x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Povestea singurului maestru al fotografiei colorate manual din Europa

0
Autor: Carmen Preotesoiu 19 Dec 2012 - 09:28
Povestea singurului maestru al fotografiei colorate manual din Europa Karina Knapek
Vezi galeria foto
A lăsat în urmă o carieră de succes şi a luat-o de la capăt. Arta sa este un mod de viaţă, o filozofie pe care nu mulţi o înţeleg

Paşii maestrului răsună pe podeaua din lemn ca o trezire din visare. Aranjează luminile, stabileşte locul scaunului îmbrăcat în catifea grena, alătură o măsuţă albă, scăldată în lumina caldă a unei veioze, dă ultimele indicaţii, îşi fixează aparatul la ochi şi începe şedinţa foto. De mai bine de 10 ani, FotoCabinetul  a devenit pentru el un clopot de sticlă în care se refugiază de vacarmul unei lumi ce odinioară îl consuma şi-l priva de unul dintre lucrurile simple, dar esenţiale. De tihnă! La fel ca şi căsuţa din pământ, cu acoperiş din şindrilă în care locuieşte alături de soţia sa, scenograful Irina Solomon, în care îi sunt suficiente o instalaţie audio în living, un şemineu şi un vin roşu servit într-un pahar de Bacara.

Lumea lui Eugen Ciocan pare simplă. Şi accesibilă. În realitate, nu oricine poate să o înţeleagă. Ea se compune din sentimente puternice, adânc interiorizate, din muzica lui Bach şi a lui Beethoven, din imagini alb-negru în care doamnele îşi pot arăta gingăşia şi eleganţa printr-un ”biju pe care îl poartă, lăsat moştenire de bunică”, printr-o pălărie cu voaletă sau doar ”prin fragilitatea încheieturii mâinii”. ”Aici nu facem conţi şi contese. Trăim într-un climat în care eleganţa nu mai există. Dar avem nevoie de ea. Şi o reconstruim. Nu ne mai vine să credem că omul nu mai poate să stea nemişcat, nu mai poate să aibă stare. Cum am putea să avem festivalul George Enescu, fără acel portret al lui? Avem nevoie de astfel de fotografii de societate. Arta face vizibil invizibilul. Eu spun că un portret reuşit este cel care izbuteşte să extragă din spatele unei conştiinţe o realitate perceptibilă. Cei care îmi calcă pragul cabinetului sunt mai ales cei din clasa medie. Se face practic o selecţie naturală. Sunt oameni care deschid uşa şi le pică fisa imediat. Şi oameni care sunt goi pe dinăuntru. Un vacuum. Ceea ce nu este tocmai rău, pentru că acel gol poate fi oricând umplut, modelat. Ce este cu adevărat cumplit este să fii deja mobilat de preaplinuri false”, explică Eugen Ciocan, Maître Photographe de la Belle Epoque.

”Nu mă sperie falimentul”


A fost de-ajuns să facă o recapitulare a tehnicilor vechi şi să redescopere modul în care un fotograf din colţ de stradă sau de pe la bâlci lucra pe vremea aparatelor ce acum sunt obiecte de muzeu: colorarea manuală. Practic, aşa a şi devenit cunoscut. Singurul care oferă acest serviciu public din România. Ba chiar din Europa. Nimeni se pare că nu se mai încumetă acum, când tehnologia modernă te îmbie la tot ce-i mai simplu şi mai facil, să stea ore bune cu o pensulă în mână încercând să dea tuşe fine sau dimpotrivă, grave, acolo unde trebuie şi exact aşa cum trebuie. Maestrul Ciocan asta face de vreo 11 ani. Pe ”insula lui de Românie, într-o ţară neformulată încă”, printre personalităţi din cele mai cunoscute şi mai iubite sau printre oameni simpli care vor prin acele fotografii “să fie proiectaţi în eternitate”. Au fost momente, la început, când tehnica de lucru îi făcea probleme şi mai dădea greş. Acum, nu ar mai putea să dea înapoi. Deşi nimic nu-l sperie. Iar pentru el, ideea de faliment nu există. Nu pentru că de talentul său ar avea parte tot mai mulţi oameni, ci pentru că, spune bărbatul “am nevoie de foarte puţin ca să pot trăi frumos. Şi nu mă sperie nimic, nici că ar trebui să spăl vasele, nici să dau cu mătura. Pot să cânt la orgă, la pian, să pictez, să desenez, să predau, să repar televizoare. Am mici ritualuri cu mine însumi. Nu mă mai uit de vreo 5 ani la televizor, ascult muzică, grădinăresc, mă întâlnesc cu puţinii prieteni pe care îi am, fac şi un pic de design interior. Iar pentru mine este suficient. Este vorba de o minimă igienă a fiinţei mele”. Şi acum păstrează un tablou de nuntă al părinţilor lui, ca pe-o icoană, în care fotografia este retuşată cu tuse din cărbune. ”S-a umblat la gene, s-au rotunjit obrajii. Noi asta am vrut, să recuperam această străveche practică”.

