunea Scriitorilor a creat un premiu special pentru seria "Rebreanu" (acordat ulterior şi altor confraţi); când, peste 22 de ani, am terminat definitiv ediţia, adăugându-i alte 12 tomuri, premiul a fost desfiinţat.

 

 

Credeţi-mă c-am râs, considerând că nimic nu putea să-mi coloreze mai bine viaţa decât să particip la un maraton NU de 40 de kilometri, ci de 40 de ani, iar la capătul cursei să nu m-aştepte nimeni. Exact ca în filmul cu Stan şi Bran, în care demult se terminase războiul, iar ei continuau să păzească o tranşee părăsită de camarazii lor. Nu mă întrebaţi cine e Stan şi cine e Bran.

Să adaug că în ţara meşterului Manole, cu lucruri începute, reluate şi neterminate, ediţia "Rebreanu" era prima ediţie critică din cultura veacului al XX-lea, în sfârşit dusă la capăt.

 

N-au intrat zilele în sac...
Nici eu în groapă, fiind îndrituit să scriu mai departe "Arta de a fi păgubaş" din care, deocamdată, a apărut doar primul volum. Important e că nu renunţ să fiu optimist, de unde şi epitaful pe care mi-l doresc la sfârşitul altui maraton: "Fereşte-mă, Doamne, de mai rău!" Rebreanu a păţit-o şi mai rău!

 

Adică?
La Valea Mare, unde a fost înhumat prima oară -, dar nu şi ultima, căci întregul ceremonial s-a reluat de două ori, la cimitirul Bellu din Bucureşti, pe măsura dobândirii unui loc mai convenabil - în Valea Mare, spuneam, la înmormântare n-a asistat nici un reprezentant al Academiei Române, nici de la Societatea Scriitorilor Români - unde fusese preşedinte pe parcursul mai multor mandate -, nici de la Teatrul Naţional, în fruntea căruia s-a aflat de două ori, nici de la Radiodifuziunea Română, unde a lucrat ca vicepreşedinte, nici de la ziarul "Viaţa", unde a fost director, pe scurt: nici Stan, nici Bran: pe ultimul drum l-au condus doar familia, prietenul Ludovic Dauş şi ţăranii din comună. Sublim omagiu, pentru un autor care scrisese ca nimeni altul despre ei.


De-atunci a trecut mult şi, de-ar fi să-l parafrazăm, data morţii unui scriitor este adevărata lui dată de naştere. Consideraţi că astăzi Rebreanu ocupă locul ce i se cuvine?
Ce reprezintă el pentru istoria literaturii române?

În proză, romancierul Rebreanu este la înălţimea locului ocupat de Eminescu în poezie şial lui Caragiale în teatru. A fost să fie ca regiunile noastre tradiţionale - Moldova, Transilvania şi Ţara Românească - să-şi dea mâna la edificarea literaturii naţionale. încă nu se uscase litera primei versiuni din "Ion", când Lovinescu afirma ritos că pe altarul lui Rebreanu jertfim întreaga proză românească, de la Filimon la Sadoveanu.

Fără îndoială, de-atunci până azi, literatura n-a stat pe loc, după cum nu va rămâne neclintită nici după Breban sau Cărtărescu. Va fi însă imposibil ca vreodată să se ignore ctitorirea romanului românesc modern de către Rebreanu. De-ar fi să-i luăm în considerare diversificarea speciei româneşti, el nu înseamnă doar o treaptă în evoluţia prozei naţionale, ci o culme.


Urmează
Citiţi mâine partea a doua a interviului cu Niculae Gheran. O întrebare adresată peste timp lui Liviu Rebreanu.

Citeşte mai multe despre:   rebreanu,   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

OSCAR 2019 - Academia revine asupra deciziei şi renunţă la anunţarea unor premii în pauzele publicitare

OSCAR 2019 - Academia revine asupra deciziei şi renunţă la anunţarea unor premii în pauzele publicitare
Academia de Arte şi Ştiinţe Cinematografice a revenit asupra deciziei sale iniţiale, renunţând la ideea ca unele premii Oscar să fie acordate în timpul pauzelor publicitare, după criticile uriaşe ale comunită

Eurovision România – AMR 2 zile până la marea finală

Eurovision România – AMR 2 zile până la marea finală
Galerie Foto Au mai rămas doar două zile până la finala națională Eurovision România, iar organizatorii pun la punct ultimele detalii ale show-ului.   Va fi o seară de gală – la Sala Polivalentă vor fi...

„DRAGOBETELE SĂRUTĂ FETELE” – concert folcloric la Sala Radio!

„DRAGOBETELE SĂRUTĂ FETELE” – concert folcloric la Sala Radio!
Duminică, 17 februarie (17.00), îndrăgostiții de toate vârstele sunt invitați la Sala Radio la tradiționalul concert de Dragobete, oferit în fiecare an în luna februarie de Orchestra de Muzică Populară...

