x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sentimentalul care se ascunde în parodie

0
Autor: Serban Cionoff 15 Sep 2009 - 00:00
Sentimentalul care se ascunde în parodie Ilustraţie obţinută cu sprijinul Muzeului Naţional al Literaturii Române, care poate fi vizitat de marţi până vineri, între orele 10:00-18:00/



Nu cred că am la îndemână un mai nimerit mod de a întâmpina tipărirea "Romanţelor pentru mai târziu" ale lui Ion Minulescu, în noua serie a "Biblio­tecii pentru toţi", decât prin aceste stihuri: "Străinule ce baţi la poartă/ De unde vii/ Şi cine eşti?.../ Străinule de lumea noastră/ Răspunde-ne de unde vii/ Prin care lumi trăind coşmarul nepovestitelor poveşti/ Şi-n care stea găseşti culoarea decoloratei nebunii?...".

Nu cumva şi în zilele noastre, în care, pentru prea mulţi, arta se confundă cu kitsch-ul, iar valoa­rea (în absolut) este uzurpată de valoarea de întrebuinţare, muzicalitatea solemnă, ba chiar şi "tonul fanfaron şi teatral" (G. Călinescu) pot face ca lirica minulesciană să aibă soarta prezisă în finalul "Roman­ţei pentru noul venit": "Dar poarta a ră­mas închisă la glasul artei viitoare"? Fi­reş­te cu amendamentul că în loc de "Era prin anul o mie nouă sute opt - îmi pare" să citim: "Era prin anul două mii nouă - sunt sigur".

Dacă ar fi să dăm "par­tea leului" devoratorilor de biografii ro­man­ţate, Ion Minulescu are câteva date care l-ar putea face să fie erou al unei cărţi de succes. Viitorul scriitor se naşte în Bucureşti, în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1881. Tatăl său, Tudor Minulescu, murise, cu nici o săptămână în urmă, în timpul petrecerii de revelion, iar mama sa, Alexandrina, născută Ciucă, rămâne văduvă de foarte tânără. În cei 63 de ani cât i-a fost dat să vie­ţuias­că, Ion Minulescu a fost şi adulat şi contestat, aşa după cum îi stă numai bine unui scriitor "la modă".

Nici moartea sa nu iese din tipare: Minulescu se stinge în urma unui colaps cardiac, răvăşit fiind de bombardamentele americane asupra Bu­cu­reş­tiului. "Totul - îşi va aminti peste ani Claudia Millian, soţia poetului - din­tr-o hotărâre necu­nos­cută şi peste împo­tri­vi­rea mea a trecut totul ca o apă în­ghe­ţa­tă." Dar, oricât tâlc ar avea aceste împrejurări, adevăratul Ion Minu­escu trebuie căutat dincolo de ele. Ion Mi­nu­lescu însuşi şi-a înţeles desti­nul, ca om şi ca scriitor, şi l-a rostit fără ocolişuri de prisos: "Nu sunt ce par a fi - / Nu sunt / Ni­­mic din ceea ce aş fi vrut să fiu!./Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,/ Sau prea curând/ Sau poate prea târziu.../ M-am resemnat, ca orice bun creştin,/ Şi n-am rămas decât cel... care sunt!"

Nici alte autoportrete minulesciene nu ne lasă să risipim misterul: Ca, de pildă, aceste "Rân­duri pentru credinţa mea": "Mă-ntreb, ce s-a putut schimba/ În mine/ şi-n credinţa mea,/ În care ştiu că n-am schimbat nimic,/ Nici chiar mândria mea de ucenic,/ Pe care şi-azi mi-o mai găsesc/ În cele câteva volume în care n-am scris decât glume,/ De teamă să nu-mbătrânesc!". Pentru ca, până la urmă, să recunoască: "Căci, dacă lacul şi cu lu­na/Ră­­mân la fel, întotdeuna,/ La fel, nu ne-am putut schimba/ Nici eu/ Nici ea - credinţa mea!...".

