x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Revoluţie la Operetă!

0
Autor: Oana-Maria Baltoc 23 Ian 2008 - 00:00
Revoluţie la Operetă!

CULISE - Festival în iunie, şapte premiere, un pian de colecţie
La trei ani după incendiul care a distrus Sala Studio a Teatrului Naţional din Bucureşti, Opereta Naţională "Ion Dacian" îşi redeschide oficial porţile duminică. Directorul instituţiei, Răzvan Ioan Dincă, regizor de teatru care se dovedeşte a fi şi un bun manager, ne-a vorbit despre schimbările care vor readuce în atenţia publicului un gen artistic istoric, într-o prezentare modernă.



La trei ani după incendiul care a distrus Sala Studio a Teatrului Naţional din Bucureşti,  Opereta Naţională "Ion Dacian" îşi redeschide oficial porţile duminică. Directorul instituţiei, Răzvan Ioan Dincă, regizor de teatru care se dovedeşte a fi şi un bun manager, ne-a vorbit despre schimbările care vor readuce în atenţia publicului un gen artistic istoric, într-o prezentare modernă.  

  • Jurnalul Naţional: Sunteţi pregătit pentru inaugurarea de duminică seara?

Răzvan Ioan Dincă: Momentan se probează lucruri noi. Habar nu avem dacă va merge totul bine duminică, în ziua redeschiderii. Incendiul a fost o nenorocire. Sincer, am emoţii pentru ziua de 27 ianuarie, pentru că este şi o zonă de vizibilitate maximă, toată lumea e interesată de ce se întâmplă. Aici lucrează peste 180 de artişti care au nevoie de un spaţiu propice ca să-şi   desfăşoare activitatea. Iar ceea ce am făcut noi anul trecut a fost un hibrid ultranecesar, pentru că astfel nu am stat degeaba un an.

  • De ce a durat atât de mult reconstruirea sălii ? Pentru că Sala Studio nu a fost distrusă în întregime.

Incendiul a făcut un lucru greu de imaginat. A fost de ajuns un gril de susţinere, din metal, cu o structură de 12 m înălţime care să fie afectat. În momentul în care s-a desfăcut acel gril s-a contatat că în perete, dincolo de primele straturi de material, fusese distrus şi altceva. Desfăceai o bucată doar ca să descoperi alte şi alte nenorociri. Nici nu ne-au permis normativele o repunere în funcţiune aşa cum se prezenta sala iniţial. Standardele anilor 2008 nu sunt aceleaşi cu cele din 1970, aşa că anumite acţionări şi sisteme de siguranţă au trebuit aduse în secolul 21. Ce o să avem deosebit, şi nu ştiu să mai existe aşa ceva în Romania, sunt nişte arlechini mobili, care determină deschiderea scenei. Deci scena o să aibă o deschidere cu trei metri în plus sau în minus, după cum dorim noi. O să avem acţionare electrică la cele două cortine. Pentru că vom avea una orizontală şi una ghilotină. O să avem şi o trapă electrică de 27 de m pătraţi, abia prin martie, pentru că şi acolo există un soft care trebuie implementat. E vorba despre o trapă electrică ce va putea ridica sau coborî diferite elemente de decor şi chiar întreg corul Operetei. Dealtfel s-a şi încercat un fel de automatizare a scenei printr-un tablou general de comandă, în aşa fel încât foarte multe lucruri să se întâmple de la regie, de pe computer. Şi luminile sunt lumini inteligente. Sunt lucruri care vor ajuta foarte mult la buna desfăşurare a spectacolului.

  • Demersurile pentru reconstruirea Sălii Omnia, viitorul sediu al Teatrului de Operetă, în ce stadiu se află?

Abia în decembrie 2007 am primit administrarea Sălii Omnia de la Ministerul Culturii, care administra demersurile pentru începerea lucrărilor. Aşa e şi cel mai bine pentru că noi suntem cei mai interesaţi să avem un sediu dedicat Operetei. Deja am angajat nişte oameni care se vor ocupa de obţinerea autorizaţiilor. Avem însă un proiect foarte interesant, care permite crearea unui spaţiu dedicat unei activităţi culturale mult mai complexe. Vor fi săli de concerte, de spectacole, de spectacole de tip teatru-dans, ateliere, o sală suspendată pe clădire cu un perete izolator fonic, dar descoperită, în aşa fel încât să nu împrumute zgomotul oraşului. Un spaţiu cu librării, restaurante, cafenele, baruri, şi foarte important,  cu ieşire directă către bulevardul Magheru, în aşa fel încât să beneficieze de vizibilitate. Va fi practic o reconstruire a vechii săli într-un spaţiu dedicat artelor spectacolului. Nu aş spune operetei. Pentru că la Operetă intenţionăm de un an şi jumătate să diversificăm un pic repertoriul, pe musical, teatru-dans, concerte.

