x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Radu Comşa a fost cel mai greu rol pe care l-am jucat"

0
29 Sep 2010 - 00:00
Marin Raica/Jurnalul Naţional

Amintiri cu Ion Caramitru despre ecranizarea "Întunecare" după romanul lui Cezar Petrescu.



"Radu Comşa trăieşte în spital un examen al propriei vieţi şi conştiinţe. După ce a trăit o viaţă uşoară, cu evidente apetituri ariviste, războiul răstoarnă în el totul: îşi face iluzia că ar putea să schimbe lumea. Renunţă singur la viaţa dinainte, reneagă totul, în ideea unui «bine» general, vag, ceea ce-l duce la însingurare, la dramă. Lumea nu se poate schimba! Această idee trebuie să fie concluzia filmului. Iar conflictul principal: Comşa  ¬  lumea înconjurătoare. De la aceste premise cred că trebuie să duc mai departe materia filmului." Sunt cuvintele pe care Alexandru Tatos le nota în Jurnal (publicat în acest an la Editura Nemira) la data de 17 martie 1984, anul în care a început lucrul la filmul "Întunecare". Pagini întregi de jurnal trădează gândurile unuia dintre cei mai importanţi regizori ai cinematografiei româneşti, frământări din acei ani în care producţia de film avea nevoie de multe aprobări speciale... Şi de toate acestea nu scapă nici pelicula "Întunecare" după romanul lui Cezar Petrescu, avându-l în rolul principal, cel al lui Radu Comşa, pe Ion Caramitru. La 1 iulie 1985, la Eforie Nord au început filmările la această producţie despre care Tatos avea să noteze după o lună, la începutul lui august: "Filmările înaintează greu. Pot să afirm că este cel mai greu film pe care l-am făcut. Greu din toate punctele de vedere...".

Acum, după mai bine de două decenii, Ion Caramitru, interpretul rolului principal, şi-a amintit de acele zile în care "Întunecarea" lui Cezar Petrescu a devenit film...


● Jurnalul Naţional: Care e prima amintire care vă vine în minte legat de filmările de la "Întunecare" întâmplate acum mai mult de 20 de ani?
● Ion Caramitru:
Venirea lui Alexandru Tatos la Teatrul Bulandra să urmărească repetiţiile cu spectacolul "Hamlet" ca să-şi găsească interpret pentru rolul principal... După o discuţie pe care am avut-o după o repetiţie  ¬- nu luase încă hotărârea de a mă distribui pe mine ¬- m-a întrebat câteva lucruri şi mi-a zis: Cred că te-ai potrivi, dar trebuie să văd pe cine mai distribui... Apoi m-a chemat la nişte probe de machiaj, trebuia făcută arsura aceea pe faţă care n-a fost simplă deloc. Până la urmă a hotărât distribuirea mea şi a trebuit să plec la studiourile de la Moscova, pentru că noi nu aveam capacitatea de a produce acel machiaj de excepţie, arsura pe jumătate de faţă pe care trebuia s-o pui zilnic la filmări timp de două luni, să nu-ţi distrugă faţa sau să nu ţi-o îmbolnăvească şi să păstreze şi veridicitatea. A fost foarte complicat... Am stat câteva zile la Moscova, la machiaj, cu machieuza filmului, am găsit soluţia şi până la urmă a mers...


● Vă aduceţi aminte unde aţi filmat?
● Mult am filmat la Marea Neagră, unde cel mai teribil moment dramatic, tragic aproape, a fost filmarea cadrului final, când Radu Comşa e filmat pe fundul apei, adică înecat. Această secvenţă s-a filmat la Marea Neagră, în larg... Şi a fost o aventură, pentru că nimeni nu se pricepea la chestia asta, a venit un operator cu costum de scafandru, eu trebuia să mă înec, ceea ce a fost o chestie îngrozitoare, pentru că nu te duci la fund aşa oricum... Te duci la fund înecat fiind, dacă ai înghiţit atâta apă cât să te tragă într-acolo, or, eu nu înghiţeam apă... Şi hainele erau mari, eram şi într-un trenci lung până la pământ, în care am îngheţat, pentru că deşi afară erau 40 de grade, acolo apa era rece de înnebuneai. Până la urmă mi-au pus nişte centuri de plumb, au încercat să-mi dea un aparat de respirat, mi-au dat, dar nu prea ştiam cum funcţionează şi era cât pe ce să mă înec de-a binelea. Ne-a luat două zile o secvenţă de câteva secunde. A fost un coşmar... Iar când am terminat, am ieşit complet îngheţat şi cu toţi muşchii piatră, a trebuit să fiu resuscitat pe mal.


