x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un "sentiment fantastic, pur românesc"

0
Autor: Clara Margineanu 10 Iun 2009 - 00:00
Un Arhiva Muzeului Literaturii Române/
Vezi galeria foto

Plurivalent, personalitate de tip renascentist, eseist, prozator, profesor universitar, Mircea Eliade (1907-1986) a avut un succes răsunător şi a făcut carieră internaţională, ca istoric al religiilor şi filozof al culturii. Sunt oameni care nu i-au iertat lui Eliade, de-a lungul timpului, opţiunile politice din anii '30. La un moment dat, denigratorii săi l-au acuzat de misticism şi chiar de fascism.



Criticul şi istoricul literar Alex Ştefănescu explică în celebra sa Istorie: "Au folosit ca pretext câteva articole de tinereţe în care Mircea Eliade susţinuse, cu un entuziasm naiv, unele idei legionare, complet abandonate în publicistica lui ulterioară".

Cert este că în anii '30 credea în existenţa unui ,,sentiment fantastic pur românesc". Cine ştie, ar putea fi şi aceasta o formă de expresie a frumuseţii patriotismului său, alături de faptul că scriitorul, şi după decenii de exil, şi-a scris "Memoriile" şi "Jurnalul" în limba română şi a continuat să transfigureze literar spaţiul bucureştean în "geografie sacră". Spaţiul sacru este în concepţia lui Eliade centrul universului.

"Sunt unul dintre puţinii bucureşteni care-şi cunosc şi îşi iubesc oraşul. Plecam aproape de apusul soarelui, căutând străzi încă nestrăbătute de noi, oprindu-ne mult în faţa unor case, descoperind mahalalele noi, cartiere crescute peste noapte, regăsind colţuri preferate, mici grădini uitate de Dumnezeu sau alei singuratice, cu trandafiri agăţători şi zorele." ("Nuntă în cer", Ed. Garamond)

Bucureştiul lui Mircea Eliade este sacru, încărcat de simboluri, este un oraş care adăposteşte mistere şi frumuseţi indicibile. Spaţiul bucureştean este pentru Eliade saturat de taine şi încărcat de mituri. Acad. Eugen Simion sintetizează: ,,Eliade sacralizează lumea lui Mitică, oraşul toropit de căldură e un vast labirint de semne (...)". (postfaţă Mircea Eliade, Proză fantastică, Ed. Fundaţiei Culturale Române)

Oraşul acesta devine pentru o parte a prozelor sale fantastice decor pentru existenţa înţeleasă ca spectacol. Esenţa acestui mod de a vedea lumea este transcrisă în replica unui personaj din "Uniforme de general": "A nu îţi fi frică de nimic, de nimic înseamnă a privi tot ce se petrece în lume ca spectacol. Asta înseamnă că putem interveni oricând prin imaginaţie şi putem modifica spectacolul aşa cum vrem noi".

În prozele sale mitice, Eliade spiritualizează întâmplările, conferă semnificaţii şi vibraţii magice. Iubirile sunt de dincolo de timp, obsesiile sunt încrustate în fantasme. Toate acestea sunt încorporate unor spaţii luxuriante, cunoscute doar de autor, imaginare, dar care, prin forţa cuvântului, induc aparenţa recognoscibilului. Bucureştiul, glorificat liric, este un loc real, aflat pe harta lumii, pe care Eliade îl renaşte spaţiu iniţiatic.

Probabil că Eliade nici nu şi-a pus problema să fie credibil, ci doar să stârnească, să emoţioneze, să răvăşească.
La rândul său, autorul a fost provocat de ceea ce este dincolo, nevăzut, nepalpabil, dar consubstanţial fiinţei umane.

LITERATURA ŞI VIAŢA AU CĂZUT DIN CER
"Nuntă în cer" este unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste scrise în perioada interbelică, mai precis în vara anului 1938, în timp ce Mircea Eliade era întemniţat în lagărul de la Miercurea-Ciuc. Eroii lui Eliade sunt îndrăgostiţii de la început de lume, profunzi şi indestructibili, îşi trăiesc până la ultima consecinţă experienţele iubirii-limită.

Descătuşaţi în eros, uniţi deplin în spirit, cuplurile sunt predestinate, protagoniştii sunt născuţi pentru a se regăsi. "Noi nu suntem din lumea asta, nu ne putem împotrivi destinului care ne-a ales unul altuia pentru o astfel de nuntă."