  • Şi asta în condiţiile în care a fost destul de contestată decizia dumneavoastră de a introduce musicalul în repertoriu?

Ştiu, dar e singura soluţie. Pentru că dacă despre operă, de exemplu, sau teatru, se scriu sute de cărti, eu nu cunosc decât o carte despre acest gen - opereta. Şi asta pentru că are o istorie destul de scurtă, cu un număr măsurabil de operete. Ultima dintre ele s-a scris în 1930. Nu poţi să rămâi în secolul nostru la un gen care are o istorie de doar 80, 100 de ani. Dacă Lehar (nr.: Franz Lehár, compozitor austriac de origine maghiară, reformator al operetei) ar fi trăit în secolul 21 ar fi scris musical nu operetă. La fel şi Shakespeare, dacă ar fi trăit acum ar fi scris despre droguri, telefoane mobile, s-ar fi adaptat. S-au săturat şi oamenii şi artiştii. Nu poţi să continui perfecţionarea batând monedă pe aceeaşi "Văduva veselă”, "Voievodul ţiganilor”, fără discuţie fabuloase, superbe. Dar de ce numai ele?  Le facem şi pe acestea, pentru că obiectul principal de activitate este să montăm operete într-o altă formă, potrivită secolului nostru. Pentru că ne confruntăm cu o reconfigurare a publicului. Eu sunt surprins de cât de bine a fost primit spectacolul "Contesa Mariţa”. Un spectacol de operetă clasic, decupat un pic altfel, mai modern. Se vând bilete foarte bine în condiţiile în care publicul e dezorientat. Ba suntem la Omnia, ba la Ministerul afacerilor interne, ba avem ba nu avem sediu. S-a pierdut mult din public, mai ales în ultimii trei ani. Oamenii nu ştiu încă pe unde suntem, ce mai facem, ca să vină după noi. Cu toate astea am avut surpriza să vedem că la acest spectacol biletele se vând bine şi că media de vârstă a celor care cumpără bilete este destul de scăzută. În jur de 35-45 de ani. Ceea ce e extraordinar de bine.

  • La cât s-a ridicat bugetul pentru renovarea Sălii Studio ?

Bugetul acestei renovări s-a ridicat în decursul celor trei ani, la 72 de miliarde de lei. Eu am derulat doar o parte din investiţia asta. Partea finală, cam 29 de miliarde. Restul s-a petrecut înainte de a fi eu director. (nr.: Investiţia totală, care cuprinde atât reparaţiile dar şi dotările ulterioare - orgă de lumini, instalaţie de sunet, mijloace de transport, instrumente şi proiectoare noi, inclusiv un pian Bosendorfer în valoare de 70.000 de euro - se ridică la 128 de miliarde de lei)  Finanţare care a venit de la Ministerul Culturii aproape integral, cu o mica rezervă. Imediat după incendiu s-a organizat un comitet de iniţiativă a angajaţilor teatrului care, împreună cu sindicatul şi câţiva oameni de bine au făcut un turneu de strângere de fonduri şi au primit nişte sponsorizări. Aşa s-a mai strâns în jur de 1 miliard de lei cu ajutorul căruia s-au mai adăugat mici detalii scenei. Acest demers a fost important mai ales ca fenomen social. Faptul că i-a interesat, că s-au implicat. Unii angajaţi au dat bani de la ei, angajaţi care poate nu au foarte mulţi bani, dar care au donat bani pentru sala lor. S-au întâmplat lucruri emoţionate. Sala avea 260 de locuri, dar începând de duminică va avea 470 de locuri. Ca şi număr de spectatori vom fi pe locul trei în Bucureşti. Prima este a Operei, 1.100 de spectatori, apoi Teatrul Naţional cu Sala Mare şi apoi noi, ca şi instituţie profesionistă, pentru că mai există Sala Nichita Stănescu a Ministerului de afaceri interne, care are 600 de locuri. Dar acolo nu e o instituţie profesionistă, profilată.

  • Bugetul pentru refacerea Sălii Omnia a fost aprobat?