Pasiunea pentru trecut, atracţia pentru lucrurile vechi s-a dezvoltat în timp, ”ca o formă de evazionism la prezent”. Niciodată nu a fost sincron cu contemporaneitatea. Mai mereu în afara timpului. Poate nu întâmplător mulţi îl văd ca pe ”un ciudat”. Asta nu-l deranjează. Dimpotrivă, spune artistul, şi mintea îl poartă spre bunicii din partea tatălui, moldoveni adevăraţi, din Fălticeni, care au dorit să îşi ridice casa la marginea satului, aproape de glasul şi mireasma pădurii ce deschidea calea unei visări şi a unui univers pe care bărbatul de acum simte că vrea să-l reconstruiască în oaza pe care şi-a creat-o. În Centrul Vechi al Bucureştiului, între pereţii bordeaux ai încăperilor, îmbogăţiţi cu portrete ce par din altă lume. ”Îmi place şi mie asprimea poziţionării mele marginale, la fel ca şi cea spaţială a bunicilor, oameni robuşti nu doar fizic, ci şi caracterial”.

Cu pensula pe fotografie

În cabinet, nimic nu se face pe fugă. Ci cu răgaz. Cu răbdare şi având curiozitatea de a cunoaşte omul care, odată ce-i deschide uşa şi face să clinchete clopoţelul aşezat deasupra tocului de lemn devine în ochii artistului un personaj. Printre arome de ceai şi prăjituri, Eugen Ciocan încearcă să descopere măcar o bucăţică din ei. Să afle ce ar trebui să scoată la lumină şi ce să păstreze în umbră, ca pe un mister. Ce vesta i-ar trebui domnului şi cât de intens ar trebui să fie fardul din obrazul doamnei. Ce trebuie să transmită fotografia. Urmează apoi partea în care maestrul îşi arată talentul, încercând să obţină o imagine mai plină: picătura de culoare pusă cu pensula ba în ochii verzi ai unei cochete domnişoare, ba pe burtica unei viitoare mămici sau în mâinile unui actor cu o mie de feţe. Materialele şi le aduce mereu din străinătate. La noi sunt de negăsit. N-a fost dintotdeauna înclinat către fotografie. Abia pe la 12-13 ani, când a avut loc ”o revoluţie de sine”, băiatul de atunci a hotărât să se automodeleze. Se afla la mare, într-un hotel cu servicii boiereşti şi, ajutat de mesajele transmise de postul de radio, pe care tocmai îl descoperise, Europa Liberă, a decis  ”că nu mai pot trăi ca o vită încălţată”. Întâmplarea a făcut ca tot atunci să primească un abonament la cinematecă. A fost dragoste la prima vedere. De film. De imagine. De arta cinematografică. Educaţia riguroasă, germano-catolică, i-a conferit o ritualizare a gestului, l-a ajutat să aibă o fineţe şi o precizie a mişcării, condiţie esenţială atunci când lucrezi cu culori. ”Aveam un preot catolic de un har extraordinar. În timpul slujbei, la un moment dat, trebuia să-i torn puţină apa pe degete. Iar preotul îmi spunea la ureche, şoptit: ”aţă, aţă”. Apa trebuia să curgă în fir subţire, ca de mătase, iar pentru asta îţi trebuie exerciţiu şi stăpânire”, îşi aminteşte cel care spune despre sine că a fost un autodidact. A oscilat între muzică şi imagine. Cea din urmă a câştigat. Aşa a ajuns să facă filme, emisiuni sau spoturi publicitare. A fost regizor, director de imagine, dar niciodată pe deplin mulţumit. Cu cât succesul din publicitate creştea, cu atât simţea că se afundă şi mai mult în mocirlă. Şi-a dat demisia, cu preţul de a sta doi ani acasă. La 40 de ani a luat-o de la capăt. Şi-a investit toată agoniseala în cabinetul cu aer de epocă, cu candelabre ce revarsă o lumină romantică peste mobilierul elegant, masiv, îmbrăcat în tapiseria fină ce aminteşte de aristocraţie. De trei ori a trebuit să se mute până a ajuns în centrul vechi. De tot atâtea ori a pictat pereţii, a regândit spaţiul, a învins greutăţile unui nou şi nou început. De-atunci a hotărât să se desprindă treptat-treptat de un cotidian agresiv, să-şi pună ochelari care să-i protejeze privirea, să nu citească reviste glossy, să-şi ferească urechile de discursurile fără noimă ale politicienilor, să elimine din viaţa sa filmele prea comerciale din ziua de azi, ”care, în loc să te facă să fii nedumerit, îţi oferă o experienţă pe care o digeri imediat”. A început să planteze flori şi arbuşti în grădina din faţa casei, să recicleze gunoiul, să ofere oamenilor ceea ce doar bunicii şi străbunicii noştri aveau pe pereţi: fotografie plină, vioaie, intensă, expresivă, care nu moare niciodată.