IUBIREA, ARMONIA DIVINĂ
Doi bărbaţi, scriitorul Mavrodin şi inginerul Hasnaş, îşi spun unul celuilalt, într-o noapte, povestea marii iubiri. Finalul este acelaşi, fiecare rămâne fără Ileana, respectiv Lena, ipostaze ale femeii iubite, întruchiparea perfecţiunii, pe care o întâlneşti o singură dată în viaţă. Oricine trăieşte o asemenea poveste rămâne, după consumarea ei, foarte singur, mutilat de absenţă, cu mâna întinsă către trecut...

Totul se petrece în Bucureştiul de odinioară, unde Mavrodin, scriitor cunoscut, o cunoaşte pe Ileana. Iubirea dintre ei creşte, se amplifică, e o întâlnire ce îi fusese prevestită Ilenei cu ani în urmă, o întâlnire mitică pe care o aşteptase precum Euridice pe Orfeu. "Trupurile noastre s-au recunoscut ca după o lungă, blestemată despărţire." Mavrodin a iubit-o adânc şi înalt, cum foarte rar este cineva capabil.
A iubit în ea şi copilul nefericit ale cărui amintiri îi mutilaseră acestuia fiinţa.

"Familia ei se risipise demult. Cele câteva rude care supravieţuiau în oraşe de provincie o uitaseră. Aş fi vrut să o mângâi cu toată tristeţea de care eram în stare, ca să îi cer iertare pentru toată tristeţea copilăriei ei, pentru pustiul acela rece, în care i-au rămas înfipte atâtea rădăcini ale melancoliei. (...) Nădăjduiam că aş putea pătrunde în întunericul acela, încălzindu-l. Dar Ileana a refuzat cu îndârjire să revadă locurile copilăriei..."




Şi, totuşi, chiar şi o asemenea iubire are partea ei profană, cea mai dureroasă, cea legată de pământ. Ea, o femeie chinuită de amintirile copilăriei, schingiuită afectiv, îşi doreşte vindecarea prin iubire. Marea dragoste i-a fost dăruită, dar ea, Ileana, nu se poate vindeca total decât dăruind viaţă unui copil. El crede însă că acceptând îşi neagă condiţia de creator.

"Destinul nostru nu se întâmplă aici pe pământ. Noi ne-am cunoscut numai în dragoste. Dragostea e Raiul nostru, dragostea fără fruct." Ileana dispare într-o zi fără urmă, iar Mavrodin scrie romanul "Nuntă în cer" cu speranţa că ea, vreodtă, citind, se va întoarce. Dar literatura nu seamănă întotdeauna cu viaţa. Cele două s-au luat la trântă şi au căzut din Cer.

În cea de-a doua confesiune, Barbu Hasnaş crede sincer că a găsit în iubirea lui cu Lena absolutul, armonia divină. Deşi sunt văzuţi din afară drept cuplul perfect, după trei ani de beatitudine dezastrul îşi face treaba: "Îmi dădeam şi eu seama uneori că am fi putut trăi cu adevărat fericiţi, că totul ne pregătise pentru asta, dar se întâmpla ceva, dincolo de noi şi de dragostea noastră, care ne făcea să suferim şi să căutăm suferinţă..."; de data aceasta Hasnaş este cel care îşi doreşte un copil, Lena refuză şi în cele din urmă elixirul dragostei se topeşte în otrava unui divorţ.

"Cine nu ştie de altfel că în dragoste nici o certitudine nu e definitivă, că lucrul acela elementar ş sentimentul că eşti iubit ş trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi dezgust?", se întrebă inutil unul dintre protagoniştii care a avut şansa tristă de a fi întâlnit marea iubire... Doar pentru a o pierde şi a-şi târî viaţa, infirm, mai departe, visând până la ultima răsuflare Nuntă în Cer.

MISTERUL E PRETUTINDENI
Eliade celebrează viaţa ca spectacol, proiectează scene, roluri, replici, costume. Întâmplările se construiesc în fantastic, semnificaţie, simbol. în "Uniforme de general" primul impact este cinematografic, vizual: în podul unei case vechi, noaptea, în beznă, doi băieţi caută într-un cufăr două uniforme de general, păstrate cu pietate de o văduvă de război, pentru a fi purtate, costum, într-o piesă de teatru.

