x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Poetul care a cântat luptând şi a luptat cântând"

0
Autor: Monica Andronescu 06 Oct 2010 - 00:00
Arhiva Muzeului Literaturii Române/

Despre Octavian Goga şi versurile sale, despre viaţa sa hulită şi adulată deopotrivă, am stat de vorbă cu unul dintre cei mai importanţi cercetători ai operei poetului, criticul literar Ion Dodu Bălan, prefaţatorul ediţiei publicate acum în colecţia BPT. Am căutat împreună răspunsul la câteva întrebări: cât de vii i-au rămas astăzi versurile şi cui i-e dor de poezia lui Goga...

● Jurnalul Naţional: Cum l-aţi descoperit pe Goga şi cum v-aţi îndrăgostit de poezia sa?

Ion Dodu Bălan: Întâi de toate vreau să-mi exprim recunoştinţa pentru Jurnalul Naţional, care face aceste acte de cultură într-o vreme când cultura a devenit o Cenuşăreasă sau o marfă. Goga mi-a fost toată viaţa un poet de suflet şi ştiam versuri din el înainte de a le vedea tipărite. Seara, feciorii din sat de la noi cântau poezii de-ale sale, ascultam versuri puse pe muzică la liceul din Orăştie unde am fost în primii ani. Mai târziu am simţit că nenumărate poezii de-ale lui Goga parcă erau scrise de mine, şi nu numai de mine, de tot tineretul din Ardeal... Intrase în sufletul meu întâi poezia sa. Pe urmă m-am întâlnit şi cu volumele sale... Dar n-am mai apucat să aud nici un vers când am venit la Liceul "Sf. Sava". Între timp se produsese reforma învăţământului şi începuseră să-i ardă cărţile. Parcă văd şi acum cum în groapa de gunoi ardeau cărţi din biblioteca liceului, un liceu extraordinar, cu mari profesori... cu cărţi de referinţă. Mi se părea că văd oameni arzând în groapă... Pocneau mari poeţi, mari prozatori. Apăruse o listă de cărţi care trebuiau interzise, scoase din biblioteci. Atunci, în '46, el începuse să fie contestat, urât... Şi dacă te prindeau cu o carte de-a sa făceai câţiva ani de închisoare...


●Dar apoi, Goga a fost şi-n manuale...

Da, faţă de Goga au existat două poziţii. Una iconodulă, de admiraţie fără margini, fără nuanţele necesare şi care a fost cea mai puternică, dar şi una iconoclastă, care venea mai cu seamă din partea unor scriitoraşi de pe la reviste de stânga, muncitoreşti... Din nefericire a mers multă vreme. Din '44 până târziu, aproape în '64, a fost interzis. Pe urmă a intrat şi-n manuale. La un moment dat, a apărut dorinţa reală de rupere de Uniunea Sovietică în rândul mai marilor comunişti şi atunci au fost reabilitaţi o serie de scriitori, printre care şi el. De-aia spunea Lovinescu că-i pare rău de Goga că face politică, pentru că oameni politici găseşti câtă frunză şi iarbă, poeţi mai puţin. Şi avea dreptate...


●Ce v-a făcut pe dumneavoastră să vă apropiaţi de Goga, să vă opriţi la literatura sa?

Tot universul poeziei sale din volumul "1905", cum v-am spus, l-am trăit înainte de a-i citi opera. Am văzut totul cu ochii mei: bunica, părinţii mei, mama a murit cu ochelarii citind ceaslovul, tipologiile din lumea satului le aveam şi la mine în sat, crâşma din dealu' mare pe toate le auzeam cântate şi la mine-n sat... Toamna, "văl de brumă argintie mi-a împodobit grădina"... vedeam şi eu bruma asta la noi în grădină. Bunicul meu a fost în armata austro-ungară... Se asemăna cu cei cărora le scria "dăscăliţa" scrisori. Şi un anume fel de a judeca lumea, o anumită omenie, o anumită reacţie faţă de natură, timp, faţă de marile atribute ale fiinţei umane le-am trăit pe toate acolo. Cu atât mai mult m-am bucurat când le-am găsit exprimate cu o expresie genială în poezia lui Goga. Pe urmă, trebuie să mărturisesc cinstit că nu ştiam nimic despre viaţa sa politică.