Ştiu că s-a obţinut un împrumut de 7 milioane de euro de la un fond european, sumă insuficientă din punctul meu de vedere, pentru ceea ce avem de gând. În opinia mea ar fi nevoie de 20 de milioane de euro. Nu e un început extraordinar, însă cu aceşti bani se pot face foarte multe lucruri. Se poate pune pe picioare începutul construcţiei, iar restul fondurilor suntem obligaţi să le cerem, să ne străduim să le obţinem. E foarte uşor să-i cheltuieşti când îi ai. Până acum am fost foarte încântat de relaţia cu Ministerul Culturii. Orice am avut nevoie ni s-a dat. Ne-a sprijinit cu o mulţime de proiecte. S-a investit în sală, până în iulie scoatem cinci premiere… Ceea ce nu-i puţin lucru.

  • Cu ce spectacole ne surprindeţi în această stagiune ?

În februarie vor fi lansate deja trei dintre ele, "Dragostea celor trei portocale” în regia lui Cristian Pepino, apoi Răzvan Mazilu cu o premieră de teatru-dans contemporan numită "Urban Kiss”, Beatrice Rancea cu "Cabaret”, spectacol pe care îl anunţăm de ceva vreme, dar musicalul necesită foarte multe lucruri deosebite. De la obţinerea drepturilor de autor, nu tocmai simplu, până la găsirea castingului cu oameni pregătiţi să cânte, să şi danseze, dar să şi interpreteze texte ca nişte actori profesionişti.

Anul trecut s-au iscat discuţii aprinse între dumneavoastră şi angajaţii Operei, pentru că au fost folosiţi în spectacolele musical foarte mulţi oameni din afară, colaboratori… S-a discutat la un moment dat despre pregătirea soliştilor Operetei în cadrul unor stagii de profesionalizare.

Am facut acest lucru în cadrul a diverse workshop-uri, care s-au organizat intern. Reacţia a fost bună în cazul unora, alţii nu s-au arătat interesaţi, deci nu au fost prezenţi. Dreptatea în această problemă e undeva la mijloc. În România nu există o şcoală de musical. Există o şcoală de operă, dar nu şi de operetă. Modul de a interpreta opera e diferit de interpretarea  operetei, dar şi de a interpreta musical. Trebuie să fii actor care să cânte, nu cântăreţ care să rostească text. În prezent încercăm, începând cu spectacolul "Cabaret”, să formăm, încetul cu încetul, o secţie de musical cu actori de genul Crina Matei, George Călin, pe care îi angajăm. Actori foarte buni, cu voce bună, buni dansatori, care să fie pregătiţi pentru zona de musical. Mai avem un pas de făcut, şi anume ca şi câţiva solişti ai Operetei să se dezvolte pe această parte de actorie. La "Contesa Mariţa” am încercat acest lucru. Am lucrat foarte mult cu ei pe zona de actorie. Eu venind din zona teatrului mi-a fost uşor să comunic cu ei. Aşa am reuşit să obţin nişte rezultate cu Mariţa. Din acest motiv, în februarie vom începe o serie de alte trei spectacole. "Liliacul”, în regia mea, "My fair lady”, care se află exact la graniţa dintre musical şi operetă. Este scrisă pe la 1940, a fost jucată pe Broadway, e considerată în istoria operetei, operetă, în cea a musicalului, este amintită printre primele musicaluri. Va fi montată de Ion Caramitru.

Şi mai avem un eveniment deosebit. Primul regizor al Operetei Naţionale de la Budapesta va monta o operetă în România, la alegere, probabil "Văduva veselă”. Attila Beres este numele lui, un regizor deosebit de bun, care va începe să monteze la noi prin aprilie, mai. Vine tot din zona teatrului şi este şI director artistic al Operetei din Budapesta, care cred că este cea mai performantă din lume. Atât managerial cât şi artistic. Au zece reprezentaţii pe săptămână, care se amortizează financiar după un anumit termen. Este un model de urmat. Dealtfel, săptămâna viitoare voi pleca la Budapesta unde voi încheia un parteneriat de schimb cultural. Noi o să le vindem spectacole pe care nu le mai folosim în România, iar ei ne vor da nouă spectacole pe care nu le mai fac. Este uzual în lume, dar nu s-a mai întâmplat până acum în România. În felul ăsta câştigăm spectacole cu costuri foarte mici, de foarte bună calitate. În concluzie, anul acesta avem şapte premiere împreună cu "Bucureşti-Paris”, continuarea proiectului început anul trecut cu Broadway-Bucureşti. Dar de astă dată mergem pe şansonete şi muzică franţuzească. La "Bucureşti-Paris” vom fi implicaţi numai eu cu Beatrice Rancea. Data trecută a fost foarte complicat cu şapte regizori.

