Tipografia de la Blaj (1850-1918)

Contribuţii documentare, Studiu introductiv de Petre Magdău
Ediţie îngrijită de Petru Magdău, Ioana Bonda, Cecilia Cârja, Ciprian Ghişa
Presa Universitară Clujeană

Tipografia de la Blaj (1850-1918). Contribuţii documentare se înscrie în cadrul unui amplu program de cercetare iniţiat şi derulat la Universitatea Babeş-Bolyai şi Institutul de Istorie Ecleziastică din Cluj-Napoca care şi-a propus să refacă evoluţia principalelor instituţii ecleziastice româneşti în epoca modernă şi rolul bisericii în propăşirea culturală şi afirmarea naţiunii române, precum şi restituirea biografiilor unor înalţi ierarhi.

Cartea, concepută ca o restituire documentară, acoperă o perioadă relativ extinsă de timp: 1850-1918, şi extrem de intensă în derularea temei abordate în lucrare. Tipografia din Blaj, una dintre cele mai importante instituţii culturale şi bisericeşti ale românilor ardeleni pe parcursul secolelor XVIII şi XIX şi-a asumat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea un dublu rol, urmărind atât dezvoltarea Bisericii Greco-Catolice, cât şi sprijinirea dezvoltării învăţământului şi, în genere, a întregii culturii româneşti. Importanţa acesteia era cu atât mai mare cu cât Blajul constituia singurul centru în care se editau cărţile rituale necesare clerului greco-catolic transilvan. Dacă orice altă categorie de carte s-ar fi putut edita şi în altă parte cartea rituală necesita o anumită uniformizare care trebuia să se reflecte şi în tipicul celebrării serviciilor divine şi totodată să reflecte identitatea unei biserici plasate între Răsărit şi Apus, între tradiţia ortodoxă şi dogma catolică. Limitele temporale reflectă schimbările survenite în evoluţia tipăriturilor româneşti după 1850, respectiv trecerea de la scrierea cu slove chirile la scrierea cu litere latine.

Volumul de faţă reprezintă atât o restituire documentară a evoluţiei tipografiei blăjene, cât şi un instrument de lucru pentru specialişti.