Biblioteca pentru Toţi: 153 de volume de colecţie

Ana-Maria Vulpescu, coordonatorul colectiei BPT, vorbeste despre provocarea lansata de Jurnalul National

● Jurnalul National: Povesteste-ne putin despre inceputurile colectiei Bi­blioteca pentru Toti… Povestea ta despre coordonarea acestui pro­iect… Cum a fost prima zi de pri­­mavara a acestui proiect de li­te­ra­­tu­ra romaneasca? Amintiri din 2009…
● Ana-Maria Vulpescu: Prima carte din colectia Biblioteca pentru Toti a Jurnalului National a aparut pe 18 martie 2009. Nu aveam cum sa banuim atunci ca volumul "Cel mai iubit dintre pamanteni" era episodul pilot a ceea ce avea sa devina cea mai iubita colectie de carte de dupa Revolutie. Povestea a inceput cu cel putin cateva luni inainte. Si a inceput cu asocierea a doua branduri respectate: Jurnalul National si Biblioteca pentru Toti. Un ziar pentru toti si o colectie pentru toti s-au intalnit in beneficiul si spre bucuria a milioane de cititori. Jurnalul mai publicase carti, nu era o premiera absoluta, dar momentul lansarii colectiei reprezinta o data esentiala in istoria ziarului. Cel putin la fel de importanta ca aceea a lansarii editiilor de colectie.

● Top 10 titluri din colectia BPT pentru Ana-Maria Vulpescu.
● Imposibil sa aleg 10 titluri din 153. Incerc insa sa raspund acestui exercitiu si propun zece autori din colectie: Caragiale, Preda, Bogza, Sorescu, Nichita, Istrati, Arghezi, Fanus, Buzura, D.R. Popescu. Ii rog pe toti ceilalti autori sa ma ierte, ei stiu ca m-am apropiat cu egala atentie de toti...

● Daca ar fi sa alegi trei carti din colectia BPT care ar descrie cel mai bine tema iubirii, ce ai alege si de ce? Un roman, o poezie, o nuvela…
● Un roman, romanele... "Maitreyi" si "Patul lui Procust". O poezie. "Poemul Invectiva" al lui Bogza si poemele din "O viziune a sentimentelor" a lui Nichita. O nuvela. "Intalnire tarzie" a lui Velea.

● O epoca a marilor clasici… Creanga, Caragiale, Slavici, Eminescu… O epoca de la care am primit "Luceafarul" si "Pe aceeasi ulicioara"..., "O scrisoare pierduta" si "Bubico", "Amintiri din copilarie" si "Ursul pacalit de vulpe", "Mara" si "Pacala in satul lui" si atatea altele... Ce comoara de pret lasa colectia BPT pentru posteritate, pentru literatura romana in gene­ral, pentru noi, toti romanii?
● Nu stiu daca lasa o comoara, asta se va putea vedea intr-un timp care nu e neaparat previzibil, dar lasa cu si­guranta ceva durabil. Biblioteca pentru Toti demonstreaza ca exista o li­teratura romana de valoare, intr-o cultura nationala care nu e deloc mi­no­ra. Mai demonstreaza ca Romania n-a fost niciodata, asa cum s-a spus, o "Siberie a spiritului". Nu vreau sa fac un bilant, pentru ca intentia noastra este de a continua sa pu­blicam autori romani, si asta cat de curand, dar cred ca cele 153 de titluri esentiale din literatura ro­ma­na ar trebui sa existe in rafturile ori­ca­rei biblio­teci. Si poate ca e ca­zul, din cand in cand, sa re­nuntam la mo­destie: cred ca Biblioteca pentru Toti a su­plinit, in tot acest timp, ceea ce institutiile de re­sort nu au putut sau nu au mai vrut sa faca: editarea cartilor fundamentale ale literaturii romane.

