x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Numai nădejdea îţi dă putere”

0
Autor: Monica Andronescu 19 Mai 2010 - 00:00
„Numai nădejdea îţi dă putere”

Vasile Voiculescu este un scriitor atipic în literatura română, cu un destin care ar putea fi oricând subiectul unui roman şi căruia episodul puşcăriei comuniste i-a conferit aură de martir. Despre opera lui, despre ro­manul „Zahei Orbul" şi despre locul pe care-l ocupă astăzi în literatura română, am stat de vorbă cu criticul Roxana Sorescu, cea care semnează prefaţa ediţiei ce apare astăzi în colecţia Biblioteca pentru toţi.

•Jurnalul Naţional: Care e prima imagine care vi se deschide dinainte atunci când auziţi numele lui Vasile Voiculescu?

Roxana Sorescu: Un bătrân pe un pat de spital. A fost operat în ulti­mul moment, se află între viaţă şi moarte, medicii îi dau puţine şanse de supravieţuire. El alege viaţa, se con-centrează în inimă şi scrie un sonet de dragoste, în care oferă celui iubit nemurirea prin artă. Cel iubit va primi foarte târziu sonetul şi nu se ştie dacă îi va înţelege mesajul.


• Cum aţi descrie universul lui Voiculescu?

Întreaga operă literară a lui Voiculescu (în versuri, în proză, dramatică), ca şi întreaga lui viaţă, ilustrează o singură temă: strădania omului de a-şi îmbunătăţi condiţia, de a se construi pe sine astfel încât să se poată integra în fluxul energiei universale.


•Ce loc ocupă, din punctul dumneavoastră de vedere, Vasile Voiculescu în literatura română astăzi? E cel pe care-l merită?

Voiculescu fiind un scriitor arhetipal este mai puţin legat de tempora­li­tate decât alţii. Dar felul în care este re­­ceptat astăzi mi se pare destul de grăi­tor pentru tipologia, ca şi pentru si­tuarea criticii literare în contempo­ra­neitate. Voi începe cu aceia care, fă­cân­du-i mici concesii, nu-i acceptă ope­­ra. Cel dintâi care i-a negat po­ves­­tirile („Zahei Orbul" nu apăruse încă), imediat după apariţia lor, la mij­locul anilor ‘60, când aproape toţi cri­ticii cu autoritate reacţionau cu ui­mire şi entuziasm, este Alexandru Geor­ge. Studiul său, argumentat, se în­temeiază pe ideea mesajului învechit, mesajul unei lumi lipsite de evo­luţie.

A doua categorie de critici, destul de numeroşi şi cu oarecare autoritate, sunt cei care îl contestă fără argumente, pe baza unei judecăţi perso­nale de gust, variabile în timp, ridicate la rangul de decizie dată în numele istoriei literare. Tipologia acestor cri­tici mi se pare destul de interesantă. Din prima categorie fac parte cei structural neînzestraţi pentru a-l înţelege şi gusta pe Voiculescu. Este vorba de o anume structură psihică, din care lipseşte nativ deschiderea spre lumea nevăzutelor. Inteligenţa, cultura, talentul chiar, pot fi eclatan­te, dar nu pot suplini lipsa ochiului interior, cu care sunt înzestraţi adesea oameni foarte simpli în aparenţă. Nu este un reproş, este o constatare, dar o constatare de care ar trebui să se ţină seama, pentru că Voiculescu nu se adresează acestui tip uman.

La polul opus se situează lă­u­dă­to­rii fără bază. Cei care îi atribuie lui Voiculescu merite pe care nu le-a avut şi de care nu are nevoie ca să supravieţuiască. Cea mai frecventă este transformarea lui în figura emblematică a unei mişcări teologice la care a participat, dar la care a participat ca un marginal, gruparea Ru­gul Aprins. Voiculescu este singurul scriitor interbelic important care a refuzat orice colaborare cu regimul comunist, care a trăit şi a murit ca un martir al regimului. Şi-a păstrat cu preţul vieţii independenţa. Spirituală şi politică. Care îi este anulată post-mortem prin anexare.