● În Jurnal, Alexandru Tatos povesteşte despre cât de greu era atunci să faci film, ce piedici întâmpina în perioada aia... Cât de greu era, din punctul dumneavoastră de vedere?
● Din punctul de vedere al consumului energetic şi actoricesc, a fost complicat, unul dintre cele mai grele roluri pe care le-am jucat în viaţa mea. Am mai avut roluri dificile, dar ăsta parcă a fost cel mai greu. Şi sigur, ca timp, am filmat trei luni aproape, zi de zi.
De alte tipuri de piedici, de la partid, nu mai ţin minte, legat de filmul ăsta. Era un film fără miză politică...


● Când v-aţi întâlnit dumneavoastră pentru prima dată cu romanul lui Cezar Petrescu?
● În liceu. Cezar Petrescu a fost unul dintre favoriţii mei. Nu era pentru mine o surpriză. Era printre romancierii români îndrăgiţi... Rebreanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu... I-am citit din şcoală...


● Viziunea lui Tatos asupra textului vi s-a părut că trădează în vreun fel romanul lui Cezar Petrescu?

● Nu, nu mi s-a părut. El a fost şi rămâne un regizor de foarte mare acurateţe, un intelectual autentic, cu capacitate de sinteză cinematografică formidabilă, tot ce a făcut în film avea acurateţe şi stil. Filmul are stil, e bine făcut, chiar dacă a fost, din câte ţin eu minte, unul dintre ultimele lui filme şi care l-a consumat enorm, era un om bolnav... A fost o experienţă care m-a bucurat foarte mult, dar şi relaţia cu el în mod special.
Am fost prieteni nu numai pe platou, ci şi în particular, ne-am apropiat foarte mult cu ocazia asta...


● Cum a fost pentru dumneavoastră întâlnirea cu personajul Radu Comşa?
● Îmi convenea... Există personaje de care te apropii instantaneu şi personaje pe care trebuie să le compui. Pe Radu Comşa l-am simţit aproape de mine. El trece prin roman şi prin film mânat de neputinţă... Povestea plecării lui pe front, a dezabuzării lui ulterioare şi a sinuciderii este şi o boală a acelui moment istoric, o boală a secolului, combinată cu nefericirea lui sentimentală. Un personaj care mi-a convenit...


● Viziunea dvs. asupra personajului s-a potrivit cu cea a regizorului?
● S-a potrivit perfect. Sunt întâlniri care se petrec, care sunt benefice... În ce mă priveşte, întâlnirea mea cu Tatos, pe acest text, pe acest destin uman a fost perfectă, pentru că eu preluam ceea ce el îmi spunea. Pe de altă parte, ceea ce instinctiv actorul din mine propunea de cele mai multe ori i-a convenit... Da, a fost o întâlnire benefică, bogată în tăceri.


