x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale O seară de pomină la Teatrul Naţional

O seară de pomină la Teatrul Naţional

de Maria Sârbu    |    29 Iun 2009   •   00:00
O seară de pomină la Teatrul Naţional
Sursa foto: LIVIU SOVA/AGERPRES

Pe scena mare a Teatrului Naţional s-a desfăşurat sâmbătă seară un eveniment de excepţie. Publicul, care a umplut până la refuz sala de peste 1.100 de locuri, a avut parte de momente unice: muzică şi poezie de cea mai înaltă calitate, aduse la suflet de inegalabili artişti.



Angela Gheorghiu şi Dan Grigore i-au invitat în spectacolul "Sărbătoarea muzicii la TNB" pe alţi muzicieni de valoare: Johnny Răducanu, Mihai Ungureanu şi Gabriel Croitoru, precum şi pe marii actori Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Horaţiu Mălăele şi Ion Caramitru - care a fost şi amfitrionul evenimentului. Opt bărbaţi şi o divă - marea voce aşteptată mereu pe scena românească. Fiecare a venit cu ceea ce "ştie să facă cel mai bine", după cum prezenta această "echipă" Caramitru.

UN PIAN CÂNTAT ÎN TEATRU
Spectacolul, menit să inaugureze şi noul pian, achiziţionat de TNB, a început cu Bach şi Schubert, bineînţeles în interpretarea marelui pianist Dan Grigore. Caramitru a ieşit în faţa spectatorilor cu proză şi versuri de Eminescu. Horaţiu Mălăele a selectat poezii de Nichita Stănescu, Emil Brumaru etc., pregătind şi un monolog al său: a făcut sala să râdă în hohote.

La fel ca şi maestrul Radu Beligan, care, instalat într-un fotoliu, a spus o poezie lungă - "În jurul unui divorţ" de George Topârceanu, dar a citit şi din celebrele "Muşatisme" ale lui Tudor Muşatescu. Victor Rebengiuc a venit cu două creaţii ale lui Puşkin şi cu monologul lui Prospero din "Furtuna" de Shakespeare.

Cuvântul a fost rostit pe buza muzicii. Dan Grigore devenise "stăpânul absolut" al pianului, cântând solo, cântând la patru mâini cu un alt talentat pianist - Mihai Ungureanu, cântând la patru mâini şi cu celebrul Johnny Răducanu compoziţii ale acestuia. A cântat şi cu Gabriel Croitoru (vioară) - cel care este stăpân acum pe vioara lui George Enescu. Au cântat şi singuri, şi cu Angela Gheorghiu.

A răsunat muzica marilor compozitori Fritz Kreisler, Johannes Brahms, Serghei Rahmaninov, Beethoven, Frédéric Chopin, Strauss etc. Angela Gheorghiu şi-a făcut apariţia în finalul primei părţi a spectacolului, cu piese româneşti de Tiberiu Brediceanu, acompaniată de Dan Grigore, ca apoi, în partea a doua, să revină de trei ori în faţa publicului, cu arii celebre. Desigur, finalul spectacolului a fost tot cu ea. A cântat şi la bis, din Puccini. O încântare.

ÎN CULISE
Prieteni, colegi, rude au fost alături de soprană şi după spectacol. Ea a oferit autografe, s-a fotografiat cu multă lume adunată în culise. A mărturisit că a avut emoţie pe scenă, simţind şi emoţia publicului. Alături i-a fost şi mama, o femeie blândă la chip şi foarte simpatică. Soprana a prezentat-o, cu toată dragostea, maestrului Beligan şi celorlalţi artişti. Toţi erau în familie.

Vădit mulţumit de acest splendid final de stagiune, Ion Caramitru, directorul Naţionalului, ne-a putut spune doar atât: "A fost ceea ce am sperat să fie - o minune". Pentru Horaţiu Mălăele seara s-a dovedit a fi "magnifică, desăvârşită, unică, pentru că momentele speciale sunt unice".

Fericit de "frumoasa întâmplare" de la TNB, de faptul că sala arhiplină a primit cu sufletul acest spectacol, Dan Grigore a spus pentru Jurnalul Naţional: "Publicul nostru are nevoie de asemenea evenimente - happening-uri culturale - de înalt nivel. Este un tip de generozitate cu totul specială. Angela Gheorghiu a dovedit o mare dăruire la acest eveniment. Este o mare cântăreaţă, un mare nume al concertisticii vocale mondiale, care a venit acasă şi a dăruit publicului sufletul său. Pentru că s-a simţit iubită".

Totodată, Dan Grigore, considerat unul dintre cei mai mari pianişti români ai tuturor timpurilor, ne-a spus, pornind de la "necesitatea" unor astfel de spectacole: "Cultura este un privilegiu la care masele pot avea acces cu condiţia să fie conştiente şi să dorească. Una din marile bogăţii ale vieţii este accesul la cultură, artă - lucruri care ne îmbogăţesc mult mai mult interior decât acel verb auxiliar «a avea». Este obligaţia fiecăruia dintre noi să respire un aer al culturii, căci altfel suntem mult mai săraci".

×
Subiecte în articol: arte dan