Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
,Jos cu poetii! Jos zidurile! Sa vie cel cu o mie de ochi, o mie de urechi, o mie de picioare, o mie de telegrame, o mie de condeie, o mie de expresii, o mie de pistoale, sa vie adevaratul poet! Sa vie REPORTERUL!' strigau avangardistii carora Geo Bogza le-a fost un sustinator apropiat.
Semnatura lui Geo Bogza exista in presa romaneasca din perioada interbelica, avand sansa uriasa de a-si face ucenicia alaturi de mari reporteri, dintre care il amintim pe Filip Brunea-Fox.
In vara anului 1939, in forfota, tensiunea, nesiguranta de dinainte de razboi, Bogza pleaca intr-o calatorie cu bicicleta, de-a lungul Oltului. ,,Ideea care m-a indemnat sa o scriu a fost aceea de impotrivire la tot ce se petrecea atunci urat in lume - si de victorie asupra dezlantuirii de forte negative' avea sa ii spuna autorul, Dianei Turconi, in vlumul de interviuri ,,Eu sunt tinta'.
Din 1941, reportajele ce urmau sa devina, ,,Cartea Oltului' au fost publicate in ,,Revista noua'. Geo Bogza a scris sute de pagini, dense, incarcate de lirism, istorie, geografie, intamplari, destine umane, dedicate unui rau. A insotit Oltul, de la izvoare si pana la varsarea in Dunare traindu-i viata zi de zi si noapte de noapte, pentru a transforma experienta calatoriei in text literar. Geo Bogza surprinde esentialul si senzationalul din situatii si privelisti aparent obisnuite. El vede cu ochi de reporter expert, simte cu inima de poet si scrie cu mana de maestru. Jurnalul de calatorie devine un memorabil poem in proza.
Oltul este protagonist, infrunta blocuri de piatra, ocoleste stanci, face parte din viata oamenilor, are destin. Parcursul sau este delimitat in capitole cu titluri elocvente: ,,Oltul coboara asupra lumii', ,,Oltul zareste muntii vulcanici si se indreapta spre ei', ,,Oltul ajuta oamenilor sa organizeze lumea'. In capitolul ,,Lumea africana a caramidarilor' privelistea este vie si tragica: ,,In caramidariile de la Aita Mare, cateva duzini de oameni, cei mai multi dintre ei tigani, lucreaza goi, sub cerul liber. Pe langa ei, apele Oltului trec ca pe langa un trib african; sunt negri ca smoala, cu trunchiul, cu bratele si cu picioarele goale(…) Cu un singur sort inainte, dintr-un sat vechi, ei raman astfel din zori si pana in noapte, fie ca soarele arde, fie ca asupra lor vine ploaia sau vantul.' Intalneste apoi locuri in care saracia este ,,primordiala, minerala, de necrezut.' Biete colibe cu o singura camera, un pat cu o toala, un tuci, trei linguri de lemn. Asezari omenesti umile din care striga saracia si jalea. ,,De acum inainte tot atat de zguduitor nu mai poate fi decat sfarsitul.' Cum spuneam, Geo Bogza are curiozitatea si simtul acut al observatiei proprii reporterului. Ceea ce inregistreaza exact, cu ochiul mintii este topit in filigranul poemului. ,,Au fost in albia lui pietre peste care a trecut spumegand de manie, au fost altele care l-au zdrobit, si altele care l-au facut sa cante biruinta; dar acestea de acum sunt altfel de pietre. Parca ar vrea sa faca din el un ganditor, o fiinta intrebandu-se indelung, sute de nopti de-a randul, care poate fi originea si rostul lumii.'
Energia acvatica a Oltului devine pretext pentru o simfonie de cuvinte. Exista in ,,Cartea Oltului' mirarea sincera in fata lucrurilor simple si elemente de senzational autentic. Descrierile sunt picturi realiste in culori tari, senzatiile si sentimentele sunt hipertrairi dureroase pana la sublim. Reportajul se insurubeaza armonios cu poemul liric. Toate acestea au fost posibile, pentru ca Geo Bogza a traversat de-a lungul Oltului, o jumatate de tara, pe bicicleta. Reeditarea editiei princeps a ,,Cartii Oltului' este o parte castigata a luptei cu stihiile. Si o incercare, ca a lui Bogza, de a face sa se auda batand, inimile stancilor…