Ştiam că a fost un luptător pentru Unire, în care şi eu, şi toţi elevii din Ardeal eram trup şi suflet implicaţi, dar nu citisem încă nici un articol de-al său. Apoi am început să urmăresc revista "Ţara noastră". În politică însă a dat greş de multe ori. Generalul Prezan a vrut să scoată o revistă în timpul războiului, numită "România" şi să-l pună pe Goga redactor-şef. Dar el a zis că vrea să meargă pe front şi să lupte cu arma-n mână ca fratele său, Eugen Goga, care a fost un mare publicist şi care şi-a pierdut un braţ pe front. Goga aşa a vrut, să lupte şi el cu arma în mână... Iar contribuţia mea la cartea care apare acum în Colecţia BPT a fost să aduc o idee nouă. Despre Goga a spus profesorul său de latină "poetul pătimirii noastre" şi de atunci toată lumea l-a numit aşa. Acum, eu aduc ideea că e poetul pătimirii, dar şi al izbăvirii noastre.


● Ce anume v-a tulburat cel mai mult din biografia lui Goga?

Povestea căsătoriei sale. El era copil de oameni săraci, tatăl, preot de ţară, mama, învăţătoare, cu mulţi copii. Şi se ştie c-au dus-o greu. La un moment dat, el s-a căsătorit cu Hortansa Cosma, fata celui mai bogat om din Ardeal. O frumuseţe, o artistă, un înger de femeie. Naş a fost Vlahuţă, care a spus la nunta sa că e "poetul care a cântat luptând şi a luptat cântând". Din închisoarea de la Seghedin, unde l-a vizitat Caragiale, şi din perioada asta am găsit multe scrisori scrise lui Dundel. Şi m-am întrebat multă vreme cine e Dundel... Scrisorile le-am văzut mai târziu la dna Veturia Goga... Între timp, începuse o relaţie amoroasă cu viitoarea sa soţie şi a părăsit-o pe Hortansa, asta după ce familia Cosma îi ajutase enorm, pe el şi toată familia sa. S-a spus mai târziu că a lăsat-o că nu era în stare să-i aducă copii.

Asta pe mine m-a tulburat cumplit, această trădare a sa. A intrat apoi în relaţii cu Veturia, care era căsătorită pe-atunci cu un funcţionar la Mitropolia din Sibiu, pe care-l chema Triteanu. Şi, la un moment dat, au ajuns la concluzia că nu mai vor iubire pe ascuns. Veturia era o inteligenţă diabolică, de necrezut, un mare talent... un caracter ciudat, s-a implicat şi-n politica lui Antonescu. Şi atunci ea i-a spus aşa: "Divorţez, pe soţul meu îl faci episcop, şi el va fi mulţumit. Ne căsătorim şi viaţa merge înainte". Astea sunt legende, le ştiu de la apropiaţii lui Goga. Zis şi făcut. Iar relaţia cu ea a avut şi părţi pozitive, i-a deschis multe uşi. Pe ea am cunoscut-o foarte bine. Mi-aduc aminte că era aici în Bucureşti şi m-am dus la un moment dat să o văd. Stătea într-un colţ de cameră, mică, îmbrăcată ca o călugăriţă în negru... Nu ştiam cum să-i vorbesc, eram foarte tânăr... Şi pe urmă am simţit cum, ca o vietate mitologică, boţul ăla de călugăriţă învie şi devine o fiinţă care mă copleşeşte...


● Cum vorbea de Goga?

Cu mare admiraţie. Cu iubire, cu intimitate. Dar nici ea n-a avut copii, au înfiat o fetiţă, care a făcut şi închisoare mai târziu, pentru că a fost fata lui Goga... Iată absurdităţile vieţii. Dar din toată viaţa lui asta m-a tulburat cel mai mult. Divorţul de prima lui soţie, pentru că divorţa de fapt de o lume a Ardealului, de o etapă, de o mitologie a Ardealului...
Şi mai e ceva care m-a tulburat şi m-a făcut să nu scriu anumite lucruri şi să trec pe lângă ele. Ataşamentul lui la un moment dat faţă de Carol al II-lea. Pe urmă a regretat teribil că s-a lăsat păcălit. Un vers de-al lui şi spune: "Nu câte-au fost îmi vin în minte, ci câte-ar fi putut să fie..." Ar fi putut să fie lucruri mult mai frumoase în viaţa sa, au şi fost unele, dar a murit de un atac cerebral la 58 de ani. Fusese la Cluj, luase masa cu primarul oraşului, apoi a venit la Ciucea, unde a avut atacul. Valetul lui, care pe urmă a ajuns chelner la casa Universitarilor, mi-a povestit cum Goga a cerut înainte o bucată de brânză cu ceapă. Apoi s-a produs acest atac cerebral, în timp ce răsfoia o carte şi-şi tot pipăia inelul, apropo de relaţia cu Veturia, care era atunci la Bucureşti...