● Mi-aţi povestit care a fost cea mai dificilă scenă de la filmări. Poate v-o amintiţi şi pe cea mai senină...
● Cea în care a trebuit să suspendăm ziua de filmare din cauza râsului. E o secvenţă la început, undeva, într-un spital militar, o secvenţă foarte complicată, cu o lungime de 100 de metri utili, ceea ce înseamnă enorm de mult, în care aparatul circula pe o suprafaţă foarte mare. Se ridica, se lăsa şi se apropia în final de patul unde eu eram bandajat la cap complet, cu o fantă la gură şi una la nas, iar personajul Emiliei Dobrin, care avea într-o mână o farfurie de supă şi în cealaltă o lingură, spunea: Deschide gura! Şi-mi dădea supă, mă hrănea la capul patului... Şi avea acolo un monolog pe care trebuia să-l spună. După o zi întreagă de chinuri, cu fum, cu ceaţă ¬- de câte ori se dădea "Motor" era ceva care oprea la jumătate secvenţa  ¬- în sfârşit pe la ora cinci şi jumătate (mi-aduc aminte că aveam spectacol seara la şapte), merge aparatul, se rezolvă toate momentele intermediare, ajunge în prim plan, iar Emilia Dobrin, în loc să spună Deschide gura!, a spus Deschide uşa! Şi ne-a nenorocit... Eram de la ora nouă dimineaţa legat la cap, bandajat... Am crezut că mor sufocat de râs. A trebuit să-mi taie bandajele că muream. Nu s-a mai putut filma, bineînţeles, şi s-a amânat pe a doua zi.


● Credeţi că mai există astăzi public pentru un asemenea film şi un asemenea text?

● Nu ştiu. Dar romanele clasice sunt citite de fiecare generaţie. Sunt romane care fac parte din biblioteca noastră de aur. De ce nu? Este o poveste despre primul război mondial, despre dragoste, despre destin. Aşa cum şi marile filme ale cinematografiei mondiale rezistă...
Citeşte mai multe despre:   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

O toaletă din aur, în valoare de un milion de lire sterline, a fost furată din Palatul Blenheim

O toaletă din aur, în valoare de un milion de lire sterline, a fost furată din Palatul Blenheim
Un vas de toaletă din aur, în valoare de un milion de lire sterline, care făcea parte dintr-o expoziţie de artă de la Palatul Blenheim, Marea Britanie, a fost furat sâmbătă dimineaţă. Postul de radio...

Câștigătorul Palme d’Or și marile premii de la Cannes, în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest

Câștigătorul Palme d’Or și marile premii de la Cannes, în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest
Galerie Foto O meditație elegiacă asupra morții și a creației venită de la un extravagant maestru spaniol,  o peliculă burlescă despre rădăcini și identitate, o satiră socială demolatoare și inclasabilă, o...

Aventura Minimest, în cel mai bogat program pentru copii de până acum

Aventura Minimest, în cel mai bogat program pentru copii de până acum
Galerie Foto Vacanța s-a terminat, dar pentru cei mici adevărata aventură e pe cale să înceapă. Cât ai zice Minimest, între 4 și 13 octombrie, Bucureștiul se transformă în capitala distracției pentru copii. Amuzante,...

În ziua în care împlinește 100 de ani de la înființare, Opera își deschide larg ușile și își dezvăluie cortina!

În ziua în care împlinește 100 de ani de la înființare, Opera își deschide larg ușile și își dezvăluie cortina!
V-ați dorit vreodată să ridicați pe furiș cortina și să aflați misterele din spatele ei? Miercuri, 18 septembrie 2019, vi se îndeplinește dorința!        La 100 de ani de la înființare,...

Musicalul “Familia Addams” deschide noua stagiune a Teatrului Excelsior din Bucureşti

Musicalul “Familia Addams” deschide noua stagiune a Teatrului Excelsior din Bucureşti
Galerie Foto În zilele de 13, 14 și 15 septembrie, premiera pe ţară a musicalului “Familia Addams” – regia şi coregrafia Răzvan Mazilu, va deschide noua stagiune a Teatrului Excelsior din Bucureşti. Spectacolul are...

Complexitatea muzicală excepțională a Festivalului este dublată de o anvergură impresionantă

Complexitatea muzicală excepțională a Festivalului este dublată de o anvergură impresionantă
Galerie Foto Pe lângă valoarea lor simbolică, numerele sprijină mai buna înțelegere și evaluare a dimensiunilor, fie că vorbim de timp, spațiu, volum ș.a.m.d. Anvergura excepțională a Festivalului Internațional George...

