Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Varujan Vosganian, vicepresedintele USR, nu crede in cartea care se "devoreaza" ca painea calda si nici in luxul cartii care-si vinde exteriorul asa cum se vinde un ceas scump.
Jurnalul National: Sunteti legat de carte atat din perspectiva functiei de vicepresedinte USR, cat si din perspectiva faptului ca sunteti autor...
Varujan Vosganian: Pregatirea mea e matematica si economica. A fi scriitor nu devine o profesiune decat in clipa in care recunoasterea pe care o ai e unanima, esti impacat cu lumea si iti dai seama ca ea nu mai poate fi schimbata si atunci iti ramane doar aceasta portita: scrisul. In ce ma priveste, scrisul reprezinta concluzia pe care o trag din indeplinirea celorlalte activitati.
Spuneati ca suma de 5.400 miliarde de lei reprezinta vanzarile de carte in Romania pe 2004. E mult, e putin, relativ la statisticile anterioare?
Aici, statisticile difera, in functie de institutia care le emite. Oricum, e foarte putin. In Romania, piata cartii nu cuprinde mai mult de un milion si ceva de cititori. Avem, deci 22 de milioane de locuitori si mai putin de 2 milioane de cetateni ai literaturii.
Pretul nu da valoarea cartii
Cum credeti ca e mai potrivit sa judecam cartea? Dupa valoarea ei strict materiala sau din punctul de vedere al valorii ei intrinseci, care o poate transforma, in timp, intr-o carte "nemuritoare"?
Am cumparat, de pilda, carti de Carlos Castaneda care costau 100 si ceva de mii de lei, dupa care a aparut versiunea cartonata, al carei pret se triplase. Cartonul nu mi-a spus nimic altceva decat un efort material suplimentar, care n-are nici o legatura cu valoarea cartii. E drept, luxul apartine editorilor care vizeaza un anumit segment si cititorilor, care au sentimentul ca atunci cand citesc o carte trebuie priviti si admirati asa cum ar fi daca ar purta un ceas scump.
O carte nemuritoare ar fi...
In primul rand o carte care si-a ucis autorul. Care incepe sa existe prin ea insasi. Si nu ma refer doar la cartile antichitatii sau la Biblie, ci numesc si carti de data mai recenta care incet-incet si-au "mancat" autorul: "Divina Comedie", "Ierusalimul eliberat", chiar si "Meditatiile" lui Proust sau "Ulysses" a lui James Joyce. A doua dimensiune a cartii nemuritoare este ca ea se insinueaza in viata si-n limbajul tau. De exemplu, Eminescu, Arghezi, Blaga se recita in limbajul comun: "Carte frumoasa, cinste cui te-a scris", "Atat de frageda". Asta e definitia cartii nemuritoare.
Formatia profesionala v-a educat intr-un stil exact, chiar rigid. Ce simte lectorul unei lucrari stiintifice, fata de acelasi lector al unei lucrari de beletristica?
Intelepciune e atunci cand intelegi ca regula te ajuta asa cum te ajuta treptele sa urci in clopotnita. Dar, odata ajuns acolo, treptele nu-ti mai sunt de folos. Deci, stiinta exacta e, treapta cu treapta, o apropiere, dar niciodata un punct terminus.
|
SCRISUL, LA MODA
|
|
"Coelho e autorul smerit, care cheama alaturi cititorul ca sa povesteasca impreuna. Dan Brown a inteles ca, azi, oamenii cred ca daca stapanesc Google stapanesc informatia. El a incercat, prin poarta culturii, sa introduca informatia. In ce priveste mestesugul promovarii de carte, mereu a existat o moda a scrisului si intotdeauna au fost scriitori la moda. Noi n-avem scriitori ale caror carti sa fie smulse din mana-n mana si cred ca asta e un semn de seriozitate. Nu cred in literatura care se citeste atat de repede ca nu mai ai timp s-o intelegi."
|