● Care este cea mai frumoasa parte pentru tine din tot ceea ce inseamna colectia BPT... Povestile cele mai interesante, oamenii frumosi cu care ai lucrat si povestile lor interesante...
● Sunt multe momente care s-ar putea constitui, la un moment dat, intr-o istorie a Bibliotecii pentru Toti. De pilda, cand i-am vazut pe Fanus Neagu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Dumitru Radu Popescu, Ana Blandiana si Constantin Toiu tinand in mana primul exemplar din tirajul cartii lor. Fiecare aparitie a unui autor contemporan a reprezentat un eveniment. Si vom continua pe acest drum. Sau cand au aparut "Creanga de aur" si "Ostrovul lupilor", reunite in primul volum al lui Sadoveanu, dintre cele opt din colectie. La fel, si aparitia primului volum din Arghezi, ambii scriitori avand foarte putine editii dupa 1989. Un alt moment important al colectiei il reprezinta reeditarea, dupa decenii, a trei titluri fundamentale din Geo Bogza. Articolul lui Radu Cosasu din Dilema dupa aparitia "Tarilor de piatra, de pamant si de foc" a fost un semn pozi­tiv, dintre acelea care te ajuta sa continui. Momente cu adevarat emotionante au fost cele doua prefete si cele doua interviuri ale lui Mircea Iorgulescu, la Caragiale si la Buzura. Le asteptam si nu stiam daca autorul lor mai este sau nu in viata si chiar cred, asa cum imi scria intr-un mesaj, ca ne-uitarea Jurnalului a insemnat foarte mult. M-am bucurat si cand am primit raspunsurile la intrebarile pe care i le-am adresat lui Fanus Neagu, nestiind daca intre drumurile dintre Elias si casa va putea raspunde, acesta fiind, de altfel, ulti­mul sau interviu. Secvente frumoase au fost si acelea cand cautam prin arhiva foto unica a lui Ion Cucu si descopeream alaturari de oameni care azi nu-si mai vorbesc, despartiti de politica sau Dumnezeu stie de ce, mari scriitori in ipostaze inedite sau la varste necunoscute publicului. Am rasfoit cu interes si curioziate profesionala, dar si cu emotie, fiecare editie princeps, fiecare manuscris sau fiecare scrisoare inedita. Iar pentru istoria literara cred ca sunt foarte importan­te atat intro­du­ce­rea unor pa­saje cenzurate in diferite opere, cat si editiile de­finitive, re­va­zute de au­to­ri, ale unor titluri de refe­rin­ta, pre­cum "Fru­mo­sii nebuni ai ma­ri­lor orase", "Fetele tacerii", "Cele patru ano­timpuri" si "Pro­iecte de trecut". O alta con­tributie pe care o con­si­der im­por­tanta este pre­fata lui Sorin Alexandrescu la volumul alcatuit din "Sarpele" si "Domnisoara Christina", text care a marcat revenirea sa la Eliade si la critica literara.
Portretele de dincolo de istoria literara ale unor scriitori de care m-am apropiat si mai mult prin intermediul familiei (cel al lui Marin Preda facut de catre baiatul lui, Alexandru Preda, cel al lui Nicolae Velea, de catre sotia acestuia, Lala Velea, Mircea Eliade, de Sorin Alexandrescu, Ion Baiesu, de Radu Baiesu, Adrian Paunescu, de Ana-Maria Paunescu, Tudor Arghezi, de Mitzura Arghezi, Alexandru Talex, de Corina Dima) mi s-au intiparit, pentru ca fac parte din acele senzatii unice de familiaritate de dincolo de timp.

De asemenea, m-am bucurat de fiecare data cand, dupa numeroase cautari, simteam ca am gasit un tablou potrivit pentru coperta unei anumite carti sau cand oameni speciali, cunoscuti sau mai putin cunoscuti, imi spuneau ca facem un lucru extraordinar, faptul ca am in­vins prejudecata ca o colectie de li­teratura distribuita impreuna cu zia­rul e inferior pregatita fata de o colectie vanduta exclusiv in librarii. Dimpotriva. A fost foarte important fiecare feedback de la cititori, fiecare mail de solicitare, de multumire sau de nemultumire si am tinut cont cat am putut de opiniile si de preferintele acestora; "Ciresarii", de pilda, aproa­pe ca a fost un titlu "impus" de cititori in colectie. Intr-un registru al feedbackuri­lor mai putin virtuale, mi-au ramas in minte imaginea unui li­cean citind "Ingerul a strigat", pe o banca, in Parcul Kiseleff, chiar in ziua aparitiei cartii pe piata, si aceea a unui grup de studenti la Litere, aflati intr-o pauza de se­minar, cumparand de la chioscul de langa Facultate toate exemplarele din "Sonetele" lui V. Voiculescu.
Va urma