x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Viaţa e prea scurtă şi prea tristă s-o consumi inventând

0
12 Ian 2010 - 00:00

În numărul din 18 ianuarie 1935 al reviste Rampa apărea un interviu cu scriitorul Anton Holban. Până la moartea lui, cu mult înainte de vreme, petrecută tot într-o zi de ianuarie, aveau să mai treacă doar doi ani...

Textul din '35 a fost inclus în volumul II al antologiei "Romanul românesc în interviuri", apărută în 1986, sub coordonarea lui Aurel Sasu şi Mariana Vartic, la Editura Minerva. Reproducem în continuare fragmente din interviul "Cu Anton Holban despre «Ioana», despre Proust, despre critici...".

Dl Anton Holban este un scriitor pe care marele public îl cunoaşte puţin şi care, de altfel, nici nu caută această cunoştinţă. Între cărţi (pe care le iubeşte cu o intolerantă pasiune), între concerte (pe care le urmăreşte cu o credinţă şi o fervoare de muzician), autorul romanului "Ioana" scrie departe de ceea ce se numeşte "viaţa literară".

 

Cum aţi scris ultimul dvs. roman, "Ioana"?

Acum doi ani, şi ca de obicei, adică nu la o masă, mereu aceeaşi, la care aş lucra zilnic acelaşi număr de ore, ci plimbându-mă prin superba grădină pe care o are bunica mea la Fălticeni, întrerupându-mă la fiecare moment ca să discut sau să mă ocup cu altceva şi scriind la întâmplare pe nişte foi printre care numai eu am putut să mă descurc. Bineînţeles, până la tipărire am reparat mereu, căutând să fiu cât mai esenţial.

 

Răspunsul acesta ar fi privitor la tehnica scrisului. Dar un roman există înainte de a fi scris, fie într-o realitate trăită, fie în imaginaţie, fie în amândouă. Şi atunci întrebarea s-ar referi la elaborarea mentală a romanului.

După cum se bănuieşte, realitatea a fost puţin deghizată. Socot viaţa prea scurtă şi prea tristă ca să ţi-o consumi inventând. Dar descrierea Cavarnei am făcut-o doi ani după ce am cunoscut Cavarna. Aceasta denotă artificiul sentimentelor? Am exemple celebre când s-a procedat identic. Probabil că aceasta este o lege a jocului nostru interior. Lamartine a plâns pe Julie Charles în "Le lac" mult mai târziu, pe când era însurat cu alta.

Aş vrea să se reţie din această carte miraculoasa atmosferă de la Cavarna, pe care m-am căznit s-o redau cât mai bine. Spaţiul imens care se întinde acolo în faţa ta şi pustietatea impresionantă. Noaptea nu auzeam decât zgomotul mării, al vreunei uşi de la vreo magazie goală, bătută de vânt, şi al şobolanilor care se jucau în pod. Consider "Ioana" drept un poem în proză. Subiectul este redus la maximum şi nu am alcătuit decât o îmbinare de emoţii. Lectorii n-or să abunde?

Sunt, aşadar, rari oamenii nefericiţi? Cine nu este complicat pentru o chestiune care-l interesează direct? Oare nu-şi trăieşte fiecare, la o vârstă, dragostea cu tristeţile ei?

 

Nu sunt un critic drept

Sunteţi, prin preocupările dumneavoastră, un eseist şi un critic. În această calitate, am vrea să ştim ce gândiţi despre "Ioana". Mai precis, ce gândeşte criticul Holban despre romancierul Holban?

Nu sunt un critic drept. Adică, nu mă forţez să împart elogiile sau defectele, indiferent de text, după cum mi se prezintă. Mă consolez cu gândul că şi criticii celebri, fără altă pretenţie decât de-a judeca operele celorlalţi, începând cu Boileau şi Saint-Beuve, au judecat rău. Nu mai am pasiunea de copil de a citi orice, cu egal interes. Deci am preferinţe numai pentru un singur fel de literatură. Mi se pare viaţa prea scurtă ca să joc un rol care nu-mi aparţine şi să nu fiu sincer, cu orice risc. Egoism, curiozitate, mi-e egal cum se numeşte acest instinct. 

 

Sunt autori, sau numai anumite cărţi ale lor, care m-au obsedat, i-am recitit de nenumărate ori, m-am gândit într-acolo de o sută de ori pe zi în timpul celor mai diferite ocupaţii ale vieţii noastre zilnice. Fromentin (Dominique), Proust (mai ales pasagiile Swann şi Albertine), Rainer Maria Rilke, Thomas Hardy (Jude l'Obscur)... Este o înrudire temperamentală între aceste cărţi. "Ioana" demonstrează poate aceste preferinţe. Să se noteze bine, nu reminiscenţe literare, ci numai aceleaşi jocuri sufleteşti. Acelaşi fel de emoţii, indiferent dacă decorul este mereu altul. Ce cred despre "Ioana"? De fapt, înţeleg această întrebare într-un singur fel: ce cred despre mine? Exact: uneori rău, uneori bine, victimă a tuturor oscilaţiilor interioare.

