x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Viziuni regizorale

Viziuni regizorale

de Luiza Moldovan    |    15 Dec 2005   •   00:00
C(RAMPE)
Alina Mungiu Pippidi scrie o piesa. "Evanghelistii". Mi-au fost suficiente imaginile pe care le-am vazut la televizor ca s-o trec la categoria marilor acte de cultura, memorabile rau de tot.
Aflu ca in aceasta piesa cei patru evanghelisti, pusi sa scrie niste "carti", fac misto pe marginea muncii lor si se hahaie, gasind aceasta misiune a lor "umilitoare"; ca in scena in care Maria Magdalena ii spala picioarele Mantuitorului, se sugereaza ideea sexului oral. Fabulos, nu credeti? Magnifica reprezentarea gandita de Pippidi, aceasta doamna a scrisului romanesc, care, prin piesa dumneaei, incearca sa acrediteze ideea ca Iisus n-ar fi fost niciodata rastignit si ca cel care a urcat Golgota a fost Baraba; sau ca Cina cea de Taina a fost, de fapt, un carnagiu, organizat de Pavel. Cool, sa moara Tzak si Pak!

Ea crede ca, prin acest memorabil act de coprocultura... rectific... de cultura, ea expune o opinie. Bravo dumneaei! S-o expuna! Vedeti dumneavoastra? Romania este tara in care foruri absolut competente interzic difuzarea pe radio si televizor a Parazitilor, pe motiv ca sunt obsceni. Pentru forurile competente, obscenitatea e o chestiune de forma. Continutul nu se pune. Pentru ca el nu conteaza.

In aceasta tara in care CNA isi manifesta autoritatea asa cum stie el mai bine, cenzurand, altcineva are dreptul sa scrie si sa puna in scena o piesa de teatru in care sunt calcate in picioare cele mai sfinte credinte ale crestinului.

In aceasta tara, Constitutia garanteaza, prin articolele 30 si 31, dreptul la libera expresie al cetateanului Pippidi, dar interzice dreptul la libera expresie al cetatenilor Cheloo, Ombladon si Freakadadisk! Este tara in care "Body & Soul" (pentru neinitiati, o trupa misto) poate sa spuna pe radio "Lasa-ma sa te sarut/ Unde-ti place cel mai mult" si in care un artist meserias ca doamna Pippidi isi poate bate joc de idei sfinte in forma unui act definit ca "arta".

Este tara in care oricine se poate masturba in voie privind fufe dezbracate la ore de maxima audienta, dar nu poate asculta Parazitii decat la el acasa, iar nu in spatii publice! Este tara in care obscenitatea e definita de cuvinte unanim considerate vulgare. Este tara in care oricine poate sa aiba o idee, dar nu oricine si-o poate exprima in voie. Este tara in care o actrita demna de toata mila alege sa se prostitueze intelectual (?) intr-o piesa de mare rafinament, stand dezbracata pe scena si sugerand scene considerate artistice, iar nu vulgare.

Ma intreb ce fel de om poate sa fie cel care gandeste asa cum gandeste doamna Pippidi. Ma intreb cum trebuie sa fie un actor daca alege sa fie distribuit intr-o piesa care-si bate joc de propriile lui credinte. Ma intreb daca acesti actori, care au ales sa joace in asa ceva, spun "Craciun fericit" si "Hristos a inviat".

×
Subiecte în articol: arte tara