  • De data aceasta veţi folosi,în acest ultim spectacol, solişti angajaţi ai Teatrului de Operetă?  
Exact. Nu credeam că o să întâmple, dar am devenit un pic ermetic. Aş vrea să folosesc pe cât se poate resursele pe care le avem. Anul trecut am invitat foarte mulţi oameni din afara teatrului, am avut o mare deschidere către colaboratori. Aveam cam 100 de contracte de colaborare pe lună, ceea ce însemană foarte mult. La ora actuală mai folosim o parte dintre acei colaboratori, unii dintre ei vor deveni colaboratori permanenţi. Vrem cât mai mulţi oameni fildelizaţi, care să se perfecţioneze pe acest gen. Spectacolul pe care l-am scos în acest an şi jumătate, în care nu am folosit nici un colaborator a fost "Contesa Mariţa”. Totul a fost realizat cu resurse proprii, cu excepţia costumelor şi a decorului, unde nu vreau să avem angajaţi, pentru că eu cred că la fiecare spectacol trebuie să existe un scenograf proaspăt, pe care să şi-l aleagă regizorul. Regizorul, costumierul trebuie să fie liberi, chemaţi pe proiect ca să poată inventa pe acel proiect, nu să facă ce deja ştie. În rest, resursele au fost totalmente ale teatrului. Acelaşi lucru îl intenţionez cu "Liliacul”, dar şi cu restul spectacolelor.


  • Ce puteţi să ne spuneţi despre bugetul acordat anul acesta teatrului pentru proiecte artistice?
Este un pic mai complicat în ceea ce priveşte acest buget. Pentru că noi primim un buget la începutul anului, care se upgradează prin rectificările bugetare. Dar de câte ori am avut nevoie de bani s-au găsit, ori de câte ori am avut o fundamentare. Pentru că e la fel de adevărat că nici noi nu am cerut bani doar aşa, pentru că vrem. Am venit cu nişte proiecte. Mai avem mult până când vom ajunge, regizoral vorbind, să beneficiem de tot ceea ce o scenă modernă presupune. Un exemplu este Teatrul Naţional de Operetă din Budapesta, care are o scenă modulară, computerizată, în aşa fel încât apeşi pe buton şi se ridică, face stânga, coboară, face dreapta. Îţi construieşte decoruri, pur şi simplu, în timp ce tu stai şi te uiţi. Plus că au tot felul de lumini inteligente, cu senzori, care se aprind atunci când apare intepretul pe scenă. Sunt lucruri pe care începem să le implementăm şi noi, încetul cu încetul. Şi dacă peste toate astea te prezinţi şi cu o muzică de calitate, care să se audă bine, şi mai vii şi cu efecte scenice, normal că publicul, care are ca şi concurenţă televiziunea, va alege spectacolul live. Nu mai poţi să vii la ora actuală în faţa cortinei cu unul care îţi cântă frumos şi atât. Nu la Operetă. Asta se întâmplă la Operă. Opereta este un gen mai permisiv decât opera, mai uşor în sensul de mai facil ca şi percepţie, nu ca interpretare, pentru că din punct de vedere al interpretării artistul de operetă e mai complex. Are zona de cântat şi de interpretare actoricească, iar la nivel de glas sunt unele arii de operetă cel puţin la fel de grele ca cele de operă. Dacă spectatorul vede aici toate acestea, imagine, dans, muzică, are o altă percepţie asupra spectacolului . Spre asta încercăm să ne îndreptăm la ora actuală. Nu e simplu, dar dacă reuşim să facem noi şcoală cu noi, dacă reuşim să punem pe picioare aceste clase de musical, şi dacă vom reuşi să aducem pe scenă şi concerte, în aşa fel încât orchestra să reînceapă să-şi aducă aminte ce înseamnă un concert simfonic, nu să fie doar orchestră de acompaniament, nu că ar fi puţin lucru, vom obţine rezultatele pe care le dorim.