Aceştia sunt Ieronim Thanase, actor, fost copil-minune, şi Vladimir, elev, entomolog amator. Acesta este un tablou decupat în rama unui pod istovit de lăzi, cufere, vechituri şi amintiri. În celălalt tablou, îl regăsim pe Ieronim, violonist celebru, chinuit de imaginea unei logodnice pierdute, speriată şi gonită de o istorie ciudată. Alături de el este Maria Daria, artistă de valoare, admiratoare scuturată de patimi a violoncelistului.

Scenele se întrepătrund, cei patru se întâlnesc, dar forţa, fascinaţia povestirii rezidă în evocarea trecutului. Aflăm istoria generălesei, deţinătoare de taine, aflăm povestea care a speriat-o pe "logodnica străină" (un saltimbac descoperă că fusese născut să distreze zeii, iar el e doar un jongleur care amuză oamenii la bâlci, trădându-şi astfel vocaţia), dezvăluiri gradate, ce îşi conţin semnificaţia. Cei care povestesc interpretează şi probabil amplifică sau mistifică.

Preluând modelul teatrului antic, este prezent Corul, care rezumă şi prevesteşte traseul protagoniştilor. "Orice se întâmplă în jurul nostru ar putea camufla un mister, aşadar, o revelaţie decisivă, un adevăr cutremurător", spune Ieronim. Este vorba, de fapt, despre mântuirea şi iniţierea prin fantezie, prin gest, prin spectacol.

"LA UMBRA UNUI CRIN, ÎN PARADIS"
"O să mă împac cu el, la umbra unui crin, în Paradis." Această propoziţie splendidă şi memorabilă o poate spune oricine crede că în viaţa aceasta nu poate ierta. Nu vorbim despre cei care spun "nu voi ierta nici pe lumea cealaltă", pentru că aceia sunt pierduţi într-o cumplită suferinţă, iar noi ceilalţi trebuie să îi mulţumim lui Dumnezeu că nu a îngăduit să le fim asemenea.

Povestirea "La umbra unui crin" ne mai livrează o idee memorabilă: "Lumea întreagă trăieşte în exil, dar asta nu o ştiu decât câţiva...".

O altă scenă, la Paris, încorporează şase personaje în căutarea unei semnificaţii. "Erau buni prieteni şi se certaseră dintr-o prostie. Dar, până la urmă, s-au împăcat. Hotărâseră chiar să facă un chef, numai ei doi, la cârciuma lor favorită, îndată ce se va încheia războiul. Dar n-au mai apucat."

Eliade ne spune că adesea trecem netulburaţi printre mituri şi simboluri, captivi unui labirint de semne. "Dacă ne asumăm viaţa ca spectacol, e foarte important să nu ratăm finalul. Şi dacă altfel nu se poate, atunci să dăm lovitura. Până atunci, ne rămâne să visăm cât de înalţi pot fi crinii în Paradis..."
Citeşte mai multe despre:   eliade,   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

A apărut revista “FILM” nr 2/2020

A apărut revista “FILM” nr 2/2020
          Noul număr al revistei “Film” apare , după perioada de izolare  generată de pandemie şi  în zilele unui început de relaxare cu dilatări şi...

10 iulie – Ziua Muzeului Naţional Cotroceni

10 iulie – Ziua Muzeului Naţional Cotroceni
Muzeul Național Cotroceni aniversează 29 de ani de existență în spațiul cultural românesc.             Înființat în anul 1991, prin Hotărârea...

Martin Scorsese susține programul CINEVARA al Fundației9. Proiecția de joi de la Rezidența BRD Scena9: Black Girl, „primul film al Africii subsahariene”

Martin Scorsese susține programul CINEVARA al Fundației9. Proiecția de joi de la Rezidența BRD Scena9: Black Girl, „primul film al Africii subsahariene”
Joi, 16 iulie, de la ora 21.00, în grădina Rezidenței BRD Scena9 (Str. I.L. Caragiale 32), va fi proiectat filmul artistic senegalez Black Girl, regizat și scris de Ousmane Sembène, în cadrul programului de proiec

Atelierele Walk & Shoot 2020 – artă fotografică și explorare urbană

Atelierele Walk & Shoot 2020 –  artă fotografică și explorare urbană
La intersecția dintre artă fotografică și explorare urbană, Walk & Shoot propune în această vară cinci ateliere coordonate de unii dintre cei mai cunoscuți fotografi români: Cristian Crisbășan, Cornel...