 

Scriu doar ce am remarcat personal
Cunoaşteţi, desigur, opinia curentă după care între roman şi critică ar exista în oarecare măsură o incompatibilitate. Acest lucru li s-a spus, pe rând, domnilor Lovinescu, Ibrăileanu, Călinescu... Ce credeţi despre această opinie?

Adică, pentru a fi critic îţi trebuie luciditate şi pentru a fi romancier îţi trebuie să te laşi niţel învăluit de instinct. Dar există şi scriitori mari care şi-au cunoscut perfect plăsmuirea lor. În unele piese de Racine, totul este perfect, nu găseşti nici cel mai mic reproş. E drept că, în practică, romanul unui critic sau critica unui romancier folosesc mai mult drept curiozităţi. Cunosc o singură excepţie: "Adela" dlui Ibrăileanu, de o valoare unică, dintr-o tradiţie franceză de cea mai bună calitate, neaşteptată în literatura noastră încă rudimentară. Dar mă îndoiesc dacă critica dlui Ibrăileanu poate avea acelaşi preţ.

 

S-a vorbit adesea despre "proustianismul" dvs. În ce măsură îl recunoaşteţi şi, mai ales, în ce măsură credeţi că lecţia lui Proust poate fi identificată în "Ioana"?

Proust a fost una dintre cele mai mari încântări ale vieţii mele. Pe "Swann" l-am urmărit rând cu rând şi nu mi s-a părut nici o paranteză de-a lui de prisos. Dar, cum domnul Mihail Sebastian a observat foarte bine, cred că mă leagă mai mult asemănări temperamentale de Proust şi nu voiesc deloc să-l copiez. Fiecare porneşte de la propria lui experienţă. Eu scriu numai ceea ce am remarcat personal, astfel că nu mi-e frică de reminiscenţe străine, oricât de departe ar putea merge comparaţia.

Bineînţeles, invidiez pe Proust (dacă un om viu poate invidia pe un mort) pentru foarte multe pagini pe care le-aş fi scris poate identic. De pildă, "Sonata" lui Vinteuil sau somnul Albertinei. Dar sunt lucruri esenţiale pe care nu le pricep: cum a putut să-şi risipească ultimii ani cât mai avea de trăit scriind cărţi?

În momentul când scriam "Ioana", ca reacţie, citeam din nou din Proust. Totuşi, sunt sigur, n-a fost nici o influenţă. Aşa de impresionată a rămas pentru mine atmosfera de la Cavarna-Port.

 

Cu ce sentimente primiţi cronicile care se scriu despre dumneavoastră? Vă recunoaşteţi în ele? Credeţi că, personal, aţi putea utiliza vreo sugestie sau indicaţie critică venită din afară?

Mă bucur când descopăr un prieten. Adică pe cineva care mă înţelege, faţă de care nu sunt complet un străin. Cu toate că întâmplările din cărţile mele ar trebui să fie familiare oricui, totuşi, cu surprindere, descopăr că sunt considerat drept un om ciudat.

Citeşte mai multe despre:   anton holban,   biblioteca pentru toţi,   ioana

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Monștri., un film de Marius Olteanu, din 27 septembrie în cinematografe

Monștri., un film de Marius Olteanu, din 27 septembrie în cinematografe
Galerie Foto După un parcurs festivalier de succes, Monștri., de Marius Olteanu, ajunge în cinematografele din România pe 27 septembrie. Înainte de lansarea filmului,  publicul din țară va avea ocazia să-i...

Weekend muzical la Palatul Suțu

Weekend muzical la Palatul Suțu
Seria de concerte Museicorum, afiliate în acest an Festivalului Internațional George Enescu, se încheie cu trei evenimente de excepție care vor avea loc la sfârșitul acestei săptămâni. Muzeul Municipiului...

Claude Lelouch deschide cea de-a zecea ediție Les Films de Cannes à Bucarest

Claude Lelouch deschide cea de-a zecea ediție Les Films de Cannes à Bucarest
Galerie Foto Un bărbat și o femeie - Un homme et une femme. Milioane de bărbați și de femei de pretutindeni, vibrând la unison la un film devenit, de atunci, legendar. Cinema-ul ca experiență și senzație globală, capabil...

Extinction Room (Hopeless.) la eXplore Festival la București

Extinction Room (Hopeless.) la eXplore Festival la București
Extinction Room (Hopeless.), instalația audio performativă semnată de artistul Sergiu Matiș, va avea premiera la eXplore festival #14 - Bucharest International Contemporary Dance and Performance Festival,...