  • Publicul este atras în acest moment de spectacolele în care apar nume foarte cunoscute, în special din zona divertismentului. Un exemplu este Loredana...
Am folosit oameni în spectacole, cum este cazul Loredanei, care îmbină divertismentul şi cu calităţile. Nu vom coborî ştacheta doar de dragul divertismentului. Nu vom lua în spectacole oameni cunoscuţi doar ca să atragă publicul. Eu cred că numele mari pot apărea în special la realizatori. Beatrice Rancea, Alexandru Tocilescu, care va monta şi el în stagiunea următoare, e foarte cunoscut, Horaţiu Mălăele, Răzvan Mazilu. Iar în ceea ce-i priveşte pe interpreţi, intenţia noastră este aceea de a forma vedete şi din interiorul teatrului. De exeplu, Alfredo Pascu este un extraordinar tenor, care arată bine, e tânăr, are un fan club de fete… Omul ăsta poate fi promovat ca o vedetă. La fel ca mulţi alţii, foarte cunoscuţi în teatru, cum e Daniela Vlădescu. Avem în acest sens un proiect pe care îl vom pune în practică, prin care vom face recitaluri dedicate lor. E important ca imaginea Operetei să se compună din mai multe imagini ale celor care lucrează aici. Şi să fie privită cu mai multă relaxare. Pentru că multă lume crede că aici e vorba de ceva scorţos. Nu e deloc aşa. Nu e ţinută obligatorie, important este să te simţi bine. Bine, asta nu înseamnă că trebuie să vii în şlapi, din respect faţă de cei de pe scenă, care sunt îmbrăcaţi în costume realizate de Doina Levinţa, dar şi din respect faţă de tine. Daniela Vlădescu, Bianca Ionescu, fac parte dintre acele nume care erau foarte cunoscute în perioada când televiziunea era apropiată de acest gen. Acum nu mai este şi înţeleg şi de ce.  Nemaiavând acest mijloc de promovare prin multele emisiuni despre operetă de pe TVR 1, între anii 1980-1990, promovarea se face acum prin spectacole, prin promovarea în presă. La ora actuală nu mai cred în montări prăfuite, credem în ultimele producţii şi în valoarea oamenilor. Mai puţin în producţiile de acum 100 de ani. Cel puţin eu nu mai cred şi nici consiliul artistic al teatrului începe să nu mai creadă în acest lucru.


  • S-a tot vorbit despre faptul că sunteţi un director foarte tânăr, la 33 de ani. Aţi avut de luptat pentru a dovedi că tinereţea nu este un defect ?
Da. Probabil pentru că se interpretează cum că dacă eşti tânăr nu ai experienţă şi ai tendinţa să te repezi. E adevărat. Nu am experienţă în operetă, dar pot să spun că am experienţă ca şi manager, şi în acelaşi timp am experienţă ca şi regizor de teatru. Şi îmi ajunge o astfel de experienţă ca să pot să construiesc alături de cei de aici o nouă Operetă. În acelaşi timp, tinereţea e o calitate în ceea ce priveşte puterea de muncă şi dorinţa de a face ceva pentru ceilalţi, ambiţia de a demonstra că poţi. Lucru care la 80 de ani nu te mai interesează atât de tare. Ai demonstrat până atunci. Fiind tânăr poţi pune în practică tot ceea ce gândeşti despre lume. Am depăşit foarte repede momentul în care a trebuit să conving că nu sunt prea tânăr ca să fac toate aceste lucruri. Şi asta pentru că deşi sunt tânăr, sunt motivat şi am capacitatea de convingere, pe multiple planuri, destul de bine pusă la punct. La ora actuală pot să spun că sunt puţini acei cu care nu mă înţeleg în cadrul acestei instituţii. De ceilalţi am scăpat, iar cei de care nu am reuşit să scap, sau măcar de mentalitatea lor, sunt în curs. Vom găsi modalitatea să ne despărţim amiabil. Nu sunt de părere că cineva trebuie să facă obligat ceva ce nu crede. Apoi, eu nu sunt angajat al Operetei ci al Ministerului Culturii, în urma unui proiect de management pe care l-am câştigat, al unui concurs pe care l-am dat cu o comisie, unde am spus că am de făcut o serie de lucruri. Eu nu fac decât să citesc ce am promis atunci şi să pun în practică pe cei cinci ani pe care îi am la dispoziţie. Au fost oameni care mi-au spus că eu sunt angajat al Operetei. Greşit, contractual meu de muncă este cu Ministerul Culturii. Teatrul Naţional de Operetă este instrumentul prin care ministerul spune ceva despre acest gen unic în România. Şi vreau să spun că suntem privilegiaţi, pentru că în ultima vreme am fost în Ungaria, Rusia şi Ucraina, şi am văzut modalităţile de finanţare ale acelor instituţii. Sunt mult mai prost finanţate decât în România. Spre exemplu, Opereta din Ucraina, deosebit de performată şi prin faptul că ei au o tradiţie în acest sens, este finanţată numai la nivel de întreţinere de către minister. În rest se autofinanţează. Din biletele vândute, din sponsorizări. E adevărat că la ei funcţionează mult mai bine legea sponsorizării. Motivează mult mai mult sponsorii. La nivel de finanţare noi suntem cei privilegiaţi, deocamdată. Statul român încă finanţează cultura în proporţie de 100%. Noi avem o singură obligaţie. Să cheltuim aceşti bani cu folos şi să profităm de această situaţie, pentru că sunt convins, în câţiva ani nu se va mai întâmpla aşa ceva.


