Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dictatura comunistă a făcut un rău incalculabil şi prozei romăneşti. Nu prin coerciţiune, ci prin inşelătoarea exercitare a liberului arbitru al criticii şi mai ales al publicului.
In acest context nefericit, Nicolae Breban a scris 25 de ani (1965-1990) fără să poată spera "in prezenţa stăpănilor" la o largă recunoaştere publică. Critica işi păzea pielea relativizănd. Important este că Breban a scris şi scrie "ca şi cum nimic nu s-ar fi intămplat". Opera sa este de o intindere fără egal printre prozatorii postbelici. Publica in 1998 Ziua şi noaptea, despre care anunţa că nu-i decăt prima parte a unei tetralogii. A urmat Voinţa de putere, şi seria a ajuns abia la jumătate. In paralel, Breban a publicat aforisme despre Nietzsche, traduceri din Rilke şi căte altele.
Pe unii critici i-a iritat "seninătatea imperturbabilă" cu care autorul Animalelor bolnave se ocupa de eternităţi şi părea să treacă prea uşor cu vederea diverse ticăloşii, preferănd să-şi urmeze calea atemporală. Breban replică, de obicei, cu inţelepciunea lui caustică: Dar cine mai ştie azi, fără enciclopedie, dacă Dante a fost de stănga sau de dreapta?
Romanele lui Breban, mai puţin poate Amfitrion şi Drumul la zid, califică insă convingerea admiratorilor lui Breban că el este unul dintre cei mai importanţi autori de proză de la noi. Intră aici marile romane ca Bunavestire, Animale Bolnave, dar şi cele aparent mai facile ca Don Juan, Ingerul de ghips, Francisca (debutul). Â
Apariţia romanului Ziua şi noaptea cu continuarea sa Voinţa de putere a fost in măsură să confirme că Nicolae Breban este un autor de mare insemnătate, indiferent de impactul pe care-l mai poate produce azi un romancier romăn ţara sa.
Personajele lui Breban, deşi trăiesc aparent intr-o lume imprecisă şi n-au nimic special de făcut (sunt ceva intre play-boys şi rentieri, ca la Huxley), au o vitalitate extraordinară care nu exclude nici ingenuitatea serafică, nici mizeria morală. Tezele enunţate de aceste personaje sunt conforme naturii lor şi nu o falsifică prin maxime de circumstanţă. Se poate menţiona apoi strategia savantă a amănării şi chiar a intreruperii voite a unor teme ofertante.
Un asemenea volum, in mod sigur captivant pentru o clasă de cititori, prezintă suficient interes pentru segmentul mijlociu al cumpărătorilor de romane, astfel incăt să asigure "sprijinul maselor" de care un romancier sau un politician, spre deosebire de un filozof sau un poet, are nevoie?
Istoria este de partea lui Breban. Romanele interbelice mai subtile au căpătat recunoaştere prin vreme. Timpul va lucra in favoarea romanelor recente gen Ziua şi noaptea aşa cum a lucrat şi pentru Bunavestire. Deşi acum lucrul acesta nu este aparent, ele vor constitui un foarte interesant document psihologic al epocii, al anilor â90, aşa cum Don Juan este unul pentru perioada de-acum 30 de ani. Obstinaţia lui Nicolae Breban de a evita conjucturalul in temă şi in mijloace nu va fi lipsită de succes.
- Horia Gărbea
| Â "Oamenii care işi dedică viaţa adevărului nu au totdeauna chef de el, de demagogia lui. La uşa adevărului, ca şi la uşa unui prieten fundamental, trebuie să baţi rar. Mai des ii cauţi pe cei uşurateci, care te binedispun, care te reconfortează. (...) Diversiunea simpatică (...) Arta nu e şi ea o diversiune?!" Nicolae Breban - Don Juan |
CV
Nicolae Breban s-a născut in anul 1934. A publicat numeroase romane de mari dimensiuni. A ocupat funcţii importante in Uniunea Scriitorilor. A fost membru al CC al PCR, dar a demisionat din cauza "tezelor din iulie", pe care le-a criticat făţiş in 1971. Marginalizat, a trăit pănă in 1990 la Paris. După 1990 a revenit in ţară şi a continuat să scrie şi să publice proză, memorii, căteva piese de teatru. Conduce revista Contemporanul. A fost vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor intre 2001 şi 2005.
Rubrică realizată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romănia