Maraton de lectură „Portugalia citește românește“ – sub semnul personalității lui Constantin Brâncuși

Maraton de lectură „Portugalia citește românește“ – sub semnul personalității lui Constantin Brâncuși
Pentru al treilea an consecutiv, Ambasada României în Republica Portugheză și Institutul Cultural Român de la Lisabona organizează maratonul de lectură „Portugalia citește românește“, pus de această dată...

ICR Madrid își primește oaspeții într-o nouă casă

ICR Madrid își primește oaspeții într-o nouă casă
Galerie Foto Ceremonia de inaugurare a noului sediu al Institutului Cultural Român de la Madrid a avut loc în data de 14 februarie 2019, în prezența doamnei Liliana Țuroiu, președintele Institutului Cultural Român, a Excelenţ...

Netta, câștigătoarea Eurovision 2018, susține un recital la Finala Selecției Naționale

Netta, câștigătoarea Eurovision 2018, susține un recital la Finala Selecției Naționale
Galerie Foto Un adevărat fenomen muzical, Netta Barzilai, laureata Eurovision 2018, vine pentru prima dată în România, într-un recital live la finala Selecției Naționale. Într-o seară în care spectacolul și emoția vor...

Berlinala abordează istoria politică a Planetei

Berlinala abordează istoria politică a Planetei
Galerie Foto Cu câteva zile înainte de final (17 februarie), Berlinala relevă câteva teme predominante. Am reţinut de data aceasta pelicule legate de istoria politică a planetei şi de unul dintre cele mai dramatice subiecte...

Calendar religios. 15 februarie. Sfântul Apostol Onisim

Calendar religios. 15 februarie. Sfântul Apostol Onisim
Pe data de 15 februarie, în Biserica Ortodoxă, se face pomenirea Sf. Apostol Onisim. Acesta a fost unul dintre cei 70 de Apostoli ai Mântuitorului, fiind de altfel ucenicul Sfântului Apostol Pavel. A fost in...

Netta, câștigătoarea Eurovision 2018, susține un recital în Finala Selecției Naționale

Netta, câștigătoarea Eurovision 2018, susține un recital în Finala Selecției Naționale
Un adevărat fenomen muzical, Netta Barzilai, laureata Eurovision 2018, vine pentru prima dată în România, într-un recital live la finala Selecției Naționale. Într-o seară în care spectacolul și emoția vor...

Poveştile teatrului, o “tolbă nesecată de giduşii”

Poveştile teatrului, o “tolbă nesecată de giduşii”
Premiera spectacolului “Noii infractori” la TNB Teatrul Național București vă invită joi, 7 martie 2019, la Sala Mare, la premiera oficială a spectacolului “Noii infractori”. Autoarea israeliană...

Concertul de jazz Luiza Zan Trio de la ARCUB este sold out. La Artist In Residence urmează Petrică Andrei Trio

Concertul de jazz Luiza Zan Trio de la ARCUB este sold out. La Artist In Residence urmează Petrică Andrei Trio
Biletele puse în vânzare pentru concertul de jazz „Tenderly”, susținut de Luiza Zan Trio pe 14 februarie, la ora 20:00 la ARCUB s-au epuizat. „Joy of Life” - următorul concert din programul stagiunii de jazz ...

Carmen Tănase și Cosmina Dobrotă, mărturisiri din culisele serialului “Fructul oprit”: “Potrivirea între partenerii de joc este ca improvizația în jazz”

Carmen Tănase și Cosmina Dobrotă, mărturisiri din culisele serialului “Fructul oprit”: “Potrivirea între partenerii de joc este ca improvizația în jazz”
Galerie Foto Carmen Tănase și Cosmina Dobrotă, Roxana și Katia din “Fructul oprit” – serialul difuzat miercurea, de la ora 20.00, la Antena 1, se înțeleg din priviri pe platourile de filmare, iar replicile lor pline de...

Căutarea Tonului – un concert aniversar Grigore Leșe 65

Căutarea Tonului – un concert aniversar Grigore Leșe 65
Primăria Capitalei, prin ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București, îl sărbătorește pe Grigore Leșe, unul dintre cei mai apreciați artiști români, la împlinirea vârstei de 65 de ani, prin...

Ryan Adams, acuzat de abuz emoţional şi verbal de mai multe femei

Ryan Adams, acuzat de abuz emoţional şi verbal de mai multe femei
Mai multe femei l-au acuzat pe Ryan Adams de abuz emoţional şi verbal. În plus, acestea au spus că starul rock oferea oportunităţi profesionale ca un pretext pentru sex, notează BBC. New York Times scrie că...

La 75 de ani, Keith Richards a redus paharele de alcool şi vrea să se lase de fumat

La 75 de ani, Keith Richards a redus paharele de alcool şi vrea să se lase de fumat
Rockerul veteran Keith Richards, care a împlinit recent 75 de ani, a mărturisit că a redus consumul de alcool şi încearcă să se lase de fumat deşi renunţarea la tutun i se pare mai grea decât eliminarea...
Serviciul de email marketing furnizat de