x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte 21 Decembrie ’89: Mitingul nimănui. În cartea "Mărturia unei istorii trăite", fostul şef al Cancelariei RSR, Silviu Curticeanu, prezintă mitingul de la 21 decembrie

21 Decembrie ’89: Mitingul nimănui. În cartea "Mărturia unei istorii trăite", fostul şef al Cancelariei RSR, Silviu Curticeanu, prezintă mitingul de la 21 decembrie

de Jurnalul National    |    18 Dec 2013   •   23:31
21 Decembrie ’89: Mitingul nimănui. În cartea "Mărturia unei istorii trăite", fostul şef al Cancelariei RSR, Silviu Curticeanu, prezintă mitingul de la 21 decembrie

Răspunderea organizării mitingului de la 21 decembrie 1989 revenea direct Organizaţiei de partid a municipiului Bucureşti. La 20 decembrie, după cuvântarea lui Ceauşescu transmisă la televiziune la ora 19:00, în sediul Comitetului Municipal de Partid, nimic nu anunţa noaptea albă care urma să vină. După ora 22:00, Barbu Petrescu, prim-secretarul Comitetului Municipal de partid, îşi anunţa principalii colaboratori că a doua zi de dimineaţă urmează să aibă loc un mare miting în Piaţa Palatului.

Petrescu era renumit pentru confuzia totală pe care o răspândea prin deciziile lui, prin felul imprecis al acestora din care nu se înţelegea mare lucru. Chiar statutul lui era confuz în conducerea partidului: funcţia de prim-secretar la Capitală îl propulsa automat în rândul membrilor Comitetului Politic Executiv. Se spunea că secretul ascensiunii lui era numele pe care îl purta, de Petrescu, acelaşi cu al Elenei Ceauşescu înainte de căsătorie. Nimeni nu confirma, dar nici nu infirma zvonul, posibil lansat chiar de Barbu Petrescu, obscur lider sindical la Uzina 23 August prin anii ‘70 şi ajuns în funcţii în care pălăria îi era prea mare pentru cap. Seara târziu este convocată o şedinţă de comandament în stilul "Bebe Petrescu". Cele două încăperi erau despărţite doar de camera secretariatului, aşa încât deciziile din camera "şefilor" erau transmise în sala de consiliu operativ. Nu problema operativităţii se punea, ci a unor ordine clare. Or, aşa cum ne relatează unul dintre cei care s-au aflat în cabinetul primului-secretar, tocmai claritatea hotărârilor a lipsit. Chiar decizia organizării mitingului a fost lăsată "în coadă de peşte".

Confuzia

Şeful Inspectoratului de Interne a spus că nu îşi asumă răspunderea securităţii mitingului, creând din start o stare de nesiguranţă pentru momentele ce aveau să se desfăşoare peste câteva ore. Efectivele Miliţiei şi Securităţii se aflau în stare de alarmă de câteva zile, din seara de 17 decembrie. În câteva unităţi se produseseră acte de intimidare şi agresiuni asupra cadrelor. Astfel, un ofiţer MApN fusese înjunghiat mortal duminică seara, pe Splaiul Independenţei, la câteva sute de metri de clădirea Primăriei Capitalei. Un cap de cadavru, aruncat în curtea unei şcoli din spatele fostului sediu al Primăriei Sectorului 2, pe Moşilor, era considerat şi el un semnal fără echivoc. La Uzina Semănătoarea, în noaptea de 19 spre 20 s-au prezentat persoane care au cerut "din ordin de sus" să fie deschisă magazia de armament a gărzilor patriotice şi să le fie predate câteva arme automate cu muniţia aferentă. Cei de la Semănătoarea s-au conformat, dar nimeni nu a verificat autenticitatea ordinului. Aceste fapte erau cunoscute de şefii de la Interne pe municipiu şi reţinerea lor în a-şi asuma răspunderea pentru securizarea mitingului avea argumente.

Ceea ce avea să urmeze în Piaţa Palatului s-a prefigurat la câteva din aceste mitinguri la locul de muncă. La IMGB, Republica şi Vulcan, câţiva muncitori au luat cuvântul "neautorizaţi" şi au vorbit deschis împotriva lui Ceauşescu până să fie opriţi de "activul sănătos". În anii care au urmat, primii revoluţionari din Capitală nu şi-au făcut cunoscut actul de mare curaj din acea noapte. Curios! În unele instituţii fusese dat ordinul de prezentare pentru miting la ora 7:30. La adunări fiecare fabrică, instituţie avea locul ei fixat şi bine cunoscut de amplasament. Cei de la 23 August trebuiau să vină spre centrul Capitalei cu autobuzele ITB. Cineva a anulat însă comanda pentru autobuze, aşa încât miile de oameni au venit pe jos, aproape 10 km. Nici cei care fuseseră programaţi să participe ca "oameni siguri" nu au ajuns cu toţii în Piaţa Palatului. Intrările în Piaţă la asemenea ocazii erau păzite de miliţie şi gărzi patriotice. Or, din cauza nesincronizării, voite sau nu, aceste "dopuri" nu au mai fost "plantate".

Piaţa Palatului

În cartea sa "Mărturia unei istorii trăite", fostul şef al Cancelariei RSR, Silviu Curticeanu, are puţine de spus despre mitingul de la 21 decembrie:"În seara de 20 decembrie, înainte de a pleca spre casă, Ceauşescu m-a chemat şi mi-a spus că pentru a doua zi a organizat în Piaţa Palatului un mare miting al oamenilor muncii din Capitală, precizându-mi că a luat deja, personal, toate măsurile necesare împreună cu cei de la Capitală. Procedeul era total neuzitat, deoarece de organizarea mitingurilor se ocupau, în mod obişnuit, secţiile Comitetului Central. A doua întrebare se referă la împrejurarea dacă mitingul s-a transformat spontan într-o manifestaţie potrivnică. Răspunsul este categoric: nu - şi adevărul este cunoscut de prea multă lume pentru ca să pot fi bănuit măcar de o interpretare eronată. De la fereastra biroului meu, din sediul fostului Comitet Central, am văzut mitingul de la început şi afirm că lipsa de entuziasm evidentă, amărăciunea şi lehamitea întipărită pe feţele oamenilor nu s-au transformat, aşa cum spun unii, în revoltă, ci într-o dezordine generală, provocată de panica creată cu sânge rece şi profesionalism de un regizor abil, care a avut la îndemână mijloacele necesare, de la cele mai simple până la cele mai sofisticate (bastoane cu ace în vârf, petarde, aparatură electronică etc.).”

×