Din frec­ven­tarea Rugului Aprins, în prima pe­rioadă de funcţionare a acestuia, între 1943 - sfârşitul lui 1947, Voi­cu­lescu a învăţat să practice Rugăciunea minţii şi a inimii, pe care a exersat-o singur, necălăuzit de nici unul din marii teologi care făceau parte din nucleul ezoteric al Rugului Aprins şi pe care a transformat-o într-un motiv esenţial în opera sa literară.

După 1995, când Biserica Ortodoxă Română a descoperit că în timpul comunismului nu fusese numai o instituţie exclusiv umană, la dis­po­zi­ţia autorităţilor politice, ci şi o instituţie care păstrase un legat spiritual, istoria Rugului Aprins şi a procesului intentat membrilor Rugului Aprins, procesul clericilor, a căpătat accente speciale. Dintre condamnaţii la proces, figura cea mai cunoscută pu­blicului larg era a lui Voiculescu. Prin falsificarea perspectivei, el, laicul, a fost transformat în figura centrală a unei mişcări esenţial teologice, iar istoria acestei mişcări spirituale a fost tratată unitar, ca fiind aceeaşi în toate etapele devenirii sale, între 1943 şi 1958.

Aceasta în condiţiile în care, pînă astăzi, dosarul de urmărire ope­rativă individuală a scriitorului, fie sub numele său real, Voiculescu Vasile, fie sub numele său de cod, Wurzel Zoltan, nu este accesibil. 



Lucrarea cea mai falsă (şi cea mai susţinută de propagandişti cu pretenţii humaniste) este cartea lui Marius Oprea, „Adevărata călătorie a lui Zahei. V. Voiculescu şi taina Rugului Aprins". Cu un cuvânt înainte de Andrei Pleşu, Editura Humanitas, 2008. Lucrarea îl transformă pe Voiculescu în emblema Rugului Aprins, alături de Sandu Tudor, cel care a focalizat într-adevăr căutările şi râvna participanţilor la mişcare. Tot aici, autorul este identificat cu personajul: Voiculescu ar fi Zahei, pentru că a stat, ca şi Zahei, la închisoare.

Am încercat să explic în prefaţa recentei ediţii de ce Zahei este o figură emblematică pentru condiţia umană în general, pentru cei ce caută lumina, o întrezăresc şi o pierd, autorul proiectându-se în el ca şi în oricare din celelalte personaje ale sale, în popa Fulga de exemplu.


• Vorbiţi-ne despre lumină şi umbră, despre păcat şi credinţă... în romanul „Zahei Orbul".

Cuvântul „păcat" presupune un cod preexistent de norme morale şi (auto)obligaţia de a te încadra în aceste norme. Cuvântul este nepotrivit pentru Zahei. El trăieşte la început in­stinc­tual, apoi, prin frustrare şi su­fe­rinţă, îşi instituie, din interior, un comportament capabil să-i în­tre­geas­­că fiinţa. La început numai fiinţa fi­­zi­că, cu timpul şi fiinţa morală, apoi şi fiinţa spirituală. Pentru a avea pute­rea de a-şi respecta normele interi­oa­re, Zahei are nevoie de speranţă. Atunci când pierde speranţa, forţa de coeziune interioară se risipeşte. Dar nici o clipă Zahei nu se ra­por­tea­ză (şi nu ar trebui raportat) la norme = constrângeri impuse din exterior. Na­raţiunea este o parabolă a luptei omului cu sine, nu cu un sistem de reguli.


•Cât şi cum se amestecă sau se regăseşte biografia lui Vasile Voiculescu în povestea lui Zahei?

Zahei (al cărui nume înseamnă „cel care are nevoie de...") fiind conceput exemplar pentru condiţia uma­nă în general, se pot regăsi în el căutările moral-spirituale ale autorului. Dar Voiculescu nu poate fi redus la nici unul din personajele sale, el aflân­du-se în toate. Zahei re­prezintă, de altfel, o treaptă spre personajul de­săvârşit, cel care încheie o viaţă ca o rugăciune, pescarul Amin („aşa să fie").


•Ce poate descoperi un cititor contemporan în „Zahei Orbul"?