Bănuit cum că ar pune teatralitatea, efectul jocului - noi i-am spune, azi, "imaginea" - pe primul plan, Ion Minulescu  nu era, câtuşi de puţin, un cabotin mărunt, un vanitos de duzină. Nu altceva reţinea G. Călinescu la Minulescu, atunci când se ambiţiona să descopere "taina simbolismului minulescian". În esenţa lui, domnul Minulescu a rămas neschimbat. Poezia sa se află în faşa simbolismului românesc de dinainte de război. Domnul Minulescu e un mare sentimental şi la d-sa simbolul e un mod de a ascunde sentimentul care îl ruşi­nea­ză. Fiindu-i ruşine de sentimentul său, poetul îl spune în parodie.
SENTIMENTUL CARE ÎL RUŞINEAZĂ
Formidabilă această intuiţie a lui G. Că­linescu! Pentru că, dacă încercăm să ci­tim poezia minulesciană, cu ochii minţii unui om al zilelor noastre, tocmai această "ascundere a sentimentului, în parodie" este ceea ce ne atrage şi ne vrăjeşte. Mai ales, în poezia de dragoste, Ion Minulescu face din poză, din ambianţă, din decor, un fel de a se ruşina de propriile sentimente. Să ne amintim aceste vresuri pe care, cu un prilej anume, mai fiecare dintre noi le-am recitat:  "Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine,.../ Dar fiindcă azi mi te dai toată,/Am să te iert - / E vechi pă­ca­tul/ Şi nu eşti prima vinovată!...".

După care, urmează desfăşurarea luxuriantă a visului eternului îndrăgostit: "În cinstea ta,/ Cea mai frumoasă din toate fetele cu mint,/ Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,/ În pat ţi-am pre­sărat garoafe/ Şi maci - / Tot flori însân­gerate - / Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,/ Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt/ Trei ramuri verzi de lămâiţă/ Şi-un ram uscat de-Eucalipt". Totul culminând cu promisiunea desfătării îndelung aşteptate şi, tot îndelung, pregătite: "Şi-aşa tăcuţi - / Ca două umbre, trântiţi pe mal­dărul de flori - / Să-ncepem slujba-n miez de noapte/ Şi mâine s-o sfârşim în zori!".

Dar nu doar pentru întâlnirea visată este pregătit poetul. Altă dată, o va petrece pe "cea care pleacă", cu un ritual la fel de bine pregătit dinainte. Adică, încercând să ascundă: lacrima în dosul unei îndoieli bine jucate: "Tu crezi c-a fost iubire-adevărată.../ Eu cred c-a fost o scurtă nebunie.../ Dar ce anume-a fost,/ Ce-am vrut să fie/ Noi nu vom şti-o poate niciodată...". Mereu aşteptând o iubire "care va veni" şi mereu încercând să o uite pe "cea care va pleca", poetul construieşte un scenariu anume, dând fie­că­rei noi întâlniri aerul solemn al clipei unice. în felul ei, "Romanţa fără muzică" este o bijuterie greu de egalat: "în seara când ne-o întâlni - /Căci va veni şi seara-aceea - / În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint/ Şi-ţi voi citi/ Capitole din epopeea/ Amantelor din Siracuza,/ Citera,/ Lesbos/ Şi Corint.../ Şi-n seara când ne-om întâlni/ Te-oi întreba,/ Ca şi pe multele pe care le-am întrebat-naintea ta:/ -Voieşti sau nu să fii a mea?". Ceea ce este, ceea ce rămâne.

Cât pri­veşte locul lui Ion Minulescu în universul lite­rar românesc, un răspuns, cuprin­ză­tor şi  sugestiv, l-a dat, cred, Matei Că­li­nes­­cu: "În istoria literaturii române, Mi­nu­­lescu ră­mâ­ne în primul rând ca poet. Apărut în momentul paroxistic al se­mă­nă­to­ris­mu­lui agrest, autorul «Roman­ţe­lor» îşi gă­seş­te o sursă de inspiraţie în lu­mea civili­zaţiei citadine, aducând prin poezia sa mă­rturia unei sensibilităţi noi în literatura noastră. Lăsând la o parte ceea ce ţine de o originalitate căutată şi de o afectare a comportamentului zis, printr-un cu­vânt care-şi păstrează sensul francez «ar­tist», sensibilitatea minulesciană e, într-un context literar dominat de «dez­ră­dă­cinaţi» convenţionali, vie şi plină de vioiciune, cu secrete, dar bogate resurse de optimism, inteligenţa artisitcă a poe­tului e mobilă şi diversă, receptivă şi cer­ce­tă­toare. Toţi aceşti factori fac parte din sinteza lirico-umoristică pe care Mi­nu­lesc­u o realizează cu atât farmec conta­gios în versurile sale". Nu văd ce ar mai fi de adăugat.
CRIZANTEMELE, ÎNTRE LUCHIAN ŞI MINULESCU
Considerând arta ca reflexie a trăirilor personale, Ştefan Luchian a făcut din pictură oglinda stărilor sale sufleteşti. Urmărindu-i firul vieţii, marcată adesea de suferinţă şi boală, suntem puşi faţă-n faţă cu o personalitate remarcabilă, un adevărat luptător a cărui existenţă se amestecă, până la confuzie, cu arta sa. Un bărbat frumos, cu aer de dandy şi încărcătura pozitivă a unei copilării liniştite, petrecute în peisajele pline de farmec ale ştefăneştiului, Luchian a fost unul dintre cei mai în vogă artişti fin de siècle XIX. Cu atitudinea sa curajoasă şi protestatară, s-a plasat în fruntea artiştilor care au sincronizat arta românească cu modernitatea europeană, devenind personalitatea care domină indiscutabil pictura la graniţa dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Studiile la München şi Paris i-au deschis gustul pentru simbolism şi Art Nouveau, îndepărtându-l de influenţa covâşitoare a maestrului generaţiei sale, Nicolae Grigorescu.