  • Înţeleg că anul acesta va fi unul al schimbărilor majore în Teatrul de Operetă. Şi al proiectelor de anvergură…
Vreau să vă vorbesc despre doua proiecte artistice şi un proiect managerial. Unul din ele este centrat pe pianul Bosendorfer pe care l-am cumparat recent. Un adevarat Rolls-Royce al pianelor de concert. Culmea e că nici măcar nu a costat extrem de mult, este sub un Steinway, care se găsesc pe toate drumurile, însă e primul pian Beosendorfer cumpărat de o instituţie publică din România. Am avut parte de o reducere substanţială de la unicul importator din România. Cu mult sub 100.000 de euro, adică 70.000 de euro. E un pian foarte special, în jurul căruia vrem să dezvoltăm un proiect internaţional care presupune aducerea în Sala Operetei a unui solist şi a unui pianist din Europa. Lunar sau la două luni. Artişti care vor veni din Rusia, Ucraina, Ungaria. Începem oarecum să derulăm proiectul acum, odată cu concertul de duminică, la deschidere. Horia Mihail, pianist, va concerta pentru prima dată pe acest pian, acompaniat de o vioară Stradivarius, în interpretarea lui Alexandru Tomescu.

Un alt proiect se referă la o primă ediţie a unui festival internaţional de operetă şi musical care se va numi "Viaţa e frumoasă”, şi care va avea prima ediţie în iunie. E un demers halucinant, pentru că un spectacol de operetă presupune o distribuţie minimă de 130 de oameni, ceea ce înseamană că numai dacă aduci şase spectacole te trezeşti cu aproape 1.000 de oameni în Bucureşti, într-o zonă pe care nici măcar nu am programat-o. Noi acum ne-am trezit că vom face acest lucru. Lucrurile au fost demarate de mine încă de anul trecut când am facut turnee prin lume şi mi-am ales nişte parteneri. Dar decizia de a face acest festival am luat-o abia acum, pentru că acum sunt sigur că o să avem scena. Vor fi participanţi de la Teatrul Naţional de Operetă din Budapesta, din Kiev, de la primul teatru din Rusia(din Iaroslav), din Bulgaria, dar şi din Suedia, cu care vom face şi o coproducţie. Asta pe lângă o serie de alte evenimente pe care le vom pregăti.

Un al treilea proiect se referă şi la posibilităţile de peste câţiva ani, când va trebui să găsim şi alte modalităţi prin care să ne finanţăm. Vom face un bord de conducere al Teatrului de Operetă, peste directorul general şi consiliul de administraţie, format din oameni de afaceri sau oameni foarte implicaţi social, un bord onorific cu care mă voi consulta în ceea ce priveşte proiectele majore, care pot veni cu idei, cu finanţări, credite, relaţii. În Ungaria funcţionează povestea asta, la Viena la fel. Probabil că vor fi cam cinci persoane.

Şi toate astea pentru că statul român nu va mai putea la un moment dat să finanţeze integral instituţiile culturale.