Toate lucrările lui Voiculescu, în special cele în proză, transmit un me­saj. Mesajul lui Zahei: numai nă­dej­dea îţi dă putere. Fără speranţă, pierdem puterea de a ne construi pe noi înşine. Iar speranţa o poţi găsi numai în tine, spre deosebire de iubire pentru care este nevoie de doi. Cea mai mare greşeală pe care o poate săvârşi fiinţa pornită pe drumul spre lumină este să-şi construiască o speranţă de­pendentă de altcineva în afară de sine însuşi. Iubirea dintre bărbat şi femeie nu are răgaz să se împlinească. Înce­pând cu o explozie de senzualitate, cei doi se vor despărţi înainte ca interiorizarea să se producă.

Esenţial însă este altceva: Zahei îşi asumă relaţia ca pe o iubire deplină şi alege să ispă­şeas­că pentru o vină pe care nu o are, pentru a apăra memoria femeii care îi dăruise mai mult decât oricine până atunci: viaţa ei. Această relaţie pornită numai din dorinţă devine iubire prin sacrificiul acceptat al amanţilor.


•Cât de actuală este proza lui Voiculescu astăzi şi ce pierde cineva care n-a citit în viaţă un rând de Vasile Voiculescu?

Cineva care nu a citit un rând din Voiculescu îşi va descoperi mai greu rădăcinile îngropate în sine şi poate nu va simţi niciodată că există în fiecare o cale spre eliberare.

Citeşte mai multe despre:   vasile voiculescu,   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Vedeta de lângă tine - ANDA CAROPOL

Vedeta de lângă tine - ANDA CAROPOL
Galerie Foto Joi, 23 mai, ora 19.30, în Sala George Constantin a Teatrului Nottara,  o vom aniversa cum se cuvine pe actrița ANDA CAROPOL pentru cei 80 de ani petrecuți cu demnitate pe scena vieții și pentru cei 55 de ani...

Révélations Paris - când meseriile artistice devin modernitate

Révélations Paris - când meseriile artistice devin modernitate
Galerie Foto S-ar putea crede că meseriile artistice, prin cultura lor ancestrală, rămân un domeniu rigid, formatat deja și fără viitor; totuși, suntem constrânși să constatăm că dimpotrivă, peste tot în lume,...

Musicalul Fii bun până la moarte se joacă pentru ultima oară!

Musicalul Fii bun până la moarte se joacă pentru ultima oară!
Galerie Foto Sâmbătă, 25 mai, ora 19.00, în Sala Mare a Teatrului Maghiar de Stat Cluj, se va juca ultima reprezentaţie a musicalului Fii bun până la moarte, adaptare a romanului omonim scris de Móricz Zsigmond, regia:...

Fructul oprit sezonul 2 episodul 36. Un adevăr cumplit iese la iveală: “Vreau să-ți fac o mărturisire, ceva ce țin în mine de 30 de ani”

Fructul oprit sezonul 2 episodul 36. Un adevăr cumplit iese la iveală: “Vreau să-ți fac o mărturisire, ceva ce țin în mine de 30 de ani”
Galerie Foto Un adevăr cumplit iese la iveală, în noul episod al sezonul 2 “Fructul oprit” pe care Antena 1 îl va difuza astăzi de la ora 20.00, dezvăluire care va schimba total viețile protagoniștilor, dar și a...

Concert extraordinar la Ateneul Român avându-l ca solist pe flautistul Ion Bogdan Ştefănescu. Dirijor, Camil Marinescu

Concert extraordinar la Ateneul Român avându-l ca solist pe flautistul Ion Bogdan Ştefănescu. Dirijor, Camil Marinescu
Galerie Foto Filamonica “George Enescu” vă invită joi 23 şi vineri 24 mai, la ora 19:00, la Ateneul Român, la Concertul Simfonic programat în cadrul Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi. Dirijor: Camil Marinescu....

