Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe Toma Roman Jr. îl ştiţi poate ca amfitrionul paginii "Sex cu Toma" din Jurnalul de duminică. Sau poate că l-aţi votat cu câteva săptămâni în urmă, în detrimentul lui Tăriceanu (pentru că, da, a candidat!). Sau poate că îi urmăriţi reportajele din Jurnalul Naţional. Acum, el vă mai dezvăluie o faţă a personalităţii sale.
În preajma aniversării a 19 ani de la Revoluţie, Editura Curtea Veche publică volumul de interviuri al colegului nostru Toma Roman Jr. "Ceauşescu văzut de aproape" este un puzzle în care răspund întrebărilor reportericeşti nume precum Iosif Banc, Camil Roguski, Alexandru Budişteanu, Emil Bărbulescu, Serghei Mizil, Vasile Bărbuleţ, Voicu Zdrenghea, Ştefan Kostyal şi Toma A. Toma – oameni care s-au aflat în preajma dictatorului în diferite situaţii. "M-a interesat în primul rând să-mi dau seama cum gândea Ceauşescu, ce trăsături psihice avea, cum lua decizii", se destăinuie autorul. "Majoritatea oamenilor pe care i-am intervievat, oameni cu pregătiri diferite, proveniţi din medii variate, au în ceea ce priveşte fostul cuplu prezidenţial câteva puncte de vedere comune. Pe baza lor, dar şi a altor date, putem deduce un portret al lui Nicolae Ceauşescu." "Ceauşescu manglea piese de pe tabla de şah", "Credea că e în competiţie cu Dumnezeu" sau "Ceauşescu voia o scrisoare de scuze de la Paul Goma" sunt numai trei dintre titlurile acestor incitante interviuri. Dar ce fel de persoană era Ceauşescu? "Cei cu care am stat de vorbă din anturajul lui Ceauşescu m-au lăsat să înţeleg faptul că acesta avea gusturile unui ins care nu e nici ţăran, nici orăşean, ci un fel de mahalagiu care a prins ceva cheag. Asculta atât muzică populară, cât şi romanţe, care începuseră să-i placă în perioada interbelică probabil. Cu Alexandru Budişteanu a avut o discuţie despre Zavaidoc, care-i plăcea. Îl mai distrau scamatoriile lui Iosefini, care-i aduceau aminte, foarte posibil, de bâlciurile ambulante pe care le văzuse în preadolescenţă în Olt. Nu era un sofisticat nici în ceea ce privea jocurile care îl relaxau. În afară de şah (învăţase în puşcărie) şi şeptic, îi plăcea să joace popice, tot o «distracţie populară». Din când în când mai încingea câte o partidă de volei cu apropiaţii săi, care se lăsau bineînţeles bătuţi. Pasionat de vânătoare, nu respecta regulile «aristocratice» după care se organizează aceasta. Nu căpătase niciodată «rasa» de vânător a lui Ion Gheorghe Maurer, de exemplu. Pur şi simplu săvârşea carnagii, împuşcând tot ce-i ieşea în cale. Nu era nici un gurmand. Mânca produse de calitate, făcute special pentru el, dar nu avea rafinament culinar. Le plăcea amândurora, după cum susţin Camil Roguski şi Serghei Mizil, bucătăria tradiţională românească. Fără să fie beţiv, Ceauşescu îngurgita ocazional vinuri româneşti, şi mai târziu, după ce făcuse diabet, câte un pahar de coniac. Elena, care probabil văzuse în străinătate ce beau «marile doamne», degusta câteodată şampanie franţuzească." Vă sună cunoscut? Doriţi alte amănunte picante? Cartea lui Toma Roman Jr. vă aşteaptă în librării.