  • Cum aveţi de gând să atrageţi şi publicul foarte tânăr la Operetă ?
Avem în plan piesa "Dragostea celor trei portocale”, în regia lui Cristian Pepino, dar şi amenajarea unui spaţiu în parteneriat cu radioul pentru copii Itsy Bitsy. Un spaţiu special destinat celor mici, în aşa fel încât părinţii care merg la spectacol să-şi lase copilul într-un spaţiu unde poate învăţa să cânte două note, să danseze. De asemenea, am început o serie de proiecte sociale cu un liceu din Bucureşti, unde vom cânta pentru tineri, le vom explica ce este opera. Suntem angrenaţi într-o mulţime de proiecte şi nu vom renunţa la nici unul. Însă ai nevoie de resursa umană cu ajutorul căreia să dezvolţi toate aceste proiecte. Şi este foarte greu să găseşti oameni buni care să facă acest lucru, în condiţiile în care salariile sunt destul de mici. Nu vin oameni foarte bine pregătiţi să lucreze în teatru. Cei care vin sunt nişte nebuni, care din amabilitate vin aici, din pasiune. Dar sunt rari. Nu vin mulţi să muncească pentru câteva sute de euro. Nu cred că cel mai mare salariu din Operă depăşeşte 1.000 de euro, care este al directorului general. Cu toate sporurile inculse. Dar m-am implicat pentru că îmi place să fac acest lucru.


  • Care este în prezent media de vârstă a angajaţilor Operei?
Anul trecut am renunţat la serviciile celor care depăşeau vârsta pensionării. O singură persoană, care are vârsta de 87 de ani, mai este angajată în acest moment. E vorba de Tiberiu Simionescu, omul care a înfiinţat Opereta, o emblemă a teatrului. El este stindardul. Restul angajaţilor au sub 65 de ani, iar în ultima vreme am adus foarte mulţi tineri. Media cred că ar coborî pe la 40 de ani. Interesant este că şi publicul nostru major, actual, tot în jurul acestei vârste se învârte.   
   

Surprizele redeschiderii  

Redeschiderea Teatrului de Operetă se va produce, duminică, printr-un spectacol inedit - "Bal la prinţul Orlovschi", spectacol în două acte,    prilej cu care îşi vor da concursul artişti precum Bianca Ionescu, Alfredo Pascu, Doina Scripcaru, Ştefan Popov, Florin Budnaru, Daniela Vlădescu, Silvia Şohterus, Gabriela Daha, Cătălin Petrescu, Crina Zancu, Daniel Eufrosin, Raluca Ciocă, Orest Pâslaru. Evenimentul de lansare a sălii Operetei are şi doi invitaţi de onoare: pianistul Horia Mihail şi violonistul Alexandru Tomescu. Tomescu va susţine un recital la vioara Stradivarius, în timp ce Horia Mihail va performa la pianul Bosendorfer.


 

 




Citeşte mai multe despre:   arte,   anul,   romania,   cred,   spaţiu,   oameni,   proiecte,   s-au,   teatrului,   bani,   proiect,   lucru,   spectacol,   tanar,   lucruri,   opereta,   musical,   operetei,   spectacole,   operet

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Aici e Radio Europa Liberă. Ne-am întors

Aici e Radio Europa Liberă. Ne-am întors
La 30 de ani de la căderea comunismului, Festivalul Național de Teatru și Radio Europa Liberă organizează o întâlnire istorică ! Gazdele evenimentului: Neculai Constantin Munteanu și Emil...

Elia Suleiman, Mounia Meddour și Jasmila Žbanić, invitați speciali la Les Films de Cannes à Bucarest

Elia Suleiman, Mounia Meddour și Jasmila Žbanić, invitați speciali la Les Films de Cannes à Bucarest
Galerie Foto Elia Suleiman, regizorul filmului It Must be Heaven, câștigătorul premiului special al juriului în cadrul Festival de Cannes 2019, vine la București pentru a doua oară.   Sâmbătă, 19 octombrie,...

Bad Talks – o după-amiază neliniștită la Unteatru

Bad Talks – o după-amiază neliniștită la Unteatru
Galerie Foto Un singur eveniment are puterea de a declanșa o schimbare radicală în cursul istoriei. Același adevăr poate arăta diferit în percepția fiecărui martor. Duminică, pe 13 octombrie, de la ora 16:00, Bad Talks,...

Începe Astra Film Festival 2019: spectacolul lumii se mută la Sibiu, între 14 și 20 octombrie

Începe Astra Film Festival 2019: spectacolul lumii se mută la Sibiu, între 14 și 20 octombrie
Începând de astăzi, 14 octombrie, centrul istoric al Sibiului va fremăta efectiv timp de 7 zile la vibrațiile celei de-a XXVI-a ediții a Festivalului Internațional Astra Film, un festival de amploare și...