Râsul, Plânsul, Iubirea - recital aniversar Sergiu Cioiu, pe scena Teatrului Nottara

Râsul, Plânsul, Iubirea - recital aniversar  Sergiu Cioiu, pe scena Teatrului Nottara
Primăria Municipiului București, prin Teatrul Nottara, are plăcerea să anunțe recitalul extraordinar Râsul, Plânsul, Iubirea, susținut de Sergiu Cioiu, în 24 mai, la Sala Horia Lovinescu, de la ora 19:00....

Expoziție NEMȚOI la Muzeul Național al Caleștilor din Lisabona

Expoziție NEMȚOI la Muzeul Național al Caleștilor din Lisabona
În perioada 23 mai – 6 octombrie 2019, prestigiosul Muzeu Național al Caleștilor din Lisabona (MNCoches) va găzdui expoziția „NEMȚOI“. Organizată de Ambasada României în Republica Portugheză, Institutul...

”Fata sihastră” – Nadia Trohin - și pianistul Mircea Tiberian vă invită la JAZZ la Sala Radio!

”Fata sihastră” – Nadia Trohin - și pianistul Mircea Tiberian  vă invită la JAZZ la Sala Radio!
În fiecare lună, Big Band-ul Radio, dirijat de cunoscutul compozitor Ionel Tudor, propune publicului o întâlnire cu jazz-ul și pop-ul de calitate la Sala Radio! După nume ca Paula Seling, Nico, Luiza Zan, Marta...

România – invitat de onoare al Târgului de Carte de la Varșovia

România – invitat de onoare al Târgului de Carte de la Varșovia
În perioada 23-26 mai, în capitala poloneză va avea loc cea de-a zecea ediție a Târgului Internațional de Carte de la Varșovia. România va fi țara invitată a Târgului, punând în valoare prin acest statut...

Luna iunie - bucuria copiilor. Teatrul Ion Creangă oferă spectacole în fiecare zi

Luna iunie - bucuria copiilor. Teatrul Ion Creangă oferă spectacole în fiecare zi
Galerie Foto Teatrul Ion Creangă deschide porțile distracției. Trupa de actori a teatrului se pregătește să serbeze ziua copilului în fiecare zi din luna iunie printr-o serie de mini-spectacole create special pentru acest mara...

George R.R. Martin ar putea scrie un final diferit al seriei ''Game of Thrones''

George R.R. Martin ar putea scrie un final diferit al seriei ''Game of Thrones''
Scriitorul american George R.R. Martin a lăsat să se înţeleagă faptul că ar putea alege în ultimele volume din saga sa un final diferit de cel al seriei de televiziune ''Game of Thrones'', relatează marţi...

Muzeul Prado dezvoltă planuri pentru evacuarea operelor de artă în caz de incendiu sau atac terorist

Muzeul Prado dezvoltă planuri pentru evacuarea operelor de artă în caz de incendiu sau atac terorist
Faimosul Muzeu Prado din Madrid doreşte să-şi protejeze mai bine operele de artă de potenţiale daune, de exemplu în cazul unui incendiu sau al unui atac terorist, relatează marţi dpa. În următoarele 22 de...

Expoziția de pictură „Confluențe” semnată de Bianca Boroș, la Tel Aviv

Expoziția de pictură „Confluențe” semnată de Bianca Boroș, la Tel Aviv
Institutul Cultural Român de la Tel Aviv va găzdui, în perioada 23 mai – 21 iunie 2019, expoziția de pictură „Confluențe” semnată de tânăra artistă româncă Bianca Boroș. Expoziția are ca motto...

Green Hours JAZZ Fest-11

Green Hours JAZZ Fest-11
Galerie Foto Cînd spui ”jazz” în București, te gîndești automat la Green Hours, cel mai vechi club de gen post decembrist.  În al 25-lea an de existență, Green Hours își invită publicul fidel și publicul...

”Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba”, cel mai recent spectacol de la ARCUB, și-a început călătoria

”Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba”, cel mai recent spectacol de la ARCUB, și-a început călătoria
Galerie Foto După trei reprezentații prezentate în premieră la Sala Mare ARCUB, în zilele de 15, 16 și 17 mai, spectacolul Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba se bucură de aprecierea publicului spectator, a criticilor...
Serviciul de email marketing furnizat de