Spectacolul Triburi, în regia lui Vlad Cristache, la Festivalul Zile și Nopți de Teatru la Brăila

Spectacolul Triburi, în regia lui Vlad Cristache, la Festivalul Zile și Nopți de Teatru la Brăila
Galerie Foto Vineri, 20 septembrie 2019, de la ora 18.00, spectacolul Triburi. Codul bunelor BARIERE, în regia lui Vlad Cristache, se va juca în cadrul Festivalului Zile și Nopți de Teatru la Brăila (ediția a XIII-a,...

„Descifrând portrete regale: Ferdinand şi Maria – de la prinţi moştenitori la suveranii României Mari”. O conferință despre construcția imaginii regalității

„Descifrând portrete regale: Ferdinand şi Maria – de la prinţi moştenitori la suveranii României Mari”. O conferință despre construcția imaginii regalității
Galerie Foto Muzeul Național de Artă al României vă invită miercuri, 25 septembrie 2019, ora 18.00 la conferința Descifrând portretele regale: Ferdinand şi Maria – de la prinţi moştenitori la suveranii României Mari....

România - cea mai mare distincție la „Vox Artis” 2019

România - cea mai mare distincție la „Vox Artis” 2019
În perioada 17 – 19 septembrie 2019 a avut loc la la Sibiu, în cadrul Sibiu Opera Festival, ediția cu numărul 11 a concursului de canto „Vox Artis”. 20 de tineri artişti lirici din 7 țări au concurat în...

Un program dens, excepțional, în cadrul Festivalului George Enescu

Un program dens, excepțional, în cadrul Festivalului George Enescu
Galerie Foto În debutul programului zilei de 20 septembrie este inclusă o nouă conferință din seria Forumul Internațional al Compozitorilor în sala de la Universitatea Națională de Muzică din București. Conferința este...

Autobiografia lui Edward Snowden, “Dosar permanent”, lansată în România

Autobiografia lui Edward Snowden, “Dosar permanent”, lansată în România
Editura Nemira publică autobiografia controversatului Edward Snowden, americanul care a dezvăluit lumii întregi pericolele sistemelor de supraveghere a comunicațiilor și internetului, și a fost inculpat de spionaj...

Un program de Festival dens pentru ziua de 19 septembrie, cu șase evenimente marcate pe agendă

Un program de Festival dens pentru ziua de 19 septembrie, cu șase evenimente marcate pe agendă
Galerie Foto De la ora 10.00, în cadrul Forumului Internațional al Compozitorilor, se pot urmări live, pe site-ul Festivalului Enescu sau direct în sală, la Universitatea Națională de Muzică din București, discuțiile cu...

Mihail Siskin, scriitorul care a făcut să renască literatura rusă, revine în București pe 8 octombrie

Mihail Siskin, scriitorul care a făcut să renască literatura rusă, revine în București pe 8 octombrie
Marti, 8 octombrie 2019, indragitul scriitor Mihail Siskin, considerat cel mai important autor rus contemporan si singurul care a primit toate cele trei mari premii literare rusesti, revine in Bucuresti la invitatia...

Plimbare în pași de dans prin parc, în premieră națională, la Sibiu!

Plimbare în pași de dans prin parc, în premieră națională, la Sibiu!
Teatrul „Gong” prezintă pentru prima dată în România conceptul „Happy Manif”, un demers coregrafic inițiat de David Roland și Valeria Giuga (Franța). Spectacolul va fi prezentat publicului larg...

Drum lin printre îngeri, dragă Ducule!

Drum lin printre îngeri, dragă Ducule!
Galerie Foto Regizorul Alexandru Darie, managerul Teatrului Bulandra, a plecat dintre noi. Mult prea devreme. Avea doar 60 de ani. Noblețe și talent. Absent și mereu supraviețuitor. Spațiul lui de zbor era...

Teatru rom la Teatrul Evreiesc de Stat din București

Teatru rom la Teatrul Evreiesc de Stat din București
Galerie Foto Vineri, 20 septembrie, de la ora 19.00, Teatrul Evreiesc de Stat din București și compania de teatru rom Giuvlipen vă invită la spectacolul „Kali Traš/ Frica neagră”, primul spectaocol de teatru despre...

Moonlighting, de Teodora Bogdan, la Galeria Estopia

Moonlighting, de Teodora Bogdan, la Galeria Estopia
Galeria Estopia are vești noi la început de septembrie: după deschiderea spațiului Estopia cu numărul 2 de la Lugano, Elveția, din 12 septembrie, Estopia București are plăcerea să vă invite la prima expoziție ...
Serviciul de email marketing furnizat de