Sara Danius, prima femeie din fruntea Academiei Suedeze, a decedat la 57 de ani

Sara Danius, prima femeie din fruntea Academiei Suedeze, a decedat la 57 de ani
Sara Danius, prima femeie care a ocupat funcţia de secretar permanent al Academiei Suedeze şi care a condus instituţia ce acordă premiul Nobel pentru Literatură în timpul recentei crize, a murit la 57 de ani după...

Laureata în 2019 a celui mai dificil concurs de vioară din lume: Ioana Cristina Goicea, recital și lansare de disc

Laureata în 2019 a celui mai dificil concurs de vioară din lume: Ioana Cristina Goicea, recital și lansare de disc
Galerie Foto Pe 12 octombrie, de la ora 19.00, violonista Ioana Cristina Goicea urmează să susțină un recital la Sala Radio, în cadrul proiectului “Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și...

Raritate muzicală enesciană și expoziție, la „Rencontres Musicales Enesco” de la Paris

Raritate muzicală enesciană și expoziție, la „Rencontres Musicales Enesco” de la Paris
Cea de-a VI-a ediție a „Rencontres Musicales Enesco”/ „Întâlnirile Muzicale Enesco” se desfașoară în perioada 9-17 octombrie 2019 pe mai multe scene pariziene și este organizată de Asociația...

Vernisajul expoziției Enric Fort Ballester The End of Caresses la Galeria Quadro  21

Vernisajul expoziției Enric Fort Ballester The End of Caresses la Galeria Quadro  21
Publicul iubitor de artă este invitat la vernisajul expoziției Enric Fort Ballester The End of Caresses. Taurus (Sfârșitul mângâierilor. Taurul), astăzi, 11 octombrie, începând cu...

„Alexandru Darie: ...a fost odată un Puck...”

„Alexandru Darie: ...a fost odată un Puck...”
Eveniment Alexandru Darie (1959 – 2019), având ca punct de plecare ultimele două apariţii editoriale ale Editurei Nemira dedicate acestuia: „Alexandru Darie – spectacole de poveste” de Doina Papp...

Evenimente speciale din cadrul Dracula Film Festival 2019

Evenimente speciale din cadrul Dracula Film Festival 2019
Masterclass Lamberto Bava, Ziua Ion Popescu-Gopo, Workshopuri Dracula Digital și Parada Zombie   O serie de evenimente speciale au loc în cadrul Dracula Film Festival, evenimente care completează cele 4...

„Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de vineri pe marile ecrane

„Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de vineri pe marile ecrane
Lungmetrajul documentar „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, scris și regizat de Claudiu Mitcu și Mihai Mincan, va rula în cinematografele românești din 11 octombrie 2019.   Filmul va...

ALEXANDRU TOMESCU cântă Mendelssohn, în deschiderea stagiunii Orchestrei de Cameră Radio

ALEXANDRU TOMESCU cântă Mendelssohn, în deschiderea stagiunii Orchestrei de Cameră Radio
Galerie Foto Miercuri, 16 octombrie  (ora 19.00), Orchestra de Cameră Radio își va deschide noua stagiune la Sala Radio, cu doi artiști de marcă: dirijorul LADISLAU HORVATH - concertmaestru al prestigioasei orchestre...

Marin Cazacu şi Violoncellissimo încheie turneul naţional „Clasic la puterea a treia” pe 11 octombrie

Marin Cazacu şi Violoncellissimo încheie turneul naţional  „Clasic la puterea a treia” pe 11 octombrie
Turneul naţional „Clasic la puterea a treia - Violoncellissimo” se încheie pe 11 octombrie la Bistriţa. Violoncelistul Marin Cazacu declara după primele concerte : "Ne apropiem de finalul turneului naţional...

Pulsul cinematografiei românești se ia la Sibiu: 20 de filme esențiale la Astra Film Festival 2019

Pulsul cinematografiei românești se ia la Sibiu:  20 de filme esențiale la Astra Film Festival 2019
Între 14 și 20 octombrie, la Festivalul Internațional Astra Film de la Sibiu vor rula pe marile ecrane 20 de filme legate de România fie prin subiect, fie prin autor: 13 documentare participă în competițiile...

Nobel 2019 pentru literatură: Poloneza Olga Tokarczuk și austriacul Peter Handke

Nobel 2019 pentru literatură: Poloneza Olga Tokarczuk și austriacul Peter Handke
Premiul Nobel pentru Literatură a fost decernat romancierei poloneze Olga Tokarczuk, pentru ediţia de anul trecut, amânată din cauza unui scandal de agresiune sexuală care a afectat serios Academia Regală...
Serviciul de email marketing furnizat de