Lorica cu crizanteme se înscrie în linia lucrărilor cu tematică simbolistă realizate de Luchian în ultimii ani ai vieţii, când boala îl izolase în atelier. Lorica pentru care a pozat din nou un model familiar lui Luchian, nepoata sa Laura Cocea, este surprinsă într-o atitudine pasivă, vrăjită parcă de buchetul de crizanteme pe care îl fixează meditativ. Motivele majore ale simbolismului: melancolia şi florile creează o punte de legătură între lirica lui Ion Minulescu şi plastica lui Ştefan Luchian. Contemporani, ambii artişti au fost marcaţi de mediul parizian, unde simbolismul era în mare vogă. Deşi Ştefan Luchian nu s-a numărat printre artiştii apropiaţi cercului lui Minulescu, plastica sa ilustrează perfect versurile literatului ambii raporându-se la aceleaşi simboluri ale efemerului existenţei umane din care creează lumi multicolore. Ştefan Luchian (1868-1916) "Lorica cu crizanteme", 1912 ; ulei pe pânză, 60 x 76,5 cm; MNAR, Galeria de Artă Românească Modernă (sala 3). (Valentina Iancu)
Citeşte mai multe despre:   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Actorul elveţian Bruno Ganz, care l-a interpretat pe Hitler în "Der Untergang", a murit la 77 de ani

Actorul elveţian Bruno Ganz, care l-a interpretat pe Hitler în "Der Untergang", a murit la 77 de ani
Actorul elveţian Bruno Ganz, cunoscut din rolul lui Adolf Hitler în controversatul film german "Der Untergang/Ultimele zile ale lui Hitler", a murit sâmbătă la 77 de ani în oraşul său natal Zurich, a informat...

Berlinală 2019 - ''Monştri.'', în regia lui Marius Olteanu, câştigă premiul oferit de cititorii Tagesspiegel

Berlinală 2019 - ''Monştri.'', în regia lui Marius Olteanu, câştigă premiul oferit de cititorii Tagesspiegel
Galerie Foto Lungmetrajul "Monştri.", în regia lui Marius Olteanu, a câştigat la cea de-a 69-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin premiul oferit de cititorii Tagesspiegel (Tagesspiegel Readers' Jury...

OSCAR 2019 - Academia revine asupra deciziei şi renunţă la anunţarea unor premii în pauzele publicitare

OSCAR 2019 - Academia revine asupra deciziei şi renunţă la anunţarea unor premii în pauzele publicitare
Academia de Arte şi Ştiinţe Cinematografice a revenit asupra deciziei sale iniţiale, renunţând la ideea ca unele premii Oscar să fie acordate în timpul pauzelor publicitare, după criticile uriaşe ale comunită

Eurovision România – AMR 2 zile până la marea finală

Eurovision România – AMR 2 zile până la marea finală
Galerie Foto Au mai rămas doar două zile până la finala națională Eurovision România, iar organizatorii pun la punct ultimele detalii ale show-ului.   Va fi o seară de gală – la Sala Polivalentă vor fi...

„DRAGOBETELE SĂRUTĂ FETELE” – concert folcloric la Sala Radio!

„DRAGOBETELE SĂRUTĂ FETELE” – concert folcloric la Sala Radio!
Duminică, 17 februarie (17.00), îndrăgostiții de toate vârstele sunt invitați la Sala Radio la tradiționalul concert de Dragobete, oferit în fiecare an în luna februarie de Orchestra de Muzică Populară...

