Să ne cunoaştem scriitorii - Alexandru Ştefănescu

Căt poţi citi intr-o viaţă? Sau, să calculăm mai realist, căt poţi citi intr-un an, in zece ani? Alex. Ştefănescu a făcut undeva aceste socoteli, foarte importante pentru exercitarea profesiunii de critic. E necesar să estimezi limitele fizice ale capacităţii individuale de lectură.

Maşina de citit

Căt poţi citi intr-o viaţă? Sau, să calculăm mai realist, căt poţi citi intr-un an, in zece ani? Alex. Ştefănescu a făcut undeva aceste socoteli, foarte importante pentru exercitarea profesiunii de critic. E necesar să estimezi limitele fizice ale capacităţii individuale de lectură. Rezultatul e dezolant (cifrele exacte nu contează): poţi citi un procent foarte mic din cătă literatură există. Alex. Ştefănescu s-a devotat literaturii romăne contemporane, ca o măsură de prevedere, pragmatism şi onestitate. A ales. S-a orientat. A făcut asta de la inceput, din prima tinereţe. S-a consacrat ca un foiletonist prin excelenţă. S-a transformat intr-o maşină de citit, in beneficiul literaturii romăne contemporane. Crizele de scepticism nu au lipsit. Viaţa literară nu e deloc idilică. Meseria de critic are un grad de risc foarte ridicat. Alex. Ştefănescu işi aminteşte periodic de toate aceste inconveniente, care pot fi dezvoltate in adevărate drame. Şi, totuşi, nu renunţă. E o dovadă de tărie morală, intelectuală şi psihologică. Publicul cititor are nevoie de un asemenea exemplu de optimism, de incredere in literatură.

Alex. Ştefănescu nu renunţă să citească şi să recomande cărţi, pentru că iubeşte literatura romănă, chiar dacă ştie căt pierde din literatura universală, prin limitele fizice ale lecturii. Nu renunţă, pentru că iubeşte scriitorii, chiar dacă unii il ofensează. Ştie ce sacrificiu de viaţă şi ce investiţie de energie spirituală inseamnă scrisul. Căţi perseverează in critica de intămpinare? Actualitatea e nesigură, imprevizibilă, instabilă, obositoare, solicită in permanenţă perspicacitatea, alegerea, implicarea, angajarea, experienţa lecturii la prima vedere a unui text despre care alţii nu s-au pronunţat.

Pentru că scriitorii şi editorii işi lansează cu disperare cărţile, trebuie să le prindă cineva, să le semnaleze traiectoriile şi să le descrie consistenţele. Cititorul obişnuit asistă derutat la spectacol. Alex. Ştefănescu nu poate rămăne impasibil. Criticul e primul destinatar al zborului cărţilor. El le pune in ordine, le evaluează, il lămureşte şi pe cititorul prezumtiv că nu tot ce zboară merită să fie citit. Alex. Ştefănescu nu a obosit să facă acest raport zilnic, săptămănal, lunar, anual. A scris şi o istorie intreagă despre zborul cărţilor din 1941 incoace. S-a pregătit pentru ea de la primul volum publicat, Preludiu (1977), un exerciţiu de cuprindere globală.

Maşina de citit Alex. Ştefănescu nu s-a oprit de patruzeci de ani. Şi-a exprimat cu prioritate bucuria literaturii adevărate, bucuria descoperirii marilor valori. Alex. Ştefănescu scrie in primul rănd pentru cititorii obişnuiţi şi abia apoi pentru scriitori şi pentru alţi critici. Scrie direct, accesibil, cu o transparenţă fermă a preferinţelor şi a refuzurilor. E dintre cele patru-cinci instanţe estetice şi morale care contează la un moment dat pentru selecţia valorilor literare şi orientarea publicului. Pe deasupra, Alex. Ştefănescu are şi umor - ceea ce nu e chiar o calitate obişnuită. (Ion Simuţ)

CV

Alex. Ştefănescu s-a născut la 6 noiembrie 1947 la Suceava. Scrie constant şi publică din 1970, de la absolvirea Facultăţii de Filologie din Bucureşti. A debutat cu poezie in 1965. A avut şi are rubrici de critică literară in reviste şi ziare importante. A publicat pănă acum cinci volume de critică, unul de teatru, două de publicistică şi jurnal, antologii de literatură şi, ca o incununare a intregii activităţi, Istoria literaturii romăne contemporane. 1941-2000, in 2005, la Editura Maşina de scris. Este redactor-şef al revistei Romănia literară.

Nu există nici o indoială că in anii care vin vom avea mereu scriitori de valoare şi, mai ales, că vom avea cititori de valoare. Cu puţină grijă in ceea ce priveşte administrarea acestei bogăţii naţionale am putea deveni mari exportatori de literatură. Ar fi o afacere bună, deoarece literatura se dovedeşte o marfă miraculoasă, care exportată, rămăne totuşi integral in ţară.

Alex. Ştefănescu Prim-plan, 1987, p. 333