● Ce ar trebui să se ştie despre Goga şi nu se ştie sau e trecut în uitare?

Adevărul. Care, oricâte umbre s-ar plimba peste personalitatea sa, de naţionalism exagerat, xenofobie, totuşi a avut un rol esenţial în istoria şi cultura românilor. Rol pe care i-l recunosc toţi marii critici. A fost un om care efectiv şi-a jertfit viaţa, a făcut închisoare pentru articolele scrise şi pentru atitudinile sale, a fost condamnat la moarte la un moment dat, a fost unul dintre puţinii oameni politici de mare valoare care n-au cedat nimic în faţa ideii naţionale, care acum pare puţin desuetă...


● Apropo de asta, cât de viu mai e astăzi tot ce-a scris Goga?

Este viu faptul că oameni care nu i-au citit opera îi cântă versurile: "De ce m-aţi dus de lângă voi, de ce m-aţi dus de-acasă...". Cum iau un pahar cu vin, la o petrecere, încep să cânte... "Sus la crâşmă-n dealu' mare...".


● Spuneţi-mi câteva versuri care credeţi că-l reprezintă cel mai bine pe Goga.

Versurile îl reprezintă în diverse faze, că nici o viaţă nu e liniară... Dar iată câteva care mă tulbură pe mine teribil, dintr-una din ultimele sale poezii: "Îmi cântă moartea la fereastră,/ Ca o vecernie-n surdină, /Îmi cântă-ncet povestea noastră, /Un joc de umbre şi lumină..."

Citeşte mai multe despre:   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

EUROPA IN MUSICA. Stagiunea muzicală a cluster-ului EUNIC Roma Concert de muzică barocă “… AL ESTILO ITALIANO”

EUROPA IN MUSICA. Stagiunea muzicală a cluster-ului EUNIC Roma Concert de muzică barocă “… AL ESTILO ITALIANO”
Galerie Foto Joi, 14 noiembrie 2019, ora 19:00, în Galeria de Artă a Accademia di Romania in Roma (Viale delle Belle Arti 110), va avea loc o nou concert în cadrul proiectului EUROPA IN MUSICA – Stagiunea muzicală a...

Imagine Chopin, recital susținut de pianista Sînziana Mircea și invitatele ei

Imagine Chopin, recital susținut de pianista Sînziana Mircea și invitatele ei
Galerie Foto Una dintre cele mai îndrăgite pianiste române din tânăra generație, pianista Sînziana Mircea, susține pe 14 noiembrie, la Sala Radio, recitalul Imagine Chopin: un concept inedit care împletește lucrări ale...

JAZZ MEETS CLASSIC la Sala Radio: Concert in memoriam Richard Oschanitzky și Nicolae Coman

JAZZ MEETS CLASSIC la Sala Radio: Concert in memoriam Richard Oschanitzky și Nicolae Coman
Vineri, 15 noiembrie (19.00), Orchestra Națională Radio și 4 soliști invitați: ANTONIS ANISSEGOS  – pian, NICOLAS SIMION  – saxofon, bas clarinet și flaut, SORIN ROMANESCU – chitară...

Dumnezeu există și numele lui e Petrunija, din 15 noiembrie în cinematografele din România

Dumnezeu există și numele lui e Petrunija, din 15 noiembrie în cinematografele din România
Galerie Foto ”Dumnezeu există și numele lui e Petrunija” - o comedie inspirată dintr-un caz real ce spune povestea unei femei ce își asumă controlul asupra propriei vieți după ce i se transmite în mod repetat că nu...

153 DE SECUNDE  - Manifestul milenialilor, pe scena Centrului Național al Dansului din București

153 DE SECUNDE  - Manifestul milenialilor, pe scena Centrului Național al Dansului din București
Galerie Foto “153 de secunde” – teatru contemporan ce documentează momentul Colectiv –,  prezentat în turneu național în parteneriat cu teatre, festivaluri și organizații umanitare din țară, va fi jucat, pe 20...