Medalion excepțional: „Nicolae Grigorescu și poetica imaginii”

Medalion excepțional: „Nicolae Grigorescu și poetica imaginii”
Muzeul Municipiului București vă invită să admirați, în perioada 15 iulie – 16 august 2020, la Palatul Suțu, un număr de șase tablouri pictate de Nicolae Grigorescu, care se adaugă și completează, într-un...

Mircea Diaconu: „Din păcate, dintre cei trei fraţi, numai eu mai sunt în viaţă...”

Mircea Diaconu: „Din păcate, dintre cei trei fraţi, numai eu mai sunt în viaţă...”
Intrăm, alături de Mircea Diaconu, în culisele Trilogiei ardelenilor. Este singurul în viaţă dintre actorii care au jucat rolurile principale ale fraţilor transilvăneni Ion, Traian şi Romulus Brad, în...

La TNB, premieră în plină criză : Jurnal de România

La TNB, premieră în plină criză : Jurnal de România
Galerie Foto Într-o perioadă extrem de dificilă prin care trece lumea artistică, Teatrul Naţional I.L.Caragiale din Bucureşti anunţă prima premieră în plină perioadă de pandemie: Jurnal de România. 1989, spectacol...

Spectacole de Lev Dodin, Radu Afrim, Sasha Waltz, Michèle Noiret, sâmbătă la #FITSonline

Spectacole de Lev Dodin, Radu Afrim, Sasha Waltz, Michèle Noiret, sâmbătă la #FITSonline
Galerie Foto  „Frați și surori”, regia Lev Dodin, „Körper”, coregrafia Sasha Waltz, „Beție”, regia Radu Afrim, „Hors-Champ”, coregrafia Michèle Noiret, sunt doar câteva dintre spectacolele din cadrul...

Povești de dragoste

Povești de dragoste
E cald, suntem cu gândul la vacanță, așa că vă propun câteva cărți despre dragoste, relații și despre viață, de fapt.   A doua șansă, Kristin Hannah „Sunt îndrăgostit de altă femeie”....

Simfonia „Clopotele” și Suita „Şeherazada”, în stagiunea online a Filarmonicii „George Enescu”

Simfonia „Clopotele” și Suita „Şeherazada”, în stagiunea online a Filarmonicii „George Enescu”
Galerie Foto Joi, 9 iulie 2020, de la ora 19.00, în cadrul stagiunii online, Filarmonica „George Enescu” va transmite, în prima parte, înregistrarea Simfoniei corale „Clopotele”, op. 35, de Serghei Rahmaninov, condusă de...

Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL va avea loc între 12-16 august, la Sfântu Gheorghe, Delta Dunării

Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL  va avea loc între 12-16 august, la Sfântu Gheorghe, Delta Dunării
ANONIMUL IIFF, festivalul la care publicul votează filmul câștigător, anunță cea de-a 17-a ediție, care va avea loc între 12 - 16 august, la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării.  Având în vedere...

FestivalYA: vorbește live cu autorii tăi preferați!

FestivalYA: vorbește live cu autorii tăi preferați!
La vremuri interesante, evenimente minunate! Este organizată o serie de întâlniri LIVE cu autorii tăi preferați, în cadrul FestivalYA, un festival de carte, muzică și idei young adult. În perioada 20...

„Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, publicată în engleză în traducerea lui Gabi Reigh

„Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, publicată în engleză în traducerea lui Gabi Reigh
Galerie Foto Cea mai populară piesă de teatru a lui Mihail Sebastian, „Steaua fără nume”, este și cea mai recentă traducere din limba română în limba engleză în Regatul Unit. Comedie dulce-amăruie ce încă este...

Anul premierelor la TIFF, în Zilele Filmului Românesc

Anul premierelor la TIFF, în Zilele Filmului Românesc
Galerie Foto Mai bogată ca niciodată în premiere, selecția de filme românești de la cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania cuprinde un număr-record de 21 de lungmetraje și 16 scurtmetraje, ca...

Cea de-a 14-a editie One Night Gallery devine expozitie itineranta si va avea loc si la Timisoara

Cea de-a 14-a editie One Night Gallery devine expozitie itineranta si va avea loc si la Timisoara
Galerie Foto Ultima editie One Night Gallery a prezentat lucrarile artistei Alina Bohoru in 13 spatii din centrul Bucurestiului, luand forma unei expozitii stradale. Continutul va fi expus si la Timisoara in luna august, in...
Serviciul de email marketing furnizat de