Maraton de lectură „Portugalia citește românește“ – sub semnul personalității lui Constantin Brâncuși

Maraton de lectură „Portugalia citește românește“ – sub semnul personalității lui Constantin Brâncuși
Pentru al treilea an consecutiv, Ambasada României în Republica Portugheză și Institutul Cultural Român de la Lisabona organizează maratonul de lectură „Portugalia citește românește“, pus de această dată...

ICR Madrid își primește oaspeții într-o nouă casă

ICR Madrid își primește oaspeții într-o nouă casă
Galerie Foto Ceremonia de inaugurare a noului sediu al Institutului Cultural Român de la Madrid a avut loc în data de 14 februarie 2019, în prezența doamnei Liliana Țuroiu, președintele Institutului Cultural Român, a Excelenţ...

Netta, câștigătoarea Eurovision 2018, susține un recital la Finala Selecției Naționale

Netta, câștigătoarea Eurovision 2018, susține un recital la Finala Selecției Naționale
Galerie Foto Un adevărat fenomen muzical, Netta Barzilai, laureata Eurovision 2018, vine pentru prima dată în România, într-un recital live la finala Selecției Naționale. Într-o seară în care spectacolul și emoția vor...

Berlinala abordează istoria politică a Planetei

Berlinala abordează istoria politică a Planetei
Galerie Foto Cu câteva zile înainte de final (17 februarie), Berlinala relevă câteva teme predominante. Am reţinut de data aceasta pelicule legate de istoria politică a planetei şi de unul dintre cele mai dramatice subiecte...

Calendar religios. 15 februarie. Sfântul Apostol Onisim

Calendar religios. 15 februarie. Sfântul Apostol Onisim
Pe data de 15 februarie, în Biserica Ortodoxă, se face pomenirea Sf. Apostol Onisim. Acesta a fost unul dintre cei 70 de Apostoli ai Mântuitorului, fiind de altfel ucenicul Sfântului Apostol Pavel. A fost in...

Netta, câștigătoarea Eurovision 2018, susține un recital în Finala Selecției Naționale

Netta, câștigătoarea Eurovision 2018, susține un recital în Finala Selecției Naționale
Un adevărat fenomen muzical, Netta Barzilai, laureata Eurovision 2018, vine pentru prima dată în România, într-un recital live la finala Selecției Naționale. Într-o seară în care spectacolul și emoția vor...

Poveştile teatrului, o “tolbă nesecată de giduşii”

Poveştile teatrului, o “tolbă nesecată de giduşii”
Premiera spectacolului “Noii infractori” la TNB Teatrul Național București vă invită joi, 7 martie 2019, la Sala Mare, la premiera oficială a spectacolului “Noii infractori”. Autoarea israeliană...

Concertul de jazz Luiza Zan Trio de la ARCUB este sold out. La Artist In Residence urmează Petrică Andrei Trio

Concertul de jazz Luiza Zan Trio de la ARCUB este sold out. La Artist In Residence urmează Petrică Andrei Trio
Biletele puse în vânzare pentru concertul de jazz „Tenderly”, susținut de Luiza Zan Trio pe 14 februarie, la ora 20:00 la ARCUB s-au epuizat. „Joy of Life” - următorul concert din programul stagiunii de jazz ...

Carmen Tănase și Cosmina Dobrotă, mărturisiri din culisele serialului “Fructul oprit”: “Potrivirea între partenerii de joc este ca improvizația în jazz”

Carmen Tănase și Cosmina Dobrotă, mărturisiri din culisele serialului “Fructul oprit”: “Potrivirea între partenerii de joc este ca improvizația în jazz”
Galerie Foto Carmen Tănase și Cosmina Dobrotă, Roxana și Katia din “Fructul oprit” – serialul difuzat miercurea, de la ora 20.00, la Antena 1, se înțeleg din priviri pe platourile de filmare, iar replicile lor pline de...

Căutarea Tonului – un concert aniversar Grigore Leșe 65

Căutarea Tonului – un concert aniversar Grigore Leșe 65
Primăria Capitalei, prin ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București, îl sărbătorește pe Grigore Leșe, unul dintre cei mai apreciați artiști români, la împlinirea vârstei de 65 de ani, prin...
Serviciul de email marketing furnizat de