Cel mai mare târg de carte organizat vreodată în România se deschide peste o săptămână

Cel mai mare târg de carte organizat vreodată în România se deschide peste o săptămână
Au mai rămas doar 7 zile până la debutul celui mai aşteptat eveniment anual din industria cărţii, de un sfert de secol: Târgul Gaudeamus Radio România. Iniţiat şi organizat de postul public de radiodofuziune,...

Dirijorul Cristian Măcelaru a fost numit director muzical al Orchestrei Naționale a Franței

Dirijorul Cristian Măcelaru a fost numit director muzical al Orchestrei Naționale a Franței
Dirijorul român Cristian Măcelaru a fost numit pentru a-i succeda, în 2021, francezului Emmanuel Krivine în fruntea Orchestrei Naţionale a Franţei (ONF). Acesta a devenit cunoscut la nivel internaţional în 2012, ...

Jurnalul îţi aduce o carte despre interpretarea viselor, descântece sau numerologie

Jurnalul îţi aduce o carte despre interpretarea viselor, descântece sau numerologie
Jurnalul îţi oferă miercuri, 13 noimebrie, o carte pe care nu trebuie să o ratezi sub nici un chip! Vrei să ştii ce înseamnă datul în bobi, clarviziunea, profețiile sau cum se fac descântecele, interpretarea...

„Un prim pas spre Rai’’

„Un prim pas spre Rai’’
Galerie Foto Licitația de Artă Postbelică și Contemporană, inclusiv o secțiune caritabilă dedicată Hospice Marți, 19 noiembrie 2019, ora 19:00 Athénée Palace Hilton București Cea mai importantă operă de Horia ...

Andreea Chirică, solo show la creart Gallery

Andreea Chirică, solo show la creart Gallery
Vernisajul expoziției are loc în data e 6 noiembrie 2019, ora 19:00 - 21:00, la creart Gallery (Piața Alexandru Lahovari nr. 7, București). Deschis zilnic între orele 10:00 - 19:00. Intrarea liberă. Curator:...

Concert extraordinar „Vioara lui Enescu” la Braşov susţinut de Gabriel Croitoru şi Horia Mihail pe 15 noiembrie la Sala Patria

Concert extraordinar „Vioara lui Enescu” la Braşov susţinut de Gabriel Croitoru şi Horia Mihail pe 15 noiembrie la Sala Patria
Galerie Foto Turneul Vioara lui Enescu a revenit în această toamnă pe scenele din România, un concert extraordinar susţinut de Gabriel Croitoru şi Horia Mihail fiind programat pe 15 noiembrie 2019 la Sala Patria din...

„Memoria arhivelor”: întâlnirile 3 și 4

„Memoria arhivelor”: întâlnirile 3 și 4
Galerie Foto Vă invităm luni, 11 noiembrie, și marți, 12 noiembrie, la ultimele două întâlniri din acest sezon din cadrul proiectului „Memoria arhivelor”. După Ivana Mladenovic, Ana Szel și Raluca Durbacă, Radu Jude...

Abundance, de Juhos Sandor, la Estopia Art Gallery București

Abundance, de Juhos Sandor, la Estopia Art Gallery București
Joi, 14 noiembrie, de la ora 18.00, Galeria Estopia vă invită la o întâlnire cu un... marțian: Juhos Sándor, și cu ultima lui serie de lucrări, care, dacă nu ar fi evidente referințele contemporane, ar putea p

Performance digital, artă figurativă şi abstractă, prezentată de artişti români la MILL, în Belgia

Performance digital, artă figurativă şi abstractă, prezentată de artişti români la MILL, în Belgia
Galerie Foto     Vernisajul expoziţiei „Rethinking the Image of the World: Projects and Sketches” a avut loc vineri, 8 noiembrie, în Complexul Muzeal Idel Ianchelevici (MILL), din oraşul belgian La Louviére,

Scurt-metrajul finlandez "Două corpuri pe o plajă" a câștigat Marele Premiu al Festivalului Alter Native 27

Scurt-metrajul finlandez "Două corpuri pe o plajă" a câștigat Marele Premiu al Festivalului Alter Native 27
Un film despre două femei trecute de prima tinereţe, care încearcă să capteze atenţia bărbaţilor adoptând atitudini nonconformiste, "Două corpuri pe o plajă", regizat de Anna Paavilainen din Finlanda, este...
Serviciul de email marketing furnizat de