Interpretul de muzică populară, Bogdan Șeitan, s-a stins din viață

Interpretul de muzică populară, Bogdan Șeitan, s-a stins din viață
Cântărețul de muzică populară, Bogdan Șeitan, a murit la vârsta de 31 de ani. A fost solist al Ansamblului Folcloric "Ghiocelul" din Câmpina și al Ansamblului Folcloric "Perinița"....

AMI lansează videoclipul piesei „Tramvai” – o călătorie care vindecă durerea despărțirii

AMI lansează videoclipul piesei „Tramvai” – o călătorie care vindecă durerea despărțirii
AMI lansează videoclipul piesei „Tramvai” – o piesă care vorbește despre durerea care rămâne în inimă după o despărțire. Videoclipul piesei are un aer nostalgic, iar AMI este o prezență diafană cu o vo...

Dana Rogoz și Răzvan Vasilescu, o relație complicată pe marile ecrane. ”MO”, din 4 octombrie în cinematografele din România

Dana Rogoz și Răzvan Vasilescu, o relație complicată pe marile ecrane. ”MO”, din 4 octombrie în cinematografele din România
Galerie Foto Dana Rogoz, Mădălina Craiu și Răzvan Vasilescu sunt protagoniștii filmului ”MO”, regizat de Radu Dragomir.  Filmul va putea fi văzut pe ecranele din România de pe 4 octombrie. SINOPSIS: Mo şi...

Galeria românească de artă contemporană Mobius prezintă Expoziția „Sub Aceeași Noapte Înstelată” la Contemporary Istanbul

Galeria românească de artă contemporană Mobius  prezintă Expoziția „Sub Aceeași Noapte Înstelată”  la Contemporary Istanbul
Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul anunță prezența, în premieră la Istanbul, a Galeriei Mobius la târgul de artă Contemporary Istanbul, ce va avea loc în perioada 12 – 15 septembrie...

Vernisajul expoziției „Imaginile lui Enescu”: muzica lui Enescu prin ochii artiștilor români

Vernisajul expoziției „Imaginile lui Enescu”:  muzica lui Enescu prin ochii artiștilor români
Galerie Foto Pe data de 16 septembrie, la ora 19.00, la Biblioteca Națională, în sălile Papirus, Pergament și Scriptorium va avea loc vernisajul expoziției și decernarea premiilor primei ediții a Concursului Național de...

Toată lumea la bord cu Dem Creativ

Toată lumea la bord cu Dem Creativ
Până la sfârșitul lunii septembrie, în lumea lui Dem (Pasajul Universității din București) e încă vacanță! Pornim în scurte călătorii prin tărâmuri de poveste cu cel mai bun ghid posibil – Adrian...

Scriitorul Gabriel Chifu se întâlnește cu publicul parizian cu prilejul lansării ediției franceze a volumului În oraşul meu nimeni n-a înviat niciodată

Scriitorul Gabriel Chifu se întâlnește cu publicul parizian cu prilejul lansării ediției franceze a volumului În oraşul meu nimeni n-a înviat niciodată
Galerie Foto Ediția în limba franceză a volumului de poezie În oraşul meu nimeni n-a înviat niciodată de Gabriel Chifu, cu titlul Poèmes (Personne n'a jamais ressuscité dans ma ville), publicată la Editura La traductière,...

Începe DokStation 4, ediția disco

Începe DokStation 4, ediția disco
A patra ediție DokStation Music Documentary Film Festival începe joi, 12 septembrie, în mai multe locuri din București. Selecția de anul acesta cuprinde șase documentare despre evoluția muzicii disco, dar și...

Cyber-concert la Filarmonica Sibiu, în cadrul Festivalului ”George Enescu”

Cyber-concert la Filarmonica Sibiu, în cadrul Festivalului ”George Enescu”
Un concert-eveniment susținut de Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu  condusă de dirijorul Cristian Lupeș alături de soliștii FRANCESCO TRISTANO - pian și MICHAEL BARENBOIM - vioară va avea loc...
Serviciul de email marketing furnizat de