Şi e fericit. Nu trăieşte cu regrete, nu suferă dacă, de pildă, un pahar drag i se sparge, aşa cum nici atunci când maşina i-a fost complet vandalizată cu o bâtă nu i-a dispărut zâmbetul de pe faţă. Lucrurile cu adevărat importante sunt altele pentru el. Când se analizează pe sine, devine dur. Aspru este şi cu cei din jur, cu copila pe care a luat-o sub aripa-i protectoare, iar câteodată cu clienţii şi cu acei puţini care-i sunt în preajmă. ”Şi asta pentru că îi iubesc”. 

Citeşte mai multe despre:   maestru,   fotografie,   manual,   europa,   cariera,   succes

 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

Experienţa „Star Wars” a ajuns la final pentru actorul care îl interpretează pe robotul C-3PO

Experienţa „Star Wars” a ajuns la final pentru actorul care îl interpretează pe robotul C-3PO
Experienţa „Star Wars” a ajuns la final pentru Anthony Daniels, actorul britanic care îl interpretează pe robotul C-3PO, odată cu lansarea următorului lungmetraj din această celebră serie cinematografică,...

Peste 7.000 de fani ai muzicii rock, la concertul Deep Purple din Cluj

Peste 7.000 de fani ai muzicii rock, la concertul Deep Purple din Cluj
Galerie Foto Legendara trupă și-a surprins publicul cu fragmente din George Enescu. Deep Purple una dintre cele mai reprezentative trupe ale rock-ului britanic care, de-a lungul timpului, a explorat noi stiluri,...

Haydn, Mozart şi Beethoven, în interpretarea Orchestrei Filarmonicii „George Enescu“, condusă de Horia Andreescu

Haydn, Mozart şi Beethoven, în interpretarea Orchestrei Filarmonicii „George Enescu“, condusă de Horia Andreescu
În această seară, la Ateneul Român, de la ora 19.00, Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu”, dirijată de Horia Andreescu, va avea în program lucrări de Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart şi...

Premieră “Persona” la Odeon

Premieră “Persona” la Odeon
Pe 20 și 21 decembrie, ora 19:30, în Sala Studio a Teatrului Odeon are loc premiera spectacolului “Persona” de Ingmar Bergman, regia Radu Nica, decorul Tudor Prodan, costumele Cristina Milea. Din...

Cozi imense cu o săptămână înainte de lansarea noului film din seria "Star Wars"

Cozi imense cu o săptămână înainte de lansarea noului film din seria "Star Wars"
Fanii francizei "Star Wars", echipaţi cu saci de dormit şi un proiector portabil, au început încă de ieri să îşi amplaseze corturile pe trotuarul din faţa legendarului cinematograf "Chinese Theatre" din...

BRomania, despre debutul regizoral al filmului 5GANG: Un Altfel Crăciun: „Mi-am dorit dintotdeauna să fac un film”

BRomania, despre debutul regizoral al filmului 5GANG: Un Altfel Crăciun:  „Mi-am dorit dintotdeauna să fac un film”
Matei Dima a știut de când era mic că vrea să lucreze în industria de divertisment, pentru că mereu și-a dorit să facă oamenii să râdă. După ce a studiat la o facultate de teatru din Los Angeles, el a...

România, cel mai mare exportator de viori din UE

România, cel mai mare exportator de viori din UE
Statele membre ale Uniunii Europene au exportat anul trecut 105.000 viori, în valoare de 23,3 milioane de euro, iar România este cel mai mare exportator de viori al UE în restul lumii, arată datele publicate de...

Muzică veche românească cu Ansamblul Anton Pann, la Festivalul EUROPALIA România

Muzică veche românească cu Ansamblul Anton Pann, la Festivalul EUROPALIA România
Galerie Foto Muzica Principelui Cantemir va fi interpretată  de către Ansamblul cameral de muzică veche Anton Pann, în faţa publicului european, în cadrul Festivalului EUROPALIA România, prin intermediul unui turneu...

Susan Sontag pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj!

Susan Sontag pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj!
Galerie Foto Sâmbătă, 14 decembrie, ora 20:00, în Sala Studio a Teatrului Maghiar de Stat, va avea loc premiera spectacolului Alice în pat de Susan Sontag, regizată de Dorka Porogi. În cadrul conferinței de presă care a...

„1989: Anul în care Europa a redevenit ea însăşi” Fotograful Edward Serotta şi transformările Estului, într-o expoziţie-document la Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suţu

„1989: Anul în care Europa a redevenit ea însăşi”  Fotograful Edward Serotta şi transformările Estului, într-o expoziţie-document  la Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suţu
Un şuvoi de entuziasm, încrâncenare, fericire, durere, eliberare, dar şi nenumărate alte sentimente şi gânduri întipărite, din întâmplare, pe peliculă. Aceste instantanee ale libertăţii, realizate în...

Cineclub OWR: Focus Germania de Est. Săptămâna #2 - Reunificarea Germaniei și întâlnire cu Sibylle Schönemann

Cineclub OWR: Focus Germania de Est.  Săptămâna #2 - Reunificarea Germaniei și întâlnire cu Sibylle Schönemann
Cineclubul One World Romania continuă sondarea punctului de cotitură pe care l-a reprezentat intersecția anilor ‘80 și ‘90 în Europa și în lume prin prezentarea unor documentare rare, realizate în toiul...

„Trăind în zen”. Colocviu despre zen, simplitatea vieții monahale și relația dintre zen și artă, cu participarea extraordinară a maestrului zen Geppo Kobori și a artiștilor asociați templului Ryoko-in, Kyoto, Japonia

„Trăind în zen”. Colocviu despre zen, simplitatea vieții monahale și relația dintre zen și artă, cu participarea extraordinară a maestrului zen Geppo Kobori și a artiștilor asociați templului Ryoko-in, Kyoto, Japonia
Sâmbătă și duminică, 14 și 15 decembrie 2019, la Muzeul Național de Artă al României va avea loc evenimentul „Trăind în zen” organizat împreună cu Asociațiile Chado Urasenke Tankokai din România și...

Proiecția filmului ”Război pe calea undelor”, în contextul împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989

Proiecția filmului ”Război pe calea undelor”,  în contextul împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989
Ambasada României în Republica Italiană, în colaborare cu Ambasada României în Republica Federală Germania și cu Accademia di Romania in Roma, vă invită la proiecția de film ”Război pe calea undelor”, cu...

UPDATE Președintele Academiei Române anunță că manuscrisele lui Mircea Eliade au fost retrase de la licitație

UPDATE Președintele Academiei Române anunță că manuscrisele lui Mircea Eliade au fost retrase de la licitație
Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a afirmat, că manuscrisele lui Mircea Eliade care urmau să fie scoase la licitaţie pe 16 decembrie au fost retrase de la vânzare. "Manuscrisele sunt scoase, din...

Stagiunea muzicală a cluster-ului EUNIC Roma se încheie printr-un concert organizat în cadrul MUSEI IN MUSICA 2019

Stagiunea muzicală a cluster-ului EUNIC Roma se încheie  printr-un concert organizat în cadrul MUSEI IN MUSICA 2019
Sâmbătă, 14 decembrie 2019, ora 20:30, 21:30 și 22:30, în Sala Esedra di Marco Aurelio – Musei Capitolini (Piazza del Campidoglio 1), Accademia di Romania in Roma, Conservatorul de Muzică “Santa Cecilia” din...
Serviciul